Botezul DomnuluiBotezul Domnului este botezul in apa Iordanului a Mantuitorului Iisus Hristos de catre Sfantul Ioan Botezatorul. La 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: "Se afla in mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L stiti" (Ioan 1, 26). "Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 33-34).

Cand a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adanca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania - aratarea Sfintei Treimi - moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.Ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care ii facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru ca nu ierta pacatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : "Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc". Dar Duhul Sfant nu fu­sese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Du­hului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor "ca la trei mii de suflete" (Fapte, 2, 41).Cu botezul lui Ioan s-a botezat, este adevarat, si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate,   fiind   Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa in­vierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri :  "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le  in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei, 28, 19-20).Hristos se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. A tre­buit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pen­tru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant. In Cuvan­tul intrupat, apa si Duhul se unesc din nou.

Cuvant la Botezul Domnului

(6 ianuarie)

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa intoarcerea Sa din Egipt, vietuia in Galileea, in cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tainuindu-si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la varsta de treizeci de ani, pentru ca nu era ingaduit cuiva dintre iudei, mai inainte de 30 de ani, sa aiba randuiala de dascal sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos pana la acesti ani nu a inceput propovaduirile Sale, nici nu Se arata ca este Fiul lui Dumnezeu si Arhiereul cel mare, Care a strabatut cerurile pana ce s-a implinit numarul anilor Lui.

El vietuia in Nazaret, cu Preacurata Sa Maica si cu Iosif, parutul Sau tata, care era lucrator de lemn si cu care lucra impreuna. Dupa moartea lui Iosif, singur Domnul facea acel lucru de mana, castigand prin osteneala, hrana pentru El si pentru prea iubita Sa maica, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi si nici a manca painea in zadar.

Apoi, implinindu-se cei 30 de ani si venind vremea dumnezeiestii Lui aratari - precum zice Evanghelia -, ca sa se arate lui Israel: A fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa-L boteze cu apa. Deci, i-a pus un semn incredintat dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel care a venit in lume, precum singur Botezatorul intru a sa buna vestire spune, zicand: Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: "Deasupra Caruia vei vedea Duhul pogorandu-se si ramanand peste El, Acela este cel ce boteaza cu Duh Sfant".

Deci, ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in partile Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor. Pentru ca el era acela de care mai inainte a zis Isaia: Glasul celui ce striga in pustie, gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui. Deci, venea la dansul toata latura Iudeei si a Ierusalimului, si se botezau toti de la dansul, in raul Iordanului, marturisandu-si pacatele. Atunci a venit si Iisus din Galileea la Iordan, ca sa fie botezat de Ioan. El a venit intr-acea vreme, dupa ce Ioan spusese mai inainte poporului despre El, zicand:Vine in urma mea Cel mai tare decat mine, Caruia nu sant vrednic sa-I dezleg curelele incaltamintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apa, iar Acela va va boteza cu Duhul Sfant.

Dupa aceste cuvinte, a venit Iisus ca sa Se boteze, cu toate ca nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind nascut din Preacurata si Preasfanta Fecioara, El Insusi fiind izvorul a toata curatia si sfintenia.

Insa Cel ce a luat asupra Sa pacatele a toata lumea a venit la rau ca sa sfinteasca apele cu Botezul. A venit la ape ca sa curateasca firea lor; a venit sa Se boteze ca sa ne pregateasca baia sfantului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta sa fie pentru dansul martor nemincinos, vazand pe Duhul Sfant pogorandu-Se peste Cel pe Care-L boteza si auzind glasul Tatalui de sus.

Ioan se sfia de El, zicand: Eu am trebuinta sa ma botez de Tine si Tu vii la mine. Caci Ioan cu duhul L-a cunoscut pe El; pentru ca mai inainte cu 30 de ani a saltat de bucurie in pantecele maicii sale; deci, avea trebuinta de botezul Lui, ca cel ce era in pacatul neascultarii, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc.

Iar Domnul a zis: Lasa acum, ca asa se cade a implini toata dreptatea. Prin dreptate intelege aici Sfantul Ioan Gura de Aur poruncile lui Dumnezeu; ca si cum ar fi zis: "De vreme ce toate cate le porunceste legea le-am savarsit si singura aceasta a ramas, adica sa Ma botez; deci, Mi Se cade sa o savarsesc si pe aceasta". Iar botezul lui Ioan era porunca lui Dumnezeu, precum el zice: Cel ce m-a trimis ca sa botez cu apa, Acela mi-a zis.

Deci, cine l-a trimis? Aratat este ca a fost Insusi Dumnezeu, cum zice insasi Scriptura: "A fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan". Deci, Iisus, fiind in varsta de 30 de ani, S-a botezat pentru ca omul de la aceasta varsta se pleaca cu inlesnire catre tot pacatul.

Asa graiau Ioan Gura de Aur si Teofilact, cum ca cea dintai varsta a copilariei are multa nestiinta si zburdalnicie, a doua varsta, a tineretilor, se aprinde de pofta trupeasca, iar varsta de 30 de ani, a barbatului desavarsit, este a iubirii de aur, a maririi desarte, a iutimii, a maniei si a tuturor pacatelor.

Pentru aceasta Hristos Domnul a asteptat botezul pana la aceasta varsta, ca sa implineasca legea cu toate varstele, sa sfinteasca firea noastra si sa ne dea putere, ca sa biruim patimile si sa ne ferim de pacatele cele de moarte. Dupa Botezul Sau, Domnul a iesit indata din apa, adica n-a zabovit; caci se povesteste ca Sfantul Ioan Botezatorul, pe fiecare om care se boteza de dansul, il afunda pana la cap si-l tinea astfel pana ce-si marturisea toate pacatele sale si numai dupa aceea ii afunda si capul si il lasa sa iasa din apa; pentru aceasta, zice Evanghelia, ca a iesit indata din apa. Iesind Domnul din rau, I s-au deschis cerurile, stralucind de sus o lumina in chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorat spre Domnul, Cel ce S-a botezat, aratandu-Se in chip de porumbel.

Intocmai cum in zilele lui Noe, porumbita a vestit micsorarea apelor, tot asemenea si incetarea inecarii pacatului a insemnat-o porumbelul.

Duhul Sfant s-a aratat in chip de porumbel, pentru ca acea pasare este curata, blanda, iubitoare de oameni, fara de rautate si nu sta in locuri necurate. Tot asemenea si Duhul Sfant este izvorul curatiei, noianul iubirii de oameni, invatatorul blandetii, randuitorul binelui si fuge de la cel care se tavaleste in tina cea necurata a pacatului, fara de pocainta.

Pogorandu-Se Duhul Sfant ca un porumbel spre Domnul nostru Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit. Aceluia deci, se cuvine marirea si stapanirea, in vecii vecilor. Amin.

.