Asezat la nord de Urziceni, satul Cotorca isi leaga originile de drumul nord-ialomitean al transhumantei, oierii ardeleni trecand odinioara prin partile acelea dinspre Gherghita catre balti si invers. Cea mai veche asezare in acele parti apare atestata intaia oara la 5 mai 1577 - sub un alt nume - intr-un hrisov prin care voievodul Alexandru II Mircea intarea ocina acolo lui Badea logofat cu fiii sai. Satul s-a numit ulterior Cotorca, dupa apa din apropiere, care curgea prin "locul cu cotoare". Potrivit traditiei, acolo a existat pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea - inceputul secolului XIX satul Cotorca sau Silistea Cotorcii, destramat o vreme datorita pozitiei sale nefavorabile, in calea ostilor turcesti si rusesti care treceau si jefuiau dinspre Bucuresti catre Moldova si invers. Unii dintre locuitorii Cotorcei aveau sa se mute catre est, unde au intemeiat satele Glodeanu Silistea si Cotorca, astazi in judetul Buzau. Harta austriaca de la 1790-1791 aminteste la nord de Urziceni satul Cotorca Mare si separat Cotorca Mica si Glodeanu. Apoi, harta judetului Ialomita (1827) arata satul Cotorca Mare pe apa Cotorcii, la nord de Urziceni si la vest de Cotorca Mica (Cotorca-Buzau de astazi). Harta rusa de la 1835 localizeaza la fel Cotorca Mare la nord de Urziceni - asezat atunci pe aceeasi apa a Cotorcii - pe drumul Buzaului, mentionandu-se si existenta unui han in apropiere, aflat in legatura cu un cunoscut drum de posta. Harta Pappasoglu aminteste la anul 1864 satul Cotorca Veche, asezat ceva mai sus de Urziceni. Zece ani mai tarziu, satul Cotorca apartinea de comuna Urziceni, impreuna cu catunul Posta si facea parte din plasa Campului. De altfel, asezarea a fost multa vreme influentata de Urzicenii apropiati, chiar si dupa aparitia la 1892 a Ciocarliei, cu care avea sa formeze de la un moment dat comuna aparte. Monumentul reprezentativ al satului Cotorca - punte intre trecutul si prezentul asezarii - ramane biserica parohiala, asezata in centrul istoric al satului, langa scoala de tip Spiru Haret, in dreapta insemnatului drum rutier ce trece si astazi catre Moldova.

 

Avand hramul Sfantul Ioan Botezatorul, biserica a fost construita la anii 1887-1888 de catre comunitatea locala, in frunte cu Ionita Radu Sava, proprietar atunci al unei parti din mosia Cotorca, originar de felul sau din Cosereni. La anul 1905, era paroh acolo preotul Nichifor Dimitrescu. Lacasul a fost reparat in mai multe randuri, in perioada interbelica si la sfarsitul secolului XX si a servit vreme de mai bine de un secol nevoilor a doua comunitati, adaugandu-se la cea din Cotorca si aceea din Ciocarlia invecinata. Este un edificiu de tip nava, cu o absida semicirculara la altar si dispune de tinda, pronaos, naos si altar, prima incapere fiind mai scunda si mai joasa decat restul edificiului. O turla octogonala si invelita cu tabla incununeaza naosul, ca element de originalitate remarcandu-se micile turle oarbe, in stil neobaroc, ce incununeaza pronaosul, turle dispuse imediat deasupra zidului vestic al incaperii amintite. Exteriorul bisericii este sobru, de culoare alb-crem, fara vreo pictura. Acoperisul lacasului este invelit cu tabla si se afla in buna stare. Clopotnita, aflata in dreapta intrarii in curtea bisericii, este realizata din lemn, dupa un plan patrat si a fost reparata in mai multe randuri.

 

In curtea bisericii, langa clopotnita, se pastreaza 12 monumente funerare din piatra, care nu strajuiesc morminte, doar pastreaza amintirea unor fii ai satului cazuti pentru patrie in razboaiele mondiale. Majoritatea inscriptiilor au fost sterse odata cu trecerea timpului.

 

Cimitirul satului, aflat in apropiere, pastreaza mai multe monumente funerare ale unor localnici din a doua jumatate a secolului XIX, majoritatea lor avand inscriptii cu caractere chirilice.

 

prof. Stefan GRIGORESCU

Baraganul Ortodox