Sfantul Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos este praznuit pe 28 octombrie.
Sfantul Cuvios Teofil cel "nebun pentru Hristos" s-a nascut in luna octombrie a anului 1788 si a trecut la cele vesnice in data de 28 octombrie 1853, la varsta de 65 de ani. Acesta este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti "nebuni pentru Hristos", alaturi de Sfantul Cuvios Andrei.
Nebunul pentru Hristos nu e nebun cu adevarat, aceasta fiind marea deosebire. El este deplin sanatos la minte; el numai "fatareste" nebunia; el alege sa para nebun; el face totul pentru ca toti ceilalti sa-l socoteasca cu adevarat nebun, ramanand insa stapan pe gesturile si vorbele sale, folosite intotdeauna cu un anume rost.
Sfantul Teofil cel nebun pentru Hristos
Sfantul Cuvios Teofil s-a nascut in luna octombrie a anului 1788, in localitatea Mahnovo, aflata in apropiere de Kiev. Parintii sai, preotul Andrei Gorenkovski si prezbitera Eufrosina, au primit de la Dumnezeu doi baieti gemeni. Primul a fost numit Toma, iar cel de-al doilea a fost numit Calinic.
Inca de la inceput, Toma nu a supt lapte de la sanul mamei sale, lasandu-l pe tot celuilalt frate. Singura hrana pe care o primea Toma era zeama de la niste legume fierte. Datorita acestui fapt, precum si a unor superstitii aruncate de unele vecine, Eufrosina a inceput sa creada ca pruncul nu este in regula. Astfel, avand mintea intunecata de un diavol, femeia a hotarat sa scape de pruncul Toma.
Chemand la sine pe o slujnica, Eufrosina i-a spus sa ia copilul si sa il arunce in apa raului din apropiere. A doua zi, slujnica l-a luat pe Toma, l-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si l-a aruncat in apa raului. Din mila lui Dumnezeu, apele nu l-au inghitit, ci l-au dus pana pe celalalt mal, unde l-au aruncat afara. Luandu-l iarasi si aruncandu-l in apa, s-a intamplat intocmai. Vazand pentru a doua oara minunea, slujnica s-a pocait si, plangand, l-a intors pe acesta mamei lui, povestindu-i cele intamplate.
Necrezand cuvintele slujnicei, Eufrosina a certat-o aspru, dupa care l-a luat pe prunc si a mers la o moara de apa din apropiere, unde l-a aruncat in valuri. Morarul, fiind aproape de locul cu pricina si auzind plansetele copilului, l-a scos pe acesta din apa. Recunoscand pruncul, morarul l-a dus tatalui sau, care l-a incredintat, mai apoi, unei doici batrane si credincioase.
Cand tatal pruncului si-a simtit sfarsitul aproape, acesta l-a incredintat pe prunc morarului care il salvase de la inec. Dupa o vreme, un om instarit, dintr-un sat vecin, a cerut morarului pruncul, spre a-l creste. Pana sa implineasca trei ani, pruncul a ramas iarasi singur, omul instarit trecand la cele vesnice. Vaduva acestuia l-a luat pe prunc si l-a incredintat preotului din sat, care l-a luat in grija, alaturi de ceilalti copii ai sai, pana la varsta de sapte ani.
Pe cand avea abia sapte ani, preotul care se ingrijea de el a murit, iar Toma a ramas iarasi singur. Un satean credincios l-a luat luat pe prunc si l-a dus mamei sale (Eufrosina), spre a-l primi inapoi. Refuzand sa-l primeasca, sateanul l-a dus pe Toma in Manastirea Bratski, din Kiev, unde se nevoia un unchi al copilului. In aceasta manastire, Toma a invatat sa scrie si sa citeasca, indragind rugaciunea si slujbele.
Intre timp, mama lui Toma a inceput sa patimeasca de o boala grea, suferind din ce in ce mai mult pentru fapta cea nelegiuta de a-si prigoni copilul. Cu putin timp mai inainte de a muri, aceasta s-a invrednicit de a-l vedea pe Toma, care nu i-a reprosat nici un cuvant.
Nu dupa multa vreme, vrednicul Toma a ramas si fara unchiul sau cel bun. In anul 1810, nemaiputand continua studiile, s-a angajat ca dascal, la biserica din satul Cighirin. Deoarece nu avea un glas puternic, preotul l-a numit paraclisier, in targusorul Obuhov.
In anul 1812, tanarul Toma a intrat in Manastirea Bratski, unde a primit urmatoarele ascultari: brutar, bucatar, ajutor de felcer, paraclisier si clopotar. In ziua de 11 decembrie 1821, el a fost tuns in monahism, cu numele de Teodorit. Dupa aceasta, el a fost randuit responsabil cu vesmintele bisericii. In ziua de 30 septembrie 1822, monahul Teodorit a fost hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, in ziua de 6 februarie 1827, a fost hirotonit ieromonah si randuit iconom.
Dorind insa a se indeletnici si mai mult cu rugaciunea, sfantul a cerut binecuvantare pentru a se retrage in pustnicie, in pesterile sapate de Cuviosul Teodosie, in satul Lesniki. Neprimind binecuvantarea dorita, cuviosul a inceput a se nevoi din ce in ce mai aspru, sub chipul "nebuniei pentru Hristos".
In ziua de 9 decembrie 1834, el a fost randuit schimnic, sub numele de Teofil. Din aceasta zi, sfantul s-a retras intr-o livada izolata, langa satul Glubocita, unde s-a nevoit multi ani. Datorita varstei inaintate, in ziua de 1 decembrie 1844, ieroschimonahul Teofil a cerut sa fie inchinoviat in Lavra Pecerska. Insa, arhiepiscopul Filaret l-a mutat in pustia Goloseev, aflata tot in apropiere de Kiev.
In anul 1848, fiind ocarat pentru comportamentul sau "ciudat", cuviosul a fost alungat din pustia Goloseev, retragandu-se intr-o livada din apropiere de Kitaev. In ziua de 23 aprilie 1853, cuviosul s-a intors insa in pustia Goloseev. La indemnul mitropolitului, in ziua de 15 iulie 1853, Sfantul Teofil s-a intors in lavra de la Kitaev.
Sfantul Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos a trecut la cele vesnice in ziua de 28 octombrie 1853, la varsta de 65 de ani. Dupa adormirea sa, sfantul a fost inmormantat in sicriul pe care l-a pastrat in chilia sa toata viata.
"O, preamarite ales al lui Hristos si facator de minuni, parinte al nostru, Teofil! Primeste aceasta putina rugaciune a noastra, adusa tie spre lauda, de noi, nevrednicii si pacatosii, dar care, cu nemarginita dragoste, te cinstim pe tine. Roaga-L pe Domnul Dumnezeu sa ne izbaveasca de toate primejdiile, napastele si necazurile, iar mai vartos de caderile in pacat, de moartea cea napraznica si de muncile cele vesnice. Nu ne lasa pe noi sa murim fara pocainta. Fii noua povatuitor spre Imparatia Cerului, ca acolo, impreuna cu tine, sa cantam pururea lui Dumnezeu: Aliluia!"
Teodor Danalache
Troparul Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos
Din tinerete iubindu-L pe Mirele Hristos si numai Lui tu cu ravna dorind ai slujit. In pustia Kitaev te-ai salasluit si cu neincetate rugaciuni te-ai facut urmator sfintilor de la Pecerska. Pentru aceasta, Parinte Sfinte Teofil, roaga pe milostivul Dumnezeu sa ne daruiasca noua pace si mare mila.
Teodor Danalache
-
Nu prosti, ci nebuni pentru Hristos
Publicat in : Editoriale -
Noi suntem nebuni pentru Hristos
Publicat in : Religie -
Nebuni pentru Hristos, calugari si martiri
Publicat in : Religie -
Fericitii nebuni pentru Hristos
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.