Pomenirca Sfantului Sfintitului Mucenic Ianuarie Episcopul, si cei impreuna cu dansul Procul, Soson si Faust diaconii, Dezidcriu citetul, Eutihie si Acution.

 

Acesti sfinti au fost dati la multe chinuri in zilele imparatului Diocletian si a lui Timotei guvernatorul Carnpaniei, si mai pe urma neinfricosandu-se nici plecandu-se poruncilor paganesti, li s-au taiat capetele. Iar arhiereul Ianuarie a fost bagat in cuptor, si scapand din el, i s-au taiat vinele, si taindu-i-se si lui capul cu sabia si-a primit sfarsitul.

 

Tot in aceasta zi, pomenirca patimirii sfantului sfintitului mucenic Teodor cel din Perga Pamfiliei si a celor impreuna cu el.

 

In imparatia lui Antonin stapanind guvernatorul Teodot in Perga Pamfiliei, alegea la randuiala ostaseasca pe tinerii cei frumosi si tari cu trupul, spre slujba imparateasca.

Cu acestia au luat si pe acest fericit Teodor, frumos la vedere, si la guvernatorul Teodot l-au dus; care a pus pe el ca si pe ceilalti tineri semnul cel ostasesc. Iar sfantul Teodor semnul acela indata l-a aruncat de la sine, zicand: "Eu insemnat sunt din pantecele maicii mele, cu Imparatul meu cel ceresc, cu Domnul Iisus Hristos, si nu voiesc sa fiu ostas la alt imparat." Si l-a intrebat pe el guvernatorul: carui imparat te-ai facut ostas? Raspuns-a sfantul: "M-am facut ostas Aceluia ce a facut cerul si pamantul." Si indata guvernatorul cunoscand ca e crestin, i-a zis: "Au nu vei aduce zeilor nostri jertfe?" Raspuns-a sfantul: "Eu demonilor celor necurati jertfa niciodata n-am adus, nici voi aduce." Atunci a poruncit guvernatorul ca sa-l bata pe el; si batandu-l foarte, iarasi la intrebare l-a pus inainte, si i-a zis: "Acum, oare, pleca-tu-te-ai, si mai cu blandete ne vei raspunde noua, si te vei inchina zeilor?" Raspuns-a sfantul: "De ai fi cunoscut si tu pe Dumnezeul ce te-a facut pe tine, singur ai fi voit ca sa te inchini Aceluia." Si a poruncit guvernatorul ca sa aprinda un foc, si sa aduca o tigaie mare de fier, si sa topeasca multa smoala, pucioasa si ceara, si sa puna in tigaie pe mucenicul gol, si sa toarne peste dansul cele topite. Si facandu-se aceasta, deodata a facut Dumnezeu o minune preaslavita. Pentru ca un vuet mare ridicandu-se, si facandu-se cutremur, a crapat pamantul in doua in acel loc, unde se afla focul si tigaia, si apa multa din crapatura pamantului a izvorat, si a stins focul si tigaia, iar sfantul mucenic cu totul a ramas sanatos, si catre guvernator a zis: "Iata vezi ca nu al puterii mele este lucrul acesta, ci al lui Hristos Dumnezeului meu, Caruia eu slujesc; iar tu de voiesti ca sa cunosti puterea zeilor tai, cladeste alt foc si tigaia iarasi o arde, si porunceste ca pe unul din ostasii tai sa-l intinda pe ea in numele zeilor tai, si atunci vei vedea puterea lor, si taria cea intru toate a Dumnezeului meu o vei cunoaste."

 

Iar ostasii cei ce-i stau inainte auzind acestea, au zis catre guvernator: "Nu, domnule, sa nu faci noua aceasta, ci mai ales papilor zeilor sa le faci asa. Pentru ca mai degraba va asculta tigaia pe popa, ca si pe Teodor, si nu-l va arde pe acela, precum si pe dansul." Iar guvernatorul indata poruncind sa cheme pe un popa, l-a intrebat pe el: "Cum iti este numele?" Raspuns-a popa: "Dioscor imi este mie numele." Zis-a catre dansul guvernatorul: "Cu ce fel de vraja si buruiana se ung crestinii, si intra cu indrazneala in foc, si nearsi raman, precum si Teodor acum de foc nevatamat este?" Raspuns-a Dioscor: "Crestinii nu sunt vrajitori, ci numele lui Hristos este asa de puternic, incat unde este chemat Acela, acolo toata buruiana si basmele cele vrajitoresti se strica, si demonii se cutremura." Zis-a guvernatorul: "Au doara, mai tare este Hristos decat Dia al nostru?" Raspuns-a Dioscor: "Dia si ceilalti zei cu dansul sunt idoli surzi si nesimtitori, si te rog pe tine, nu ma sili pe mine ca sa ma sui pe tigaie, ci de voiesti ca sa stii puterea lui Dia, pe acela singur mai ales sa-l pui pe foc." Zis-a guvernatorul: "Si cine poate sa faca aceasta? Pentru ca cine va indrazni sa puna pe zeu in foc?" Zis-a Dioscor: "Porunceste-mi mie, si eu voi face aceasta. Si de se va impotrivi mie Dia, atunci il voi crede pe el, ca este Dumnezeu, si poate sa se apere pe sinesi de foc." Zis-a guvernatorul: "Cu adevarat de acum nu mai esti tu popa de vreme ce unele ca acestea asupra zeilor graiesti." Raspuns-a Dioscor: "Am fost popa, asemenea tie intru credinta paganeasca, insa vazand acum pe fericitul Teodor neclintit de chinurile ce i se dau de la tine si de foc nears, am cunoscut puterea lui Hristos, si neputinta mincinosilor zei am inteles-o, si m-am intarit intru credinta lui Hristos, si voiesc astazi sa ma fac impreuna ostas cu Teodor." Zis-a catre dansul guvernatorul: "Daca asa graiesti Dioscor, apoi suie-te pe tigaie, ca si Teodor." Atunci Dioscor cazand catre mucenicul lui Hristos, a zis: "Robule al lui Hristos, adevaratului Dumnezeu, Teodore, roaga-te pentru mine"; si s-a rugat sfantul pentru Dioscor. Apoi au dezbracat de Dioscor, si pe tigaia cea incinsa intinzandu-l, tare a strigat: "Multumesc tie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor, ca cu robii Tai ma randuiesti pe mine; primeste cu pace sufletul meu." Si acestea zicand si-a dat duhul, si a luat intr-un ceas cununa muceniciei ca si talharul pe cruce raiul.

