Pomenirea Sfintului Apostol Simon Zilotul
Acest sfint Apostol era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. Cind Simon a avut nunta cea legiuita, a fost chemat si Iisus cu ucenicii acolo, unde, neajungindu-le vinul, Domnul a prefacut apa in vin. Mirele, vazind o minune ca aceea, indata a crezut ca Domnul este adevaratul Dumnezeu si, lasindu-si nunta si casa, i-a urmat Lui cu osirdie, pentru care s-a numit "Zilotul", adica rivnitor. Deci s-a aprins cu atit de mare dragoste dumnezeiasca catre Hristos, incit si mireasa sa si pe toate cele lumesti le-a trecut cu vederea pentru dragostea lui Dumnezeu, si si-a facut sufletul sau mireasa Mirelui Celui fara de moarte, numarindu-se in ceata ucenicilor lui Hristos, unul din cei doisprezece Apostoli.
Dupa ce a primit cu ceilalti Sfinti Apostoli, Sfintul Duh, Cel ce S-a pogorit in chip de limbi de foc, a trecut in Mauritania si in Africa, propovaduind pe Hristos si rabdind pentru El cu rivna infocata.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici si frati: Alfiu, Filadelf si Ciprian.
Acestia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam si straluciti cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetati. Au fost crescuti in religiozitate si in citirea dumne-zeiestilor Scripturi de un oarecare sfant barbat Onisim, care propovaduia pe Hristos. Mai intai fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori imparatesti, au fost trimisi la Roma de catre Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimisi la Potiola, catre guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis catre Tertil, care carmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei zisi au suferit sfintii felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil si-au primit fericitul sfarsit. Si asa acesti trei purtatori de biruinta s-au mutat la cele ceresti.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Isihie marturisitorul.
Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor si era barbat bun si bland si se purta potrivit cu numele. Rugandu-se el lui Dumnezeu ca sa-i arate lui un loc in care sa slujeasca si sa fie bineplacut Lui, i s-a descoperit sa se duca spre partile marii, la muntele ce se zice Maion, unde a si petrecut multa vreme. Apoi de acolo pogorandu-se spre mare, si facand aproape casa de rugaciune sfantului Andrei si restul vietii petrecandu-si intru sihastrie si rabdare si multe lucrari de minuni savarsind, s-a mutat catre Domnul.
Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a savarsit.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.