Sfintul Apostol Erma, unul din cei saptezeci  

Sfintul Apostol Erma se pomeneste in scrisoarea Sfintului Apostol Pavel catre Romani, cu ceilalti saptezeci de Apostoli, astfel: Inchinati-va lui Asindrit, lui Flegont, lui Erma, lui Patrova, lui Ermin si fratilor celor ce sint cu dinsii.

 

Deci, Sfintul Erma a fost episcop in Filipopoli, unde a aratat multe nevointe si osteneli pentru buna vestire a lui Hristos, iar acum se indulceste de odihna intru bunatatile Domnului sau. Amin.

 

Sfintul Mucenic Ermia din Comani

Paginul Antonin, imparatul Romei, urind pe crestini, a trimis impotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca sa-i munceasca. Acela, pe cind mergea de la Cilicia la Capadocia, a gasit in Comani pe un ostas batrin, anume Ermia, alb la par si cu legea crestin, crezind intr-Unul adevaratul Dumnezeu si Facatorul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: "Am scrisoare de la Antonin, imparatul Romei, prin care imi porunceste, ca toti crestinii sa aduca jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari si cumplite munci se vor pedepsi. Deci, si tu Ermie, jertfeste zeilor si vei fi prieten imparatului si vei avea multa cinste; deci, asculta-ma pe mine, ca sa nu-ti muncesc trupul". Raspuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: "Eu sint ostas al lui Hristos, Imparatul Cel ceresc si fara de moarte, a Carui imparatie nu va avea sfirsit; pentru aceea nu ma supun imparatului celui muritor si pagin, a carui imparatie este de putina vreme. Imparatia Domnului nostru Iisus Hristos va petrece in veci si cel ce crede intr-Insul va mosteni viata cea vesnica. Eu cred intr-Acela si Aceluia in taina I-am slujit mai intii, iar acum Il slujesc pe fata si nu ma va birui diavolul. Tu ai stapinire peste trupul meu, si aceasta cu vointa Dumnezeului meu; iar peste sufletul meu nimeni nu are putere, decit numai singur Dumnezeu, Cel ce poate sa-mi dea rabdare si sa ma pazeasca in veci".

 

Ighemonul Sebastian, auzind acestea, a zis Sfintului Ermia: "Jertfeste zeilor, ca sa te indulcesti de bucuria vietii acesteia!" Sfintul a raspuns: "Ce bucurie imi va fi, ce indulcire si ce viata daca, departindu-ma de Ziditorul meu, ma voi inchina idolilor? Aceasta nu este cu adevarat bucurie, ci mihnire; nu este indulcire, ci amaraciune; nu este viata, ci moarte vesnica".

 

Grait-a ighemonul: "Te vad ca esti foarte intelept". Sfintul a raspuns: "Sint intelept intru Domnul Dumnezeul meu, crezind intru Dinsul si slujindu-I Lui din toata inima, pentru care doresc a muri si a patimi cu bucurie". Ighemonul a zis: "Vazind caruntetile tale si intelegerea, te crut si te miluiesc". Sfintul a raspuns: "Nu-mi trebuie mila de la tine, eu caut mila lui Dumnezeu, Care ma va duce la Dinsul; Acela intelepteste pe robii Sai cu Duhul Sau cel Sfint". Ighemonul a zis: "Alegi mai bine a muri decit a trai?" Sfintul a raspuns: "Aceasta moarte nu este moarte, ci viata vesnica, daca voi suferi cu rabdare muncile de la tine". Atunci ighemonul a poruncit sa-i sfarime falcile cu pietre, sa-i zdrobeasca dintii si sa-i jupoaie pielea de pe fata. Pentru acestea sfintul a grait: "Multumesc lui Dumnezeu, ca darul Domnului meu Iisus Hristos petrece cu mine!" Ighemonul a zis: "Pentru ce nu-ti iei leafa, precum o iau ceilalti ostasi?" Mucenicul a raspuns: "Deoarece jefuiti cu nedreptate pe cei saraci, de aceea nu iau lefurile voastre si nu maninc dintr-insele; pentru ca am hrana duhovniceasca, care este de la Duhul Sfint si nu voi flaminzi in veci".

 

Atunci ighemonul, a poruncit sa infierbinte un cuptor foarte tare si a aruncat intr-insul pe mucenicul lui Hristos. Dupa trei zile, deschizind cuptorul, l-a gasit viu si intreg, cintind si preamarind pe Dumnezeu, de vreme ce nu s-a atins focul de el.

 

Atunci, ighemonul, a chemat pe un fermecator si i-a poruncit sa omoare pe Ermia cu otrava. Iar sfintul, rugindu-se lui Dumnezeu, a luat otrava si n-a patimit nimic, dupa cuvintul Domnului care a zis: Chiar de veti bea ceva de moarte, tot nu va va vatama. Deci fermecatorul, pregatind o otrava mai puternica, a dat-o mucenicului, zicindu-i: "Daca si de aceasta otrava nu vei avea nimic, apoi si eu voi lasa farmecele mele si voi crede in Dumnezeul Cel rastignit, Caruia tu Ii slujesti". Atunci Sfintul Ermia, luind si acea otrava cumplita si bind-o pe toata, n-a patimit nici un rau, ci a ramas intreg si sanatos. Atunci fermecatorul a strigat: "Ai biruit, Ermie, ai dovedit si ai ramas rob al lui Hristos; ai mintuit din iad sufletul meu cel pierit si m-ai facut sa vietuiesc lui Dumnezeu. Pentru ca, precum un chip vechi sapat se preface si se innoieste, asa si eu, imbatrinit in pacate si in rautati, ma innoiesc cu sufletul, intorcindu-ma spre Dumnezeul cel viu, Care petrece totdeauna in veci. O, Dumnezeule cel ceresc, Unule adevarat, Cel ce m-ai izbavit de inselaciunea cea diavoleasca si de spurcaciunile idolesti, prin robul Tau Ermia, prin care Te-am cunoscut, primeste-ma pe mine pacatosul, care ma intorc la Tine si ma miluieste pe mine, cel ce Te marturisesc pe Tine!" Astfel strigind el, ighemonul s-a umplut de minie si a poruncit ca indata sa-i taie capul.

 

Deci, taind pe fermecatorul acela, s-a botezat in singele sau; si un nou crestin si mucenic al lui Hristos s-a dus la Dumnezeu, pentru care si-a pus sufletul Sau. Iar pe Ermia a poruncit ighemonul sa-l munceasca, smulgindu-i venele lui din tot trupul. Astfel, sfintul, fiind muncit cumplit, zicea catre muncitor: "Nu simt in trupul meu dureri din muncile acestea, caci, precum cutitasul doctorului, taind venele, scoate singele cel nesanatos si face trupul sanatos, tot astfel si eu, suferind smulgerea venelor mele, mai sanatos sint intru credinta lui Hristos!"

 

Dupa aceasta, muncitorul a aruncat pe mucenic intr-o caldare cu untdelemnul foarte incins si indata s-a racit caldarea, iar unt-delemnul s-a facut ca o roua de dimineata, si mucenicul a strigat: "O, tiranule, nu simt muncile si voia ta nu o voi face, insa voi face voia Tatalui meu ceresc si Aceluia ma aduc pe mine jertfa fara de prihana. Acela este Stapinul sufletelor si trupurilor noastre". Sfintul, graind acestea, tiranul a poruncit ca sa-i toarne pe gitlej niste otet tare amestecat cu fiere; dar, mucenicul a zis: "Amaraciunea asta imi este mie ca un fagure de miere de la Dumnezeul meu, pentru Care rabd acestea".

 

Apoi a poruncit ighemonul ca sa-i scoata ochii. Auzind acestea, sfintul a zis catre dinsul: "Daca ai trebuinta de ochii mei cei trupesti care vad desertaciunea lumii acesteia, ia-ti-i tie. Eu am ochii inimii, cu care vad curat lumina cea adevarata". Astfel i-au scos ochii sfintului. Dupa aceasta l-au spinzurat cu capul in jos si, tinindu-l astfel trei zile, a curs mult singe din narile lui. Dupa trei zile au mers oarecare sa-l vada pe el, socotind ca a murit. Dar s-au inspaimintat, aflindu-l viu si slavind pe Dumnezeu. Deci, pentru necredinta lor a cazut pe ochii lor oarecare negura si au orbit. Ei atunci au inceput a striga: "Miluieste-ne pe noi, robul lui Dumnezeu cel adevarat, caci iata sintem loviti de uriciune". Atunci sfintul a zis: "Apropiati-va catre mine". Iar ei, apropiindu-se, el si-a pus miinile sale peste ei si le-a zis: "Intru numele Domnului meu Iisus Hristos, va zic sa vedeti". Si au vazut indata. Deci, intorcindu-se, au spus ighemonului cele ce li s-au intimplat lor. Iar ighemonul, aprinzindu-se de minie, a poruncit sa jupoaie pielea de pe tot trupul mucenicului. Atunci sfintul batjocorea pe ighemon si ocara pe zeii cei necurati, pornind astfel spre mai mare minie pe tiranul, care a poruncit sa-i taie capul.

 

Astfel s-a sfirsit mucenicul lui Hristos, Sfintul Ermia, iar cinstitul lui trup s-a luat in taina de niste crestini si l-au dus in Capadocia, la un loc ce se numea Coman. Acolo s-au savirsit multe minuni de la cinstitele lui moaste, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, se cuvine cinste si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

.