 

Dupa savarsirea fericitului Dioscor, pe sfantul Teodor l-a aruncat in temnita. Dupa aceea in alta zi, de picioare impiedicandu-l si de un cal salbatic legandu-l, l-au tarat pe ulitele cetatii, gonind foarte tare calul; calul, fara de randuiala purtandu-se, peste prapastii cazand s-a zdrobit, si a pierit, iar mucenicul cu nevazuta puterea lui Dumnezeu pazindu-se, si din legatura dezlegandu-se, a ramas intreg si fara de vatamare, toti mirandu-se de o minune ca aceea. Iar doi din ostasi: Socrat si Dionisie, cei ce legasera pe sfantul de cal, povesteau o vedenie oarecare minunata. Ca in timp ce alerga calul, au vazut o caruta de foc din cer pogorandu-se la mucenic, care pe mucenicul cel tarat l-a luat in sinesi si-l tragea, si l-a pus pe acela in divan intreg. Acesti doi ostati spunand aceasta la toti, au strigat: "Mare este Dumnezeul crestinilor." Aceasta auzind guvernatorul, a poruncit ca si pe aceia impreuna cu sfantul Teodor in temnita sa-i inchida, si a gatit trei zile un cuptor, cu foc mare incindandu-l. Dupa aceea in cuptorul acela a aruncat pe mucenicul si pe amandoi ostasii ce crezusera in Hristos, pe Socrat si pe Dionisie, si indata niste roua dumnezeiasca s-a pogorat de sus, si i-a rourat pe dansii, si vapaia a racorit-o, si sedeau sfintii in mijlocul cuptorului ca in mijlocul unui vant racoros si vorbeau unul cu altul.

 

Atunci si-a adus aminte sfantul Teodor de fericita maica sa, care mai inainte cu trei ani se robise de cei de alt neam, si in tara straina cu alti multi fusese dusa, si s-a rugat pentru dansa lui Dumnezeu zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arata-mi mie pe maica mea, precum Tu stii, cu dumnezeiasca puterea Ta. Pentru ca doresc ca sa o vad pe ea, iar Tie toate Iti sunt cu putinta; arata-mi mie pe aceea, ca si ceilalti sa cunoasca maririle Tale." Asa sfantul rugandu-se, se stingea vapaia incet, fiindca inca si ploaie cu rugaciunile mucenicului se pogorase, si a stins cuptorul, si se plecau sfintii spre somn intru dansul, si acum era noapte. Si in vis ingerul stand inaintea sfantului Teodor, i-a zis: "Nu te mahni Teodore pentru maica ta, ca iata o vei vedea pe ea"; si desteptandu-se sfantul din somn, a spus prietenilor sai vedenia cea din vis. Si inca el aceea spunand a stat in mijlocul cuptorului maica sfantului, care se numea Filipia, si vazand pe fiul sau cel iubit, s-a bucurat si l-a sarutat cu dragoste, si pe ostasii cei ce erau impreuna cu dansul, si le-a spus de unde si cum a venit, cu nevazuta mana purtandu-se. Iar sfantul mucenic Teodor la cer mainile ridicandu-si, multumirea cea cuvenita a dat lui Dumnezeu. Iar a doua zi guvernatorul din somn sculandu-se a zis catre ai sai: "Mi se pare mie ca n-a ramas in cuptor nici un os al lui Teodor si al ostasilor celor aruncati impreuna cu dansul."

