Manastirea Cosuna, cunoscuta si sub denumirea de Bucovatul Vechi, este o veche manastire ortodoxa, aflata pe drumul de iesire din Craiova, care duce spre Cetate, in cartierul Mofleni. In incinta acestei manastiri se afla Seminarul Teologic Ortodox. Aceasta manastire este una dintre cele mai vechi constructii atestate documentar din tinuturile Craiovei, ea fiind o piesa de o inestimabila valoare patrimoniala, in Mitropolia Olteniei.
Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi - scurt istoric
Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi a fost ridicata in anul 1483, biserica acesteia fiiind construita in perioada anilor 1506-1512. Actuala biserica dateaza din anul 1572, din vremea domnitorului Alexandru al II-lea Mircea, cand a fost ridicata de catre Stefan clucerul si fiul sau, Parvu, cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae.
Primul nume al manastirii este cel de "Cosuna", cum apare numita intr-un act al mitropolitului Eftimie al Tarii Romanesti (ianuarie 1574) si intr-un act al voievodului Mihai Viteazul (februarie 1574). Aceasta denumire se trage, fie de la cuvantul slavon care inseamna "pasune de iarba", fie de la un cuvant din latina, care inseamna "fabula", fie de la faptul ca prin aceste locuri coborau adesea oamenii de la munte, care impleteau cosuri de nuiele.
Dupa anul 1572, manastirea incepe sa fie numita si "Bucovatul Vechi", dupa numele mosiei omonime, aflata pe celalalt mal al raului Jiu. Acest nume trimite spre cuvantul slavon care inseamna "fag", facand referire la padurile de fagi din zona. Intre anii 1834-1843, obstea Manastirii Cosuna - Bucovatul Vechi a fost mutata in partea dreapta a Jiului, unde s-a construit o alta biserica, numita Bucovatul Nou.
In anul 1583, fiul ctitorului, Parvu clucerul, a inchinat acest asezamant catre Manastirea Sfantul Varlaam, de la Meteora, din Grecia. Aceasta este prima manastire romanesca inchinata catre o manastire straina, dupa Manastirea Zdralea, inchinata de ctitorul ei, banul Barbu I al Craiovei, catre Manastirea Xenofont, din Sfantul Munte Athos.
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, aceasta manastire a fost vizitata de patriarhul Macarie al Antiohiei si de fiul sau, arhidiaconul Paul de Alep, de la care s-a pastrat urmatoarea insemnare: "Am ajuns in partea de apus a orasului Craiova, intr-o vale sau valcea din mijlocul unei paduri, la o manastire cu hramul "Sfantul Nicolae", numita in limba lor Manastirea Bucovat. Se afla in stapanirea unor calugari greci, fiind inchinata vestitei Manastiri Sfantul Varlaam, din Rumelia. Acesti calugari, care sunt in sus-pomenitul metoc, sunt schimbati la fiecare trei ani si se trimite de la lavra un alt egumen, cu alti calugari, pentru a-l inlocui. Biserica este o cladire mandra si este frumos zugravita, peste tot. In fata usii se afla un izvor adanc, ca un put, din care izvoraste apa si deasupra usii este un pridvor cu o turla inalta."
In anul 1771, manastirea este jefuita, de catre oamenii lui Pasvantoglu, fiind reparata abia prin anul 1813, sub conducerea staretului Daniil. Mai apoi, in anul 1832, egumenul Hrisant paraseste manastirea, deoarece apa Jiului daramase deja turnul-clopotnita. Aceasta iesire din matca a Jiului s-a repetat si in anul 1837, cand s-au daramat poarta dinspre apus, o parte din chilii si pridvorul bisericii. Mai apoi, cutremurul din 11 ianuarie 1838 i-a provocat mai multe stricaciuni. Astfel, turla bisericii s-a prabusit, iar o parte dintre anexe au fost avariate, ajungand o ruina. Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi a fost parasita, pentru a fi ridicata, din nou, in alt loc, peste apa Jiului.
In anul 1873, biserica manastirii a fost insa refacuta, in scopul utilizarii ei ca locas parohial. In acest scop, ea va fi folosita insa numai doua decenii. In anul 1900, vechea biserica a Manastirii Bucovatul Vechi era filie a parohiei Balta Verde, fostul slujitor al locasului monahal slujind, ca paroh, la parohia Bucovatul Nou.
Biserica actuala din Manastirea Cosuna a fost ridicata din caramida si piatra, luate din castrul roman de la Pelendava. Biserica este zidita in forma de cruce, cu turla pe naos si zid despartitor, intre naos si pronaos. Fatadele exterioare ale bisericii sunt tencuite cu caramida aparenta si firide, in doua registre, stil arhitectural specific secolului al XVI-lea.
Ca un detaliu arhitectural specific, in Sfantul Altar, proscomidiarul este asezat in partea de miaza-zi, iar nu in partea de miaza-noapte, cum este traditia. Biserica a fost zugravita, in fresca, la doi ani dupa zidirea ei. La randul ei, pictura are si ea o particularitate, aceasta infatisand o cronica a domnitorilor Tarii Romanesti, alaturi de erminia consacrata canonic.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.