Sfantul Ambrozie de la Optina este cinstit pe 10 octombrie.

Sfantul Ambrozie de la Optina este unul dintre cei mai renumiti sfinti pe care i-a dat lumii pamantul sfintit din Manastirea Optina. Nascut in data de 21 noiembrie 1812, intr-o localitate din regiunea Tambov, si trecut la cele vesnice in ziua de 10 octombrie 1891, acest cuvios parinte a fost canonizat in anul 1988, desi ucenicii sai l-au cinstit inca din ziua trecerii sale la cele vesnice.

Manastirea Optina este una dintre cele mai mari si renumite manastiri de calugari din intreg Rasaritul Ortodox. Aceasta se afla in Rusia Centrala, la aproximativ 130 de kilometri de Moscova si la mica distanta de localitatea Kozelsk. Ea este considerata a fi centrul spiritualitatii Bisericii Ortodoxe Ruse, inca din secolul al XIX-lea. Obstea acestei manastiri a dat lumii multi sfinti cuviosi parinti.

Sfantul Ambrozie de la Optina

Alexandru Mihailovich Grenkov, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in ziua de 21 noiembrie 1812, in localitatea Lipovita, din regiunea Tambov. Tatal sau era paraclisier, in biserica satului. A invatat la scoala duhovniceasca din sat, iar apoi s-a inscris la Seminarul din orasul Tambov. Dupa ce a terminat studiile, s-a intors in satul natal, unde a slujit ca invatator si, mai apoi, ca profesor, in scoala duhovniceasca.

In anul 1835, pe cand avea douazeci si trei de ani, tanarul Alexandru s-a imbolnavit foarte grav. Bolnav fiind, el a fagaduit lui Dumnezeu ca, daca se va face sanatos, va lua indata calea manastirii. Boala dispare indata, iar tanarul incepe sa lupte cu gandurile, simtind o mare greutate parasirea familiei si asumarea responsabilitatii monahale.

Iubind linistea, in timpul noptii mergea sa se roage in livada sau in pod, spre a nu fi vazut de nimeni. Odata, insa, pe cand mergea prin padure, a auzit o voce, zicandu-i: "Da slava lui Dumnezeu, tine-te aproape de Dumnezeu." Acesta a fost momentul in care si-a amintit fagaduinta data lui Dumnezeu. Fiind sfatuit de un pustnic din partile locului, anume Ilarion, tanarul Alexandru a pornit spre Manastirea Optina, fara a spune nimanui acest lucru.

In anul 1839, tanarul a fost cercetat de Cuviosul Leonid si primit in obstea manastirii. Abia acum el va scrie familiei sale si episcopului din Tambov, spre a nu se deznadajdui de viata sa si a nu-l forta sa se intoarca. Pentru inceput, fratele Alexandru a fost randuit la bucatarie si, mai apoi, ca ucenic, langa Cuviosul Macarie.

Cuviosul Ambrozie l-a ajutat mult pe staretul Macarie, in osteneala lui de a traduce si tipari in limba rusa scrierile monahale ale parintilor pustnici din vechime. Peste doar trei ani de ascultare, in anul 1842, el este tuns in monahism, cu numele Ambrozie. Peste alti trei ani, in anul 1845, el este hirotonit ierodiacon si, mai apoi, ieromonah. Nu dupa multa vreme, el a fost randuit in Manastirea Samordino, unde a si ramas, pana la sfarsit.

Sfantul Cuvios Ambrozie s-a aratat inca dintru inceput purtator de mari daruri duhovnicesti, fiind renumit pentru rabdarea, blandetea si dragostea lui. Dupa ce a trecut la cele vesnice Cuviosul Macarie, toti cei care il cautau pe acesta au inceput sa vina la Cuviosul Ambrozie, pe care l-au imbratisat cu toata inima. Cat despre necazurile si suferintele oamenilor, Cuviosul le vedea ca pe ale sale, suferind cu fiecare in parte si rugandu-se pentru fiecare in parte.

Din pricina unei boli grele, Cuviosul Ambrozie a petrecut mai multi ani in chilie, intins in pat, nemaiputand sluji la Sfantul Altar. Multi dintre cei care veneau la parintele il gaseau pe acesta sezand in pat. A indrumat si a spovedit pana in ultimele clipe, trecand peste toate durerile personale. In timpul in care se odihnea, parintele citea scrisorile primite (peste treizeci de scrisori, in fiecare zi) si intocmea raspunsurile.

Incepand cu ziua de 21 septembrie 1891, parintele a ramas fara puteri, pierzandu-si auzul si vederea. O durere continua de cap si urechi nu l-a slabit vreme indelungata. Mai apoi, in ziua de 6 octombrie, starea Cuviosului Ambrozie s-a inrautatit si mai mult, drept pentru care, in ziua de 9 octombrie, dupa Spovedanie si Taina Sfantului Maslu, ucenicul sau de taina, Cuviosul Iosif, a venit si l-a impartasit.

Cuviosul Ambrozie de la Optina a trecut la cele vesnice in ziua de 10 octombrie 1891, la varsta de 79 de ani, inchinandu-se, in timp ce ucenicul sau ii citea canonul pentru iesirea sufletului. Precum i-a fost voia, a fost imbracat cu o camasa veche a Cuviosului Macarie. Initial, trupul sau a imprastiat o mireasma urata, precum a spus cuviosul mai dinainte. Fiind intrebat de ce se va intampla asa, el a spus: "Pentru ca in timpul vietii am primit multa cinste nemeritata." Chiar si asa, cu fiecare zi care trecea, trupul sau mirosea tot mai frumos, incat, in ziua inmormantarii, multi au simtit o mireasma deosebita.

In ziua trecerii sale la cele vesnice, la Samordino s-au adunat in jur de opt mii de persoane. Ambele obsti, atat cea din Manastirea Samordino, cat si cea din Sihastria Optina, doreau sa-l pastreze in mijlocul lor, drept pentru care, spre a nu aparea neintelegeri, Sinodul a hotarat ca parintele sa fie inmormantat in Sihastria Optina.

Mutarea cinstitului sau trup a avut loc in ziua de 14 octombrie, cand, in pofida unei ploi si a unui vant puternic, lumanarile din jurul parintelui nu s-au stins pe tot parcursul drumului. In ziua de 15 ocotmbrie a fost inmormantat langa Cuviosul Macarie, parintele sau duhovnicesc.

"O, preaslaviti drepti ai lui Hristos, Cuviosilor Parinti si Stareti, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif si al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie si Nicon, ca sapte stalpi si sapte luminatori ati stralucit in Sihastria de la Optina! Auziti aceasta rugaciune a noastra si pogorati-ne de la Hristos dar de smerenie si pomenire a mortii, sa ne izbaveasca cu harul Sau de tot raul si sa ne invredniceasca de sfarsit crestinesc pe toti care ii cantam Lui: Aliluia!"

Rugăciune către Sfântul Ambrozie de la Optina

Primește acum rugăciunea noastră, a nevrednicilor tăi robi, care te cinstesc și cheamă sfântul tău nume, și ne izbăvește prin mijlocirea ta înaintea Altarului lui Dumnezeu, de toate împrejurările pline de suferință, de neputințe sufletești și trupești, de rele, de ispite viclene și înșelătoare.
 

Teodor Danalache