Manastirile parasite de la Meteora
Manastirile de la Meteora impresioneaza pe tot omul ce paseste pe aceste meleaguri. Meteora, situata in campia Thesaliei, in apropiere de Kalambaka, intre muntii Koziakas si Antichassia, este unul din cele mai cunoscute centre monahale ale Rasaritului crestin. O adevarata padure de piatra ce izbucneste in mijlocul campiei plaseaza ansamblul monastic intr-un peisaj de o maretie tulburatoare. Meteorele reprezinta cel mai important centru monahal ortodox al grecilor, dupa Sfantul Munte Athos.
Exista in aceste locuri peste o mie de stanci foarte abrupte si foarte inalte, formate cu multi ani in urma, aproape fiecare dintre ele avand in varf cate o manastire seculara, ilustrand parca simbolic calea dificila, dar frumoasa pe care trebuie sa o urmeze crestinul catre "Preainaltul Domn al boltilor ceresti".
Traseul de la Kalambaka pana la manastiri este fermecator. In dreapta si stanga apar stanci inalte, salbatice. Dupa un parcurs incantator ajungi la Meteora, unul din cele mai frumoase locuri de pe pamant, iar ca fenomen natural, unicul din lume.
Despre aceste locuri, Parintele Ioanichie Balan spunea, oarecum cu o unda de regret, din pricina multimii pelerinilor: "Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cat sunt de asaltate aceste manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au parasit Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea."
Manastirile parasite de la Meteora
In afara de manastirile cele mari de la Meteora, indeobste cunoscute si vizitate, manastiri care si ele lupta pentru supravietuirea lor, avand in acelasi timp si un rol social, in zona stancilor de la Meteora exista si o serie de manastiri nelocuite. Parasite astazi, si ele au fost pana odinioara adevarate centre duhovnicesti.
Astazi se cunosc suficiente date despre existenta si inflorirea lor, atat din codurile manuscrise, cat si din ruinile ce se disting in diferite pozitii ale padurii de piatra de la Meteora. Existenta si starea acestora reiese si din diferite gravuri si vechi opere de arta crestina.
O parte dintre manastirile nelocuite (parasite) de la Meteora, sunt urmatoarele: Schitul Panaghia Doupiani, Manastirea Ypapanti, Manastirea Sfantul Gheorghe Mandilas, Manastirea Sfanta Treime, Manastirea Ipsilotera - Kalligrafon, Manastirea Sfantul Nicolae Bantovas - Kofinas, Sihastria Sfantul Grigorie Teologul, Schitul Sfantul Antonie si Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul.
Manastirea Sfantul Gheorghe Mandilas
Pentru ca vizitatorul sa ajunga la Manastirea Sfantul Gheorghe Mandilas, parasita astazi, trebuie sa se catare cu multa osteneala pana la o pestera aflata intr-o stanca inalta, la nord-est de satul Kastraki. La intrarea in pestera atarna si astazi basmale de carpa, pe care, dupa un vechi obicei, le dedica locului crestinii din satul Kastraki.
Intemeierea manastirii numite „a Sfantului Gheorghe Mandilas” a avut loc undeva pe la inceputul secolului al XIV-lea, fiind probabil este una din cele patru manastiri construite de catre kyr Nikos, cel dintai ascet de Stagon, in anul 1367. Din ansamblul vechii manastiri, astazi nu se mai pastreaza decat o bisericuta cioplita in stanca. Pe peretele extern al stancii se afla o pictura murala, in fresca, care il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe.
Manastirea Sfantul Nicolae Batovas - Kofinas
Intre localitatile Kalambaka si satul Kastraki, in locul numit Kofinia, intr-o pestrera, se gaseste biserica partial distrusa a Sfantului Nicolae Batova. Vizitatorul, spre a ajunge pana acolo, trebuie sa treaca prin trei pesteri legate intre ele prin scari de lemn. A treia scara de lemn conduce la balconul manastirii, unde se gasesc bazinul colector al apei de ploaie, scripetele cu ajutorul caruia calugarii asceti urcau materialele si pe ei insisi si, in sfarsit, mica bisericuta a manastirii, care este cioplita propriu-zis in stanca.
Manastirea Sfantului Nicolae a fost intemeiata probabil in anul 1400. In secolul al XVI-lea este amintita in "scrierea istorica de la Meteora", iar in secolul al XVII-lea este citata in catastihul pastrat astazi la biserica de la Marea Meteora - Schimbarea la Fata, cu numarul de cod 372.
Deasupra usii bisericutei se pastreaza si urmatoarea inscriptie: "S-a renovat prezenta manastire a Sfantului Nicolae Batovas, cu participarea calugarului Ignatie, care a slujit mai inainte la Manastirea Sfantul Stefan, si a venit aici la anul 1876." In anul 1943, in timpul razboiului, bisericuta a fost bombardata, distrugandu-se aproape in totalitate.
Manastirea Sfantului Duh
Este destul de dificil ca vizitatorul sa urce la Manastirea Sfantului Duh, deoarece inaltimea stincii pe care este construita depaseste 300 de metri. Un mic drum, cioplit in stanca abrupta, conduce la bisericuta care se salveaza pana astazi. Icoanele acesteia sunt total distruse. Sfanta Masa a Altarului si amvonul de inchinaciune sunt cioplite in stanca, iar la intrare, pe partea dreapta, se gaseste mormantul ctitorului.
In exterior, in partea stanga a bisericii se afla doua bazine colectoare pentru apa ploii, in timpul iernii. Chilii parasite si putini pomi salbatici sunt prezenti pe ici, pe colo. In varful stancii se inalta o cruce de fier care, dupa cum se spune, este crucea ridicata ca trofeu de catre domnitorul sarb Stefan Dusan.
Manastirea Inaltarea Domnului
Aruncand o privire in padurea impietrita de la Meteora, vizitatorul zareste si Manastirea parasita a Inaltarii Domnului, aflata intr-o pestera abrupta a stancilor solitare. Aceasta a fost construita la anul 1367, de catre cel dintai calugar al schitului si egumen (staret) de la Schitul Doupiani.
Astazi se pastreaza numai biserica, care, din punct de vedere arhitectural, este o constructie cu o unica nava, cu acoperis cruciform. In micile ei laturi se deschid doua cavitati si doua arcuri oarbe asimetrice, deasupra carora exista ferestre prin care biserica, pictata, este luminata.
Compozitiile iconografice se refera la ciclul istoric, dogmatic si liturgic al Bisericii de Rasarit. Redarea este facuta intr-un singur plan, fara scara unitara a figurilor, dupa cum obisnuia atunci arta populara rasariteana, formata in secolul al XIV-lea, care adopta noi elemente din arta paleologilor, adica pitorescul si numeroasele arhitectonisme.
Altarul bisericii este sculptat in lemn, fara icoane. Aproape de altar este infatisat Hristos, in picioare, in marime naturala, purtand sandale. Cu dreapta binecuvinteaza, iar in stanga tine Evanghelia. Este Iisus Hristos Analipsimniotis, adica Hristos al Inaltarii, in numele caruia este inchinata biserica, dupa cum reiese si din inscriptia aflata deasupra ferestrei si care spune: "S-a ridicat din temelii si s-a pictat preacinstita si sfanta biserica a Inaltarii Domnului si Salvatorului nostru Iisus Hristos, cu participarea si cheltuiala preacinstitului ieromonah kyr Nilos, cel dintai calugar al Schitului Stagon, al Manastirii Douplianou, in timpul domniei preaevaviosului nostru domn kyr Simeon Paleologu si imparat al romanilor din Serbia si Romania, si a episcopiei Preasfantului nostru Visarion, la anul 1367."
