Patimirea Sfintei Mucenite Tatiana fecioara si a celor impreuna cu dansa

(12 ianuarie)

Sfanta Mucenita Tatiana s-a nascut in Roma cea veche, din parinti de neam mare, pentru ca tatal sau a fost de trei ori antipat, insa binecredincios crestin si temator de Dumnezeu, pazind in taina sfanta credinta, in care si pe fiica sa, adica pe Sfanta Tatiana, a crescut-o cu bunacuviinta si frica de Dumnezeu, invatand-o si dumnezeiestile carti.

Venind aceasta in varsta si nevrand sa se insoteasca cu barbat, isi petrecea in feciorie si curatie viata, pentru ca s-a facut mireasa lui Hristos, fiind ranita de dragostea Lui si Aceluia si slujea ziua si noaptea, omorandu-si trupul in post si rugaciuni si robindu-l duhului. Apoi s-a invrednicit de slujba bisericeasca pentru viata sa imbunatatita si slujea lui Dumnezeu ingereste, desi era in trup; dupa aceea, cu muceniceasca cununa a incununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a carei patimire a fost astfel:

Fiind ucis de romani prea nelegiuitul imparat al Romei, Antonin Eliogabal (218-222), al carui trup a fost tirat spre batjocura prin cetate, aruncat in raul Tibru; dupa dansul a fost ridicat la imparatie tanarul copil Alexandru Sever (222-235), care era numai de 16 ani.

Acela avea mama crestina, numita Iulia Mamia, de la care invatase a cinsti pe Hristos, insa nu cu dreapta credinta, ca nici pe idoli nu-i lepada, ci se inchina lor ca unor vechi zei ai Romei, avand in palatele sale si chipul lui Hristos si pe al necuratului Apolon, pe al lui Avraam, cel din legea veche, si al lui Orfeu cel elinesc, precum si alti idoli.

Drept aceea, Alexandru nu prigonea pe crestini, ca cel nascut din maica crestina, insa antipatii si eparhii lui faceau mare rautate credinciosilor; caci din pricina tineretii lui, carmuirea imparatiei era incredintata unora din boieri, intre care mai intai era Ulpian, eparhul cetatii, aspru din fire si mare vrajmas al crestinilor.

Aceia, ocarmuind toate in numele imparatesc, trimiteau porunci pretutindeni, ca "galileenii" (asa numeau ei pe crestini) cu chinuri si cu moarte sa fie siliti la inchinarea zeilor romanilor; si erau alesi spre pierderea crestinilor cei mai cumpliti slujitori idolesti: Vitalie, comitul, Vas Cubiculariu si Caius Domesticus. Si se varsa ca apa sangele crestinilor, fara crutare, atat in Roma, cat si in toate partile stapanirii romane.

Intr-acea vreme, Sfanta fecioara Tatiana, diaconita Bisericii Romei, a fost prinsa de cei necredinciosi si adusa in capistea lui Apolon, sa se inchine acestuia. Ea insa s-a rugat lui Hristos, Dumnezeul sau, si indata s-a facut cutremur, incat a cazut idolul, zdrobindu-se in bucati; apoi a cazut si o parte din templu si a ucis pe multi dintre necredinciosii care erau acolo inauntru, precum si pe slujitori; iar diavolul care locuia in idol, racnind cu mare glas, a fugit cu tanguire din locul acela, auzind toti chiotul lui si vazandu-l fugind in intuneric, prin vazduh.

Atunci paganii au dus-o la judecata si la chinuire; dar mai intai au batut-o fara mila peste obraz slujitorii tiranilor si apoi i-au scos ochii cu unditele. Multa vreme fiind chinuita, chinuitorii au slabit, pentru ca sfanta era inaintea celor ce o bateau ca o nicovala tare, incat cei ce o chinuiau aveau dureri mai mari decat mucenita; ba inca si de ingerii, care stateau nevazuti langa dansa, erau loviti peste obraz. Deci strigau catre judecatorul cel fara de lege, rugandu-l sa le porunceasca sa inceteze a chinui pe nevinovata fecioara, fiindca singuri spuneau ca primesc mai multa munca decat dansa.

Iar ea se ruga lui Dumnezeu pentru chinuitorii ei, sa le dea cunostinta adevarului; si a fost auzita, pentru ca li s-a aratat o lumina cereasca, si ochii lor cei sufletesti deschizandu-li-se, au vazut patru ingeri inconjurand pe sfanta, apoi au auzit un glas din cer care venea spre sfanta, si au cazut la pamant inaintea ei, zicand: "Iarta-ne, slujitoarea adevaratului Dumnezeu, iarta-ne de cele ce ti-am facut fara de voie". Deci, au crezut in Hristos, fiind opt la numar, si s-au botezat in sangele lor; caci au fost chinuiti cumplit, pentru marturisirea lui Hristos si li s-au taiat capetele cu sabia.

Intr-alta zi, judecatorul cel nedrept sezand in divan, a pus iarasi de fata la intrebare pe Sfanta fecioara Tatiana, care a stat inainte intreaga si sanatoasa cu trupul, avand fata luminata si ochii veseli, dar neputand cu cuvinte s-o induplece la idoleasca jertfa, a poruncit s-o dezbrace si sa-i taie trupul cu brice. Feciorescul ei trup era alb ca zapada si cand o atingeau cu bricele, curgea din rani lapte in loc de sange si iesea o mireasma placuta ca dintr-un vas de aromate.

Sfanta, ridicandu-si ochii spre Mirele sau Hristos, se ruga in chinuri. Apoi au intins-o la pamant, in chipul crucii, si mai mult au batut-o cu toiagul, ostenind si schimbandu-se multi slujitori; pentru ca ingerii lui Dumnezeu, ca si mai inainte, stand acolo nevazuti, loveau pe cei ce bateau pe sfanta si slujitorii adevereau aceasta ca sant batuti de o mana nevazuta cu vergi de fier, pentru care au murit noua dintr-insii, fiind ucisi de mana ingerilor, iar ceilalti au cazut zdrobiti abia cu viata; iar sfanta batjocorea pe judecator si pe chinuitorii ei, defaimand pe idolii lor.

Dupa aceasta, trecand ziua, au aruncat-o in temnita, unde toata noaptea rugandu-se si cantand, lumina cereasca o acoperea si ingerii lui Dumnezeu cantau impreuna cu dansa; iar a doua zi, scotand-o iarasi la judecata, se arata cu corpul mai sanatoasa si cu fata mai frumoasa ca mai inainte, incat s-au mirