Pomenirea Cuviosului Iacob, Episcopul si Marturisitorul 

 

Cuviosul Iacob, din tinerete iubind viata pustniceasca, s-a facut monah si se nevoia cu postiri, cu privegheri si cu multe osteneli. Apoi s-a invrednicit de treapta episcopiei; iar in timpul luptatorilor de icoane, sub imparatul Constantin Copronim (740-775), a fost silit sa se lepede de inchinarea cinstitelor icoane. Dar, nesupunindu-se, a suferit multe ispite, izgoniri, inchisori, nespuse primejdii, foame, sete si alte multe feluri de cumplite munci. Apoi si-a dat fericitul sau suflet in miinile lui Dumnezeu, pentru Care, pina la moarte, s-a nevoit si de la Care a luat Imparatia cerului, in veci bucurindu-se.

 

Pomenirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Toma, Patriarhul Constantinopolului

 

Cel intre sfinti, Parintele nostru Toma, pentru multe fapte bune si desavirsita intelegere si dreapta credinta, a fost diacon la biserica cea mare a Constantinopolului, pus de Cuviosul Parintele nostru, cel mare intru minuni, Patriarhul Ioan Pustnicul.

Apoi a fost rinduit sachelar de dinsul, in vremea imparatiei lui Mavrichie (582-602). Dar dupa moartea preasfintitului Ioan si a fericitului Chiriac, care a fost dupa dinsul patriarh, a fost ales patriarh al Bisericii Constantinopolului Sfintul Toma, in vremea imparatiei tiranului Foca (602-610), si isi indrepta scaunul sau bine, pastorind cu intelepciune cuvintatoarea turma a lui Hristos. In zilele patriarhiei lui s-a facut o mare minune in partea Galatiei.

 

In unele cetati de acolo, facindu-se umblare cu cruci si cu litanii, crucile cele mari ce se purtau atunci, singure de sine, cu o putere minunata si neoprita plecindu-se una spre alta, se loveau si se sfarimau. Despre acea minune strabatind vestea pretutindeni, preasfintitul Patriarh Toma al Constantinopolului a chemat din partile acelea pe Sfintul Teodor Sicheotul, barbat inainte vazator si facator de minuni, si l-a intrebat de minunea aceea, ce ar insemna? Iar Sfintul Teodor il incredinta de minune ca a fost cu adevarat, insa ce ar insemna nu voia sa-i spuna, zicind ca nu stie acele taine. Atunci, preasfintitul Patriarh Toma i-a cazut la picioare cu ruga-minte si prin acea smerenie l-a silit pe batrin ca mai inainte sa-i spuna cele ce vor fi.

 

Deci, batrinul a zis ca acea plecare a crucilor, lovirea si sfarimarea lor, inseamna multe primejdii si risipire in Biserica lui Dumnezeu si in imparatia greceasca, primejdii care vor veni pe de o parte de la cei din afara, iar pe de alta, de la cei dinauntru vrajmasi. Pentru ca din afara o sa fie grea navalire a barbarilor, iar dinauntru, oamenii cei numiti cu numele lui Hristos, despartindu-se de credinta, vor incepe a se izgoni unul pe altul, a se sfarima si a se pierde. Pentru aceasta, multe biserici ale lui Dumnezeu se vor pustii si se vor strica si toate acestea vor fi in curind.

 

Acestea auzindu-le patriarhul, s-a inspaimintat foarte si s-a rugat cuviosului sa se roage lui Dumnezeu pentru dinsul si sa-i ia sufletul degraba din trup, mai inainte de a veni risipirea cea mai inainte spusa ca sa nu vada el niste primejdii ca acestea, venind asupra Bisericii. Dupa putina vreme, imbolnavindu-se patriarhul, a trimis la Cuviosul Teodor, care mai zabovise putin in Constantinopol la biserica Sfintului Stefan, spunindu-i despre boala sa si rugindu-l ca sa-i ceara de la Dumnezeu sfirsit grabnic. Iar sfintul nevrind, fericitul Patriarh Toma a trimis iarasi la dinsul rugaminte, dorind ca mai inainte de navalirea primejdiei asupra Bisericii sa se dezlege de trup.

 

Deci, chiar nevrind, Cuviosul Teodor a facut voia preasfinti-tului Patriarh Toma, s-a rugat lui Dumnezeu pentru sfirsitul lui si a trimis la dinsul, zicind: "Poruncesti ca sa vin la tine, sau acolo ne vom vedea amindoi inaintea lui Dumnezeu?" Iar Sfintul Toma a raspuns prin trimis: "Sa nu-ti pierzi, parinte, linistea ta; destul imi este ca ai zis: "acolo ne vom vedea inaintea lui Dumnezeu"". Si in aceeasi zi, preasfintitul Patriarh Toma, inainte de vremea Vecerniei, bucurindu-se, s-a despartit de trup si s-a dus catre Domnul, in vremea imparatiei aceluiasi Foca.

 

Dupa moartea Sfintului Toma, a luat scaunul Serghie, diaco-nul de la aceeasi mare biserica. Acesta la inceput era dreptcredincios, iar mai pe urma s-a indracit si s-a facut capul eresului monotelitilor, adica al celor ce cu nedreapta credinta marturisesc a fi o singura voie in Hristos Domnul, despre care lucru este scris mai luminat in viata Cuviosului Maxim Marturisitorul. Dupa aceea au sosit si primejdiile asupra Bisericii: despartirile, risipirile, muncile si prigonirile ereticilor asupra dreptcredinciosilor. Pe linga acestea, razboaiele cele grele cu persii slobozite de Dumnezeu din pricina inmultirii eresurilor. Acestia robeau si pustiau stapinirile grecesti cu foc si cu sabie. Ierusalimul a fost luat de persi, iar cinstitul lemn al Sfintei Cruci a fost robit si dus in Persia.

 

Toate cele cumplite se implineau, care mai inainte se insemnasera prin minunea cea mai sus-zisa a sfarimarii crucilor si care, prin proorocia Sfintului Teodor Sicheotul, mai inainte s-au vestit. Iar ca sa nu le vada cu ochii sai, preasfintitul Patriarh Toma a voit mai bine sa moara, decit sa fie intre cei vii. Si a cistigat dupa cererea sa, mai inainte de acea cumplita vreme, sfirsit fericit. El a pastorit Biserica lui Hristos trei ani si doua luni si mult s-a nevoit impotriva ereticilor, tinind credincioasele invataturi si cu buna credinta cinstind pe Hristos Dumnezeul nostru, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, I se cuvine slava, in veci. Amin.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Filimon si Domnin.

 

Acestis finti erau de fel din marea cetate a Romei. In vremea prigoanei, ducandu-se in Italia si acolo propovaduind cuvantul lui Dumnezeu si aducand pe multi la credinta lui Hristos, ii botezau. Pentru aceasta ei au fost prinsi de catre inchinatorii la idoli si au fost adusi inaintea mai-marelui tinutului. Dar pentru ca nu se plecau nici la cuvintele lingusitoare care li se graiau si nici atunci cand li s-au fagaduit tot felul de daruri, ci chemau in toata clipa pe Hristos si-L propovaduiau tuturor Dumnezeu adevarat, au fost dezbracati si trantiti la pamant, fiind batuti cumplit de patru ori si apoi aruncati in inchisoare. Dupa ce au fost tinuti in inchisoare catava vreme, au fost scosi si li s-au taiat capetele cu sabia.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Viril, episcopul Cataniei.

 

Sfantul Viril a fost ucenic al sfantului apostol Pavel. Si pastorind, ca episcop al Cataniei, bine si placut lui Dumnezeu turma incredintata lui si lucrand tot felul de minuni, a adus pe multi la credinta in Hristos. Dintre toate acestea trebuie amintita negresit una. Astfel, in locul acela se afla un izvor care avea o apa foarte amara si a carui amaraciune, sfantul, rugandu-se lui Dumnezeu, a schimbat-o in dulceata. Lucrul acesta vazandu-l un elin oarecare, care eta foarte aprins inchinator la idoli, a crezut in Hristos si odata cu el au mai crezut si multi altii. Dupa o viata impodobita cu astfel de fapte, ajungand la adanci batraneti si adormind somnul cuvenit sfintilor, a fost ingropat intr-aceeasi insula cu cinste, dand pana astazi tot felul de vindecari celor ce cu credinta se apropie de mormantul lui.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Serapion din Sidon, care in pace s-a savarsit.

 

.