Din inscriptie este clar ca biserica a fost construita in anul 6875 de la facerea lumii, adica 1367 dupa Hristos. La sfarsitul inscriptiei se mentioneaza ca a fost renovata la anul 1765, de un oarecare Vlahavas care nu este altul decat cunoscutul capitan de ostire Atanasios Vlahavas.
Manastirea Maicii Domnului cea Veche
Manastirea inchinata Maicii Domnului se afla intre satele Vlahavas si Aspreklisia, aproape de Ionas (Mikani), afluentul raului Pinios, in regiunea Hasia. Astazi se pastreaza numai mica bisericuta boltita, care este pictata. Se pare ca la aceasta manastire se refera ordonanta tarului sarb Dusan, din anul 1358, si a fratelui sau, Simeon, la anul 1362, cand vorbesc despre "pestera asa numita a lui Kyrilos, aflata in regiunea Mikanis". Este citata si in scrisoarea episcopului de Larisa, Neofit, la anul 1541, precum si la anul 1650, in "catastihul" aflat la Manastirea Marea Meteora.
Schitul Doubiani
Schitul Doubiani se afla la nord-vest de zona unde astazi este construit satul Kastraki, acolo unde se afla simpla si umila bisericuta a Maicii Domnului. Ascetii schitului, care era cunoscut ca Schitul Stagon, locuiau in diferite pesteri, in stancile inconjuratoare, unde se si rugau, in mici bisericute pe care le numeau "prosefhadia". In fiecare Duminica, ei coborau intr-o biserica centrala, unde oficiau Sfanta Liturghie.
Biserica, dupa cum rezulta din marturiile scrise, era inchinata Arhanghelilor Mihail si Gavriil. Bisericuta, salvata pana astazi, este in stare buna, la fel si cateva dintre picturile sale. Inscriptia care se salveaza intr-o cronica a secolului al XVI-lea, in legatura cu construirea si pictarea celor patru biserici de catre primul monah al schitului si egumen de la Doubiani, Nilos, arata:
"S-a ridicat din temelii si s-a pictat, cu participarea si cheltuiala preacinstitului calugar kyr Nilos, staret al respectatei si sfintei manastiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de la Doubiani, si cel dintai calugar al Schitului Stagon, in timpul domniei preaevlaviosului si preafericitului nostru despot Simeon Paleologul si al episcopiei Preaiubitorului de Dumnezeu episcopului nostru de Trikala, kyr Visarion Stagon, la anul 1367."
Manastirea Sfintii Apostoli
Manastirea Sfintilor Apostoli se afla pe stanca numita "Aia", imediat deasupra orasului Kalambaka de astazi, unde se pot observa inca trepte cioplite, bazine si fragmente de picturi murale. Manastirea este citata in scrisoarea episcopului de Larisa, cat si intr-un document pastrat astazi la Manastirea Marea Meteora - Schimbarea la Fata, cu numele "Sfintii Apostoli asa-zisi ai lui Kallistos". S-ar putea ca fondatorul sa se fi numit Kallistos, nume intalnit si pe coperta Evangheliei initiale, din anul 1547.
Manastirea Sfantului Grigorie si a Sfantului Antonie
Balustradele externe semidistruse si o bucata de scara aeriana de lemn sunt singurile resturi pe o stanca inalta, care marturisesc existenta Manastirii Sfantului Grigorie. Pe aceeasi stanca, la rasarit de ruinile acestei manastiri se afla si Manastirea Sfantului Antonie, din care astazi se salveaza in conditii acceptabile numai o biserica. Ambele manastiri dateaza din secolul al XIV-lea.
Manastirea Pantocrator
Un turn parasit si bucati de ziduri daramate marturisesc astazi existenta manastirii Atotputernicului - Pantocrator, in partea de nord a stancii Doupiani. Ctitor al manastirii a fost calugarul Neofitos, al carui testament uzat si numai partial salvat, se pastreaza astazi in arhiva de la Manastirea Schimbarea la Fata - Marea Meteora. De asemenea, ctitor al manastirii este considerat si calugarul Serapion, staret in anul 1426, dupa cum se aminteste in "singrama istorikon". Manastirea este citata prima in "katastiho" de la 1650.
