
Lumina mea - Poezie de gand
Anii se plimba in corabia timpului,
spre infinituri aurii.
Zari vin si curg
Si pleaca inoite,
cu luminile de miazazi.
Eu sunt o lumina noua,
ce parcurg
tot universul cel patruns
cu mintea,
cu inima,
Si cu iubirea mea.
Acolo,
e lumina mea mangaiata,
sub a cerului divina poarta.
Simt prezenta Tatalui ceresc.
Acolo undeva in mine
luminile inmuguresc
Si cresc.
In jurul meu
se binecuvinteaza totul,
energia necreata,
dornica sa razbata,
spatiul,
timpul,
universul.
Tot ce mai conteaza este
ca lumina se-nmulteste.
Sclipirile devin sori.
Emotiile viori.
Am ajuns un iubitor,
al tuturor luminilor.
Lumina mea a devenit,
un rasarit fara sfarsit.
E prezenta
aici,
acum,
Si-n infinit.
Stefanescu Romeo-Nicolae
14 / 22 martie 2010
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.