 

Acestea graind el, unul din strajerii cei ce pazeau cuptorul, a mers la guvernator spunan-du-i ca mucenicii sunt vii in cuptor, si ca focul inca de seara s-a stins de tot, din pricina unei ploi care s-a varsat de sus peste cuptor, stingandu-l, si ca maica lui Teodor din robie fara de veste venind, sade in cuptor ca intr-o camara cu fiul si cu ostasii vorbind despre Dumnezeul lor. Aceasta auzind guvernatorul s-a spaimantat si sculandu-se a mers la cuptor, si chemand pe fericita Filipia, a zis catre dansa: "Oare, tu esti maica lui Teodor?" Raspuns-a fericita: "Eu sunt." Zis-a catre dansa guvernatorul: "Invata pe fiul tau ca sa se inchine zeilor, ca sa nu piara el si pe tine fara fiu sa te faca." Iar ea a raspuns: "Fiul meu, precum de dansul mai inainte de zamislirea lui de la Domnul meu instiintare am luat, rastignit va fi de tine, si va jertfi lui Dumnezeu jertfa de lauda." Zis-a guvernatorul: "De vreme ce tu singura ai hotarat fiului tau moarte pe cruce, asa sa fie." Si indata a poruncit ca pe sfantul Teodor sa-l rastigneasca, iar sfintei Filipia cu sabia sa-i taie capul, iar pe ce doi ostasi, pe Socrat si pe Dionisie, sa-i impunga cu sulitele. Si asa sfintii mucenici ti-au luat cununile. Iar sfantul Teodor trei zile pe cruce spanzurand viu, dupa aceea catre Domnul s-a dus. Atunci oarecare din dreptcredinciosi, luand trupurile sfintilor, le-a invalit cu cinstite giulgiuri cu aromate, si la loc insemnat le-a pus cu cinste, slavind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe un Dumnezeu in Treime slavit in veci. Amin.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei mucenite Filipia maica sfantului Teodor, care de sabie s-a savarsit.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei mucenite Alexandra imparateasa si a slugilor ei Apolo, Isachie si Codrat.

 

Alexandra mucenita lui Hristos Dumnezeu era sotie imparatului Diocletian; deci vazand ea ca sfantul Gheorghe era chinuit in felurite chipuri spre moarte, dar ca in chip minunat ramane viu si sanatos, s-a infatisat imparatului, in vreme ce aducea el jertfa idolilor, s-a marturisit pe sine crestina inaintea imparatului. De aceea a fost pusa in inchisoare; dupa acestea dandu-se hotarare ca sa fie taiati Gheorghe si Alexandra, afland ea aceasta in inchisoare s-a rugat lui Dumnezeu, si ti-a dat sufletul. Iar Apolo si Isachie si Codrat, fiind slugi imparatesei Alexandra, si vazand-o pe ea ca a dispretuit vremelniceasca si stricacioasa imparatie si pe muritorul imparat, si ca, crezand in Hristos, a si murit pentru El, au crezut si ei in Hristos. Si infatisandu-se cu indraznire au mustrat pe imparatul numindu-l calcator de lege si salbatic, si ca nu i-a fost mila de insati femeia sa, cu care a facut copii. Maniindu-se imparatul pentru aceasta, a poruncit ca sa-i puna la inchisoare, si aceasta facandu-se, gandea el toata noaptea eu ce moarte ii va pierde, iar dimineata scotandu-i din temnita, pentru Codrat a poruncit sa fie taiat; iar Apolo si Isachie, iarati sa fie pusi la inchisoare, si sa fie ucisi cu foamea; care dupa cateva zile fiind istoviti de foame, ti-au dat sufletele lor Domnului.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea celui intre sfinti parintelui nostru Maximian, patriarhul Constantinopolului.

 

Acest sfant Maximian era din Roma veche, fiu de parinti bogati si de bun neam; din oarecare trebuinte lasand Roma s-a dus la Constan-tinopol, unde stralucind cu starea si cinstea vietii lui, si cunoscut fiind ca istet cu mintea si foarte invatat, a fost hirotonisit preot de fericitul intru pomenire patriarhul Sisinie. Ajungand el pana in vremea ereticului Nestorie, care a fost in urma preasfantului Sisinie, a fost prohirisit patriarh in Constantinapol, prin alegerea imparatului si a tot poporul. Si bine pastorindu-ti turma sa doi ani si cinci luni, si Biserica nevatamata de sminteli pazind-o, s-a odihnit in Domnul.

 

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Atanasie Sinaitul.

 

Acest intre sfinti parinte al nostru lasand lumea si cele din lume si luandu-si crucea sa pe umeri, dupa cuvantul Domnului, a urmat lui Hristos cu osardie; si dorind de mai mare nevointe de fapte bune, s-a dus la Ierusalim, si inchinandu-se la cinstitele locuri si cu credinta sarutandu-le s-a suit la Muntele Sinaiului; si acolo afland monahi foarte desavarsiti in sihastreasca petrecere, a ramas impreuna cu ei supunandu-li-se si slujindu-le. Deci, facandu-se foarte smerit cugetator, a luat de la Dumnezeu darurile cunostintei si multei intelepciuni. Prin care scriind vieti ale sfintilor parinti, si cuvinte de suflet folositoarc alcatuind, ajungand la adanci batraneti s-a mutat catre Domnul.

 

.