
Manastirea Sfantul Paisie cel Mare se afla in pustia "Wadi-El-Natrun", din nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia si Nitria, unde, spre sfarsitul secolului al III-lea, au aparut primele forme de viata monahala din lume.
Sfantul Paisie cel Mare s-a nascut in anul 320, in localitatea Shansa, din Egipt, si a trecut la cele vesnice in ziua de 15 iulie 417, pe cand se nevoia in Muntele Ansena. Manastirea numita dupa numele sau, in care sunt pastrate Sfinte sale Moaste, se afla in partea de est a pustiului, fiind una dintre cele mai importante manastiri crestine din Egipt.
Manastirea Sfantul Paisie cel Mare
Primul asezamant monahal din acest loc a fost intemeiat chiar de catre Sfantul Cuvios Paisie cel Mare, pe care coptii il numesc "Avva Bishoi", in secolul al IV-lea. Dupa data de 15 iulie 417, cand Cuviosul Paisie a trecut la cele vesnice, Sfantul Isidor Pelusiotul a mutat Sfintele sale Moaste, precum si pe cele ale Cuviosului Pavel de Tammah, intr-o manastire din Deir El Barsha, care exista pana astazi, in apropiere de localitatea Mallawi.
In data de 13 decembrie 841, papa Yusab I al coptilor a mutat moastele celor doi sfinti in actuala manastire, aflata in valea Wadi-El-Natrun, adica in pustia Schetia. Potrivit traditiei, se spune ca, incercand sa mute doar Moastele Sfantului Paisie, barca in care acestea au fost asezate nu s-a urnit din loc, pentru a traversa Nilul, pana ce nu au fost aduse si Moastele Sfantului Pavel. Cinstitele trupuri ale celor doi sfinti se pastreaza inca si astazi in Manastirea Sfantul Paisie cel Mare.
Manastirea Sfantul Paisie cel Mare a fost atacata si pustiita de cinci ori, de catre barbari. Prin secolul al XV-lea, scriitorul Al-Maqrizi sustine ca cea de-a patra pustiire a manastirii a avut loc in vremea papei Andronic (616-2623). Dupa aceasta pustiire, se crede ca papa Veniamin I (623-662) este cel care ar fi reconstruit manastirea. Dupa ce atacurile barbare au incetat definitiv, in secolul al IX-lea, trupurile celor doi Sfinti Cuviosi au fost aduse inapoi in manastire.
Ultima pustiire a manastirii a avut loc in anul 1096, cand toti calugarii acesteia au fost omorati sau au fugit in alte manastiri din zona. Atunci, sub papa Veniamin al II-lea (1327-1339), manastirea a fost amplu reparata si consolidata, furnicile fiind cele care au contribuit mult la afectarea structurii de rezistenta a vechilor cladiri, care era din lemn.
Incinta manastirii, avand o lungime de 166 de metri, de la vest la est, si o lungime de 95 de metri, de la nord la sud, este imprjmuita cu un zid de piatra, avand inaltimea de zece metri si grosimea de doi metri, construit in secolul al IX-lea. In mijlocul manastirii se inalta un turn din piatra, construit in secolul al V-lea, pentru a supraveghea manastirea, fata de atacurile barbarilor.
Initial, manastirea avea patru usi de acces, cate una pe fiecare latura a zidului imprejmuitor. Astazi, insa, din cele patru usi s-au mai pastrat doar doua, cea dinspre nord si cea dinspre sud. Usa principala de acces, cea din partea nordica a manastirii, care isi pastreaza pana astazi culoarul si turnul original, este cea mai frumoasa si bine pastrata din intreaga vale pustniceasca.
Actualul ansamblu monahal cuprinde cinci biserici, cea mai mare dintre acestea fiind inchinata Sfantului Paisie cel Mare. Celelalte patru sunt inchinate Maicii Domnului, Sfantului Iskhiron, Sfantului Gheorghe si Sfantului Arhanghel Mihail. O cladire mare a fost construita in incinta manastirii, pe la inceputul secolului al XX-lea, insa papa Shenuda al III-lea a inlocuit-o cu un asezamant modern, cu trei etaje.
In interiorul manastirii se afla o fantana numita "Fantana Martirilor". Potrivit unei vechi traditii, in aceasta fantana si-au spalat barbarii sabiile, dupa ce i-au omorat pe cei 49 de Cuviosi din Schitia. Tot in aceasta fantana au aruncat, mai apoi, cinstitele trupuri ale Mucenicilor, inainte ca acestea sa fie luate de crestini si asezate in Manastirea Sfantul Macarie cel Mare, din apropiere.
Prin purtarea de grija a papei Shenuda al III-lea, manastirea inchinata Sfantului Paisie cel Mare a inceput sa se dezvolte si mai mult, in ultima vreme, cumparand si cultivand terenuri din apropiere. Bisericile si cladirile originale au fost restaurate, altele noi fiind adaugate. Chiliile pentru monahi, arhondaricul si resedinta episcopala au fost amenajate, iar zidurile si portile de intrare au fost reintarite.
Sfantul Cuvios Paisie cel Mare era de neam din Egipt. Dupa moartea tatalui, ramane impreuna cu cei sase frati in grija mamei sale. Dumnezeu ii vesteste printr-un inger mamei ca Paisie a fost ales sa-L slaveasca pe Dumnezeu. A fost tuns monah de Cuviosul Pamvo. Vreme de trei ani a stat cu capul doar plecat. Atat de induhovnicit era, incat Hristos i s-a aratat de mai multe ori. Din relatarea vietii sale, aflam ca i-a spalat picioarele Domnului in chip minunat.
Pestera Sfantului Paisie cel Mare
Moastele Sfantului Paisie cel Mare
Teodor Danalache
-
Manastirea Sfantul Antonie cel Mare
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Sfantul Pavel Tebeul - Egipt
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Sfantul Macarie cel Mare
Publicat in : Biserica in lume -
Pestera Sfantului Paisie cel Mare
Publicat in : Biserica in lume -
Deir el Baramus – Manastirea Romanilor
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.