Sfantul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului
De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, sfantul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe sfantul Mitrofan (cf. 4 iunie), Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai tarziu (314) ca episcop ajutator.
Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l insele pe imparat semnand o marturisire de credinta in care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut inainte de toti vecii. Profitand deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, imparatul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate impotriva Sfantului Atanasie cel Mare (praznuit la 18 ianuarie impreuna cu Sfantul Chiril, amandoi arhiepiscopi ai Alexandriei, si la 2 mai - aducerea moastelor), pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luand cunostiinta de toate acestea, sfantul Atanasie s-a imbarcat in secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a incercat in zadar sa vorbeasca cu imparatul, in timp ce sinodul de la Tir il condamna la exil in Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit in osar contra lui, astfel incat imparatul la chemat la Constantinopol ca sa se impartaseasca cu sfantul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfantului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfanta Liturghie in care sa se impartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfantul Alexandru s-a retras in biserica Sfanta-Irina si, ingenunchiind in fata sfantului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: "Doamne, daca Arie trebuie sa fie impacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta". Sambata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe cand se gasea in piata langa coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe cand era la closet, matele au crapat in el, si acolo a si murit, in locul in care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de impartasanie si de viata. Cand a aflat aceasta veste, Sfantul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata inca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfarsit, si sfantul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit in pace cateva luni dupa moartea Sfantului Constantin (337), la varsta de 98 de ani, lasand in scaunul de la Constantinopol pe Sfantul Pavel (praznuit la 6 noiembrie).
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.