Catedrala Notre-Dame din Quebec
Biserica Notre-Dame din Quebec este o biserica cu statul special in inima Bisericii Catolice din Quebec. Aceasta a fost ridicata in anul 1633, pe locul unei foste capele inchinate Doamnei Noastre de catre Champlain, fondatorul orasului Quebec. Distrusa de un incendiu in anul 1640, aceasta capela a fost inlocuita in anul 1647 cu o biserica, Doamna Noastra a Pacii. Ridicarea acestei biserici s-a intins pe mai multi ani.
In anul 1664 aceasta a fost declarata oficial drept biserica parohiala, fiind inchinata Doamnei Noastre a Imaculatei Conceptii. Zece ani mai tarziu, in momentul in care monseniorul de Laval a devenit primul episcop din America de Nord, s-a hotarat ca aceasta sa devina o biserica cu statut de catedrala pentru intreaga dioceza.
|
|
Datorita noului sau statut, o serie intreaga de eforturi au fost facute pentru a randui micuta biserica de oras in chiar inima Bisericii Catolice. Imediat dupa ridicarea ei la rang de catedrala, dioceza a demarat cautarea unui arhitect apt sa o extinda. Datorita efortului urias de a ridica o cladire cat mai impunatoare, Biserica din Roma a recunoscut meritele acesteia, oferindu-i titlul onorific de mica basilica in anul 1874, odata cu celebrarea a 200 de ani de la infiintarea diocezei de Quebec.
Datorita transformarilor constante ce au avut loc in ea, biserica din Quebec sta drept martora la implicarea in lucrari a multor arhitecti si artisti importanti apartinand de la inceputul Noii Frante si pana la inceputul secolului XX. Claude Baillif, Gaspard Chaussegros de Lery, Baillairges, Raoul Chenevert alaturi de multi altii s-au implicat in ridicarea si extinderea cladirii cat si a interiorului acesteia.
|
|
Prima biserica a fost ridicata in stilul francez traditional cu mici influente iezuite, raspandite in toata Franta acelei vremi. Principalele trasaturi ale acestei biserici erau reprezentate de arhitectura in cruce latina, terminata cu o absida circulara, doua capela laterale si o inalta clopotnita.
In anul 1684, arhitectul francez Claude Baillif, la cerinta diocezei, a fost incredintat pentru a extinde cladirea. Pentru a indeplini asteptarile monseniorului de Laval, planurile de ridicare a noului locas au infatisat un proiect la scara mare, datorita rolului ce ii va indeplini - catedrala.
Planurile lui Claude Baillif s-au indepartat destul de mult fata de inspirarea lor din stilul francez autohton clasic. Planurile sale includeau o inaltare mare a fatadei, adaugarea de nise cu statui si ridicarea a doua turnuri larerale. Ridicand nava si largind absidele laterale, peretii au trebuit sa fie lungiti pentru a ajunge pana la fatada ce se ridicase la o oarecare distanta fata de vechea biserica. Din motive financiare, lucrarile au fost sistate. Doar partea inferioara a fatadei si unul din cele doua turnuri au fost terminate.
|
|
In anul 1742, in urma unei inspectii ordonate de intendentul Hocquart, a fost planuita o noua reconstructie. Lucrarule au fost intreprinse intre anii 1744 si 1748 dupa planurile lui Gaspard Chaussegros de Lery , un inginer militar. Ca si in anul 1684, un proiect a fost infatisat comisiei. Intentia era inca aceea de a ridica proiectul la scara unei catedrale.
Odata finalizat proiectul, biserica avea sa devina, pentru prima data, aproape mai importanta decat cea din tara mama. Intentiile lui Lery au fost ca proiectul sau sa infatiseze elementele de baza ale unei catedrale, conform criteriilor academiei franceze.
Peretii bisericii au fost inaltati, permitand astfel construirea de arcade si galerii. Nava a fost lungita in partea corului si i-au fost adaugata abside laterale pentru a forma un plan basilical, un semn de prestigiu in Franta din secolul al X-lea. Bisericii i-a fost adaugata fatada italiana, extinsa la scara larga in Franta vremii, insa impodobirea ei a fost amanata pentru alta data. In timpul cuceririi, in anul 1759, biserica a fost bombardata.
|
|
Dupa acest episod trist, o renovare si reconstruire a catedralei devenise absolut necesara. O schita a catedralei, gasita intr-un desen de al lui Richard Short arata ca ridicarea, fatada si turnul ridicate inainte de 1759 erau inca in picioare. Urmand dorintei localnicilor, cladirea ridicate intre anii 1766 si 1771 de catre Jean Baillairge, tamplar, a urmat planurilor lui Chaussegros de Lery.
Ceea ce s-a diferentiat, imediat dupa razboi, este interiorul acesteia, realizat de catre Jean Baillairge si fiul acestuia, Francois, in anul 1786. Baillairge a avut un aport mare in imbogatirea catedralei. Astfel, acesta a ridicat ciubucaria din cor si catedra. Francois Baillairge si-a adus contributia in ridicarea altarului. De asemenea, tot el a terminat tavanul navei, cele doua aside si a terminat interiorul corului. Lucrarile au tinut pana in anul 1822.
|
|
Ultima contributie din partea familiei de Baillairge a venit de la fiul acestora, Thomas. In anul 1843, el a propus o refacere a fatadei, inspirandu-se din arhitectura catedralei Sfanta Genevieve din Paris. Au fost prezentate trei proiecte. Cel care a fost in cele din urma ales prezenta o structura monumentala care era perfect geometrica in evidentierea stilului neo-clasic. Acesta a adaugat un fel de pridvor si o clopotnita pe ambele parti ale fatadei initiale. Odata terminata, fatada lui Thomas Baillairge a devenit cea mai elaborata fatada neo-clasica din Quebec.
Dupa terminarea fatadei, au mai avut loc unele lucrari asupra intregului proiect. Acestea au inclus: ridicarea unei capele, renovarea interiorului, si alte mici retusuri ale cladirii. In anul 1874, catedrala a fost ridicata la statutul de mica basilica.
In anul 1922, basilica a fost complet distrusa de un incendiu. Istoria reconstructiei acesteia dupa anul 1922 este la fel de complexa ca si cea mentionata pana acum. Raoul Chenevert, foarte activ in Quebec-ul vremii, a fost insarcinat cu reconstructia basilicii in forma ei originala. Maxime Roisin, un arhitect francez care se afla in tara in privinta ridicarii basilicii Sfanta Ana din Beaupre, l-a insotit pe Chenevert in terminarea proiectului. Aceasta ultima lucrare a fost terminata in anul 1930, moment in care Quebec-ul avea, in sfarsit, o maiestroasa nasilica.
|
|
Biserica Notre-Dame din Quebec, a avut un rol important in istoria arhitecturii orasului Quebec. Pe de o parte, statutul acesteia in Biserica Catolica i-a oferit o pozitie privilegiata care a supus-o amprentei stilului academic din Franta. De asemenea, biserica a fost folosita drept punct de referinta pentru multe alte biserici ale zonei.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.