Asezat pe malul drept al raului Ialomita, in dreptul Perietilor, satul Ghimpati apare atestat documentar intaia oara in cursul veacului al XVII-lea, intr-un sir de asezari ialomitene mosnenesti, care existau insa si cel putin cu un veac mai devreme. Mosia mosnenilor ghimpeteni, numita astfel dupa ghimpii intalniti in acele locuri baragane, se invecina atunci cu cea a mosnenilor din Poiana si Buesti. Satul Ghimpati a fost legat dupa anul 1864 de Poiana invecinata, apartinand aceleiasi comune in a doua jumatate a veacului XIX si in prima jumatate a celui urmator.
Asezarea de la Ghimpati pastreaza inca creatii deosebite din punct de vedere istoric, religios si etnografic. Alaturi de frumoase case traditionale construite in urma cu un veac sunt de  {
googletag.defineSlot('/11453545/G2_Crestinortodox.ro/G2_Crestinortodox.ro_Largebox', [336, 280], 'div-gpt-ad-1742901502419-0').addService(googletag.pubads());
googletag.display('div-gpt-ad-1742901502419-0');
});
</script>
</div>
crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/Biserica-din-Ghimpati111.jpg)
amintit acolo colacul de fantana cioplit la 1857 si pomenind pe ,,Ionita zis Suflet`, scoala primara ridicata la inceput de veac XX in stil Spiru Haret, monumentul eroilor ridicat la anul 1927 si mai cu seama biserica parohiala.
Prima biserica a mosnenilor din Ghimpati trebuie sa fi fost un lacas de lemn, ca si in satele mosnenesti vecine. Lacasul de zid a fost construit sub `coasta`, catre lunca raului, in stanga ulitei care strabate asezarea, catre Poiana. Avand hramul Sfantul Gheorghe biserica a fost ridicata la anii 1874-1876 de comunitatea mosnenilor locali, fiind zugravita de catre pictorul Costache Dumitrescu. A fost reparata in cateva randuri, la anul 1957 pictura interiorului fiind restaurata. Este un lacas trilobat, cu tinda si o singura turla patrata ca plan si realizata din tabla incununand pronaosul. Zidurile puternice odinioara sunt astazi fisurate, datorita indeosebi solului pe care se afla lacasul; ele sunt sprijinite de con-traforti la absidele naosului, in partea nordica, unde pericolul prabusirii s-a vazut de mult, fiind adaugat inca un contrafort, pentru sustinerea zidului. Absidele sunt realizate in trei laturi, iar pridvorul bisericii este o adaugire ulterioara, fiind mai scund si mai ingust decat restul edificiului. In pronaos, deasupra intrarii, se pastreaza ceea ce poate fi considerata pisania bisericii, desi mentiunea este legata mai degraba de zugravirea lacasului. Textul cu litere sapate mentioneaza:
`Intarirea celor ce nadaj/duescu spre tine. Inta/reste, Doamne, Biserica/ ta, care o ai castigat cu/ scump sangele teu. 1876/ Costache Dumitrescu. Pictor/ de la Buzau`.
Pisania noua a bisericii - de la anul 1957 - pictata in tinda, deasupra intrarii in pronaos, este distrusa in parte datorita prabusirii bucatilor de zid. Textul pictat cu litere maro pe fond gri mentioneaza:
`IN ZILELE PREA FERICITULUI PARINTE IUSTINIAN PATRIARHUL/ROMANIEI, SXA RESTAURAT [PICTURA] A-CESTUI SFANT LOCAS DIN/ CONTRIBUTIA ENORIASILOR ACESTEI PAROHII SI CU O-SARDIA PREO/TULUI PAROH PETRE R[.]/ AL MANTUIRII 19577 LUCRARILE DE RESTAURARE A PICTURII AU FOST EXECUTATE DE CATRE/ PICTOR [.]SIU AJUTATA DE UN COLECTIV SUB GRIJA/ PICTORULUI NICOLAE STOICA-BUCURESTI.
La vest de biserica, clopotnita de lemn este pe cale de a se prabusi. Rezemata de ea, o cruce de piatra de la anul 1878 aminteste pe `PANAIT/U PREU/T DUH/OM-NICU`. Alte monumente funerare vechi de mai bine de un veac se pastreaza in curtea bisericii, langa zidul nordic.
prof. Stefan Grigorescu
Baraganul Ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.