Manastirea Sfantului Ioan Prodromul - Botezatorul
Manastirea Sfantului lui Ioan Prodromul se afla aproape de manastirea Sfantului Nicolae Anapafsas, pe o stanca inalta, unde si astazi se salveaza o parte din ruine. Pe aceeasi stanca a stat la inceput si Cuviosul Atanasie Meteoritul, precum si ctitorii Manastirii Varlaam, Teofanie si Nectarie, care au petrecut acolo sapte ani, inainte de a-si construi manastirea lor. Manastirea este cunoscuta din codurile manuscrise, precum si dintr-un raport trimis voievodului Moldo-Valahiei, Ioan Vasile Voievod, pe la anii 1634-1653.
Sfanta Manastire a Maicii Domnului
Sfanta Manastire se afla sub stancile manastirilor Varlaam si a Marea Meteora si era inchinata Maicii Domnului. Manastirea este cunoscuta din marturiile scrise si din sigiliul Patriarhului Ecumenic Timoteu, din anul 1614, unde intre altele se arata ca mai mult de 20 de ieromonahi si monahi citati nominal au reconstruit din temelii, in numele Maicii Domnului, in locul "sterna", aproape de Manastirea Varlaam, o mica manastire. Ei au cerut Patriarhiei sa se numeasca manastirea "Stavropighiaco".
Manastirea Ipsilotera - Kalligrafon
Caligraf stralucit si sarguincios, monahul Nilos a scris, la anul 1407, istoria manastirii lui, adica a celei mai inalte, in care ne da destule informatii despre intemeierea ei. Se mai numeste si Manastirea Caligrafilor, deoarece acolo exista atelier de copiat si caligrafie unde se scriau de mana coduri pastrate pana astazi. Intemeietor al „Manastirii Celei mai Inalte” este Pascalisierul din Kalambaka, care a construit-o la anul 1347. Ca importanti urmasi ai sai sunt citati ieromonahii Neofitos, Dorotheos, Varnavas si altii. Astazi se salveaza numai ruinele aflate pe o stanca uriasa ce se ridica la sud-est de stanca Marelui Meteor.
Manastirea Sfantului Modest
Manastirea Sfantului Modestos se afla pe o stanca inalta, vizavi de Manastirea Sfintei Treimi. Este cunoscuta dintr-o scrisoare din secolul al XII-lea, unde este citata ca "pamantul Sfantului Modestos". Manastirea este citata in "Katastihon", la anul 1650, si astazi se salveaza numai ruinele.
Manastirea adorarii Lantului Sfantului Petru
Cunoscuta si cu numele de "Alysos", aceasta manastirea este construita pe o uriasa stanca denumita si "Altsos", aproape de Kalambaka. Ca an aproximativ al constructiei se citeaza anul 1400. In documentul "Katastihon", scris la anul 1650, este citata ca a XIII-a, in ordinea manastirilor de la Meteora.
Manastirea Sfantului Dimitrie
Este dificil astazi sa urce vizitatorul la Manastirea Sfantului Dimitrie, aflata pe aceeasi stanca, la rasarit de Manastirea Inaltarii. Din marturii reiese ca era una dintre cele mai vechi manastiri ale Meteorei, construita de catre cel dintai calugar al Schitului Stagon, kyr Nilos, la anul 1367.
Despre manastire se vorbeste si in raportul manastirilor catre voievodul Moldo-Valahiei Ioan Vasile (1634-1653). La anul 1788, episcopul de Stagon si monahii de la Manastirea Varlaam, care o aveau ca mica manastire, o cedeaza Manastirii Inaltarii, pentru a construi chilii pentru calugarii al caror numar crescuse. La anul 1809, capitanul de ostire Papathimios Vlahavas, care transformase manastirea in comandament, a fost prins de Ali Pasa, care a distrus in totalitate manastirea.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.