Sfantul Mcucenic Sozont
Maximian, ighemonul Ciliciei, cand a intrat in cetatea Pompeiopol, facandu-se praznic idolului de aur, a adus multe jertfe. Era acolo un tanar cu neam din Licaonia, anume Sozont, crestin cu credinta, cu deprinderi bune, plin de lucruri bune, pentru ca invata ziua si noaptea legea Domnului. Acesta, pascand oile cele ne-cuvantatoare, pe cele cuvantatoare le povatuia la pasunea cea buna; pentru ca unde era el cu oile, acolo se adunau la dansul si ceilalti pastori, copii si barbati, si ii invata pe ei sa cunoasca pe unul Dumnezeu. Asa, pe multi a adus la Sfantul Botez, pentru ca darul Domnului nostru Iisus Hristos era intru dansul.
Odata, pascand oile pe langa un izvor unde se afla un stejar mare, a adormit cu somn dulce si a avut o vedenie dumnezeiasca, care il chema pe el la nevointa muceniceasca, si i s-a mai spus ca acel loc are sa fie multora de folos, pentru ca se va sfinti cu darul cel ce se coboara de sus si multi vor afla mantuire printr-insul si vor preamari Sfanta Treime.
Fiind cercetat pentru ce a indraznit a face un lucru ca acela si a aduce necinstire idolului lor, a raspuns : "Am facut aceasta ca sa va incredintati de puterea cea slaba a idolului vostru. Cand am luat mana de pe dansul, el nu s-a impotrivit. Sa fi zis ceva!? Nici ca l-a durut si nici nu a suspinat. Si cum putea sa se impotriveasca fiind mut si fara de suflet ? Ca de ar fi fost Dumnezeu adevarat si viu, mi s-ar fi impotrivit si nu s-ar fi lasat sa-i fac rau. Iar eu, cunoscandu-l pe el ca este idol, iar nu Dumnezeu, i-am sfarimat mana; ba inca era sa-l zdrobesc cu totul, ca sa nu va mai inchinati lucrului cel facut de maini omenesti care, desi are ochi, urechi, maini si picioare, nici nu vede, nici n-aude, nici nu graieste, nici nu pipaie, nici nu umbla si nici nu poate sa-si ajute lui ceva, cand l-ar bate cineva sau l-ar preface in bucati".
Auzind aceasta, ighemonul a poruncit ca sa-l lungeasca pe el fara mila. Deci, mai intai, l-au spanzurat si cu drugi de fier peste coaste l-au strujit; apoi incaltandu-l cu incaltaminte de fier care avea piroane ascutite pe dinauntru, l-au pornit prin cetate, iar sfantul preumblandu-se astfel, slavea pe Hristos Dumnezeu. Dupa aceasta, iarasi il spanzurara pe lemn si cu toiege de fier foarte tare il batura, cat nu numai trupul, ci si oasele i-au sfarimat. In acele munci sfantul si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu. Apoi, vazandu-l pe el prigonitorii ca murise, l-au luat de pe lemn, dupa porunca ighemonului si au facut foc mare ca sa-i arda trupul pentru a nu fi cinstit de credinciosi. Si cand aruncara in foc trupul lui, cel mult patimitor, deodata se facura fulgere si tunete groaznice si a cazut ploaie mare cu grindina, incat indata focul s-a stins. Iar poporul ce se afla acolo s-a raspandit de frica si a ramas trupul sfantului intreg. Si, venind noaptea, credinciosii vroiau sa ia sfintele lui moaste, dar nu puteau fiind intuneric mare. Si mahnindu-se ei foarte tare de aceasta, iata in miezul noptii, o lumina din cer a stralucit peste moaste pe care, luandu-le credinciosii, le-au ingropat cu cinste. Iar de la mormantul lui multe minuni se faceau si nu numai de la mormant, ci si de la izvorul cel de sub stejar, unde sfantul, dormind, a avut vedenia aceea. Asemenea felurite tamaduiri se dau bolnavilor, cu darul lui Hristos si cu rugaciunile sfantului patimitor. Pentru aceea, mai pe urma s-a zidit acolo o biserica in numele lui, spre lauda intru dansa a unuia in Treime adevaratului Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in Veci. Amin.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.