Este stiut faptul ca pentru orice activitate umana este trebuinta, pe de o parte, de o anumita stare de disponibilitate, iar pe de alta parte, de o ambianta a locului si a mediului inconjurator si aceasta cu atat mai mult cand e vorba de hranirea sufletului, fie ca e vorba de rugaciune particulara sau comuna, fie ca e vorba de meditatie si contemplare.
Sufletul spre a se putea ridica peste neputintele zilei si a se inalta in lumi de lumina si de puritate sfintitoare are trebuinta de o anumita ambianta. Biserica, pentru crestin, creeaza aceasta ambianta prin cantarile bisericesti si prin randuielile sale: prin disciplina ce o cere sa fie traita de fiii sai si prin toata alcatuirea ei vazuta si tainica.
Cele patru Posturi mari ale anului sunt ca si cele patru anotimpuri pentru plugar. Fiecare vine cu parga sa, cu nadejdile sale cu incercarile sale, la capatul caruia se zareste lumina bucuriei taborice.
Fiecare isi aduce rodul sau si cu deosebire zilele Postului Mare al Sfintelor Pasti dau sufletului o anumita atmosfera.
Ce cunostinta aveau cei vechi despre Dumnezeu ne marturisesc multimile de zei si ei patimasi asemenea oamenilor. Iar in ce masura putea avea omul pretentia de a cunoaste pe semenul sau ne reaminteste inteleptul antic care recomanda ca un suprem ideal cunoasterea de sine zicand: cunoaste-te pe tine insuti. Singurul Iisus Hristos ne da putinta de a-l cunoaste, atat pe om, cat si pe Dumnezeu, fiindca El a fost si Dumnezeu si om. Aceasta se arata vadit din profetii, din propria Sa marturisire si din fapte.
A marturisit ca este Dumnezeu si Fiu al omului. Cine dintre oameni ar mai putea sa spuna: "Eu sunt lumina lumii, cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric”. Acest cuvant l-a putut rosti numai Iisus. Si adevarul cuvintelor Sale l-a pecetluit cu suprema Jertfa, dar au facut-o sub imperiul unor comandamente, nu de buna voie asa cum a facut-o Iisus. El s-a jertfit pentru noi toti, de buna voie, din iubire . Si asa de mult ne-a iubit ca nu s-a crutat pe Sine spre a ne putea cruta pe noi de vesnica osanda. Si prin Jertfa Lui ne-a deschis drumul spre Inviere si spre viata vesnica.
Iubirea lui Iisus Hristos pentru noi oamenii este cel mai maret monument, si unicul ridicat de la pamant pana la cer impartind istoria lumii in doua. Prin iubirea Sa arata aici pe pamantul existentei noastre, de trogloditi si ingeri, ne-a descoperit ca si Dumnezeul cel adevarat caruia sa i ne inchinam, iubire este si iubire atat de covarsitoare pentru noi raii si nerecunoscatorii incat nici pe unicul sau Fiu nu l-a crutat pentru a ne reabilita pe noi, a ne da putinta unei vieti noi.
Si a descoperit lumii, Hristos, lumina lumii, ca tot ce este fericire, licarire sau deplina, se realizeaza numai prin cunoastere si aceasta vraja a iubirii. Nu prin stiinta, nici prin arta, nici prin politica, nici prin filozofie sau orice alt soi de lucrare omeneasca, decat doar cand acestea sunt patrunse de iubire.
Cu ea s-a surpat robia dintre oameni si acolo unde ea lipseste se inscauneaza iarasi; cu ea s-a inaltat si sfintit familia si s-a schimbat fata lumii facandu-se pamant nou si cer nou. Si numai ce se zideste pe aceasta temelie, ramane si intra in vesnicie. Aliantele, prieteniile politice si economice sunt legate de vremi, fiindca se intemeiaza pe interese vremelnice. Prietenia izvorata din iubirea crestina, ramane in veac.
Este perfect adevarat ca nu pretutindeni a fost ascultat, primit si urmat acest grai al Mantuitorului. De altfel, pricina nu zace in iubirea sa, ci in ale omului insuficiente. Adeseori omul asculta mai bucuros de proorocii mincinosi, care sunt mai guralivi. Si acestia magulesc patimile si cele josnice ale omului, zicand ca asa este natural. Iisus doreste sa ne ridice dincolo de natural - sa ne induhovniceasca, indumnezeiasca si sa ne mantuiasca.
Oricum l-am privi si judeca pe Iisus in istoria lumii El este unic, si nimeni nu poate ramane indiferent in fata Lui. Sau il urmam iubindu-L si acceptand, pentru El, suprema jertfa asa cum si El a facut pentru noi, sau ridicandu-ne in vrajmasie, impotriva Lui. "Cine nu e cu Mine, este impotriva Mea” a zis Iisus Domnul.
Privind peste ani in urma, putem marturisi ca tot ce am zidit, vrednic sa ramana, sunt cele ridicate cu Iisus. Ca a Lui ne-am pomenit dintru inceput si asa trebuie sa ramanem pana dincolo de suprema jertfa. Deoarece, oricat de greu ar fi priporul acestei vieti, oricat de grea crucea, si oricat de infricosatoare eclipsa prin care trecem, acolo la capat, un glas ne indeamna zicandu-ne: "Veniti, veniti de luati lumina din lumina cea neinserata care este Hristos”.
Asadar, cinsteste postul si infranarea, daca vrei sa fii cu dreapta judecata si sa-ti biruiesti cu usurinta patimile. Imbuibarea si betia sunt povara a sufletului, intunecarea mintii, trezirea patimilor si departarea de Dumnezeu.
Cauta, mai degraba hrana duhovniceasca lasata de la Dumnezeu si lumina lumii care este Hristos.
Doamne ajuta!
Stefan Popa
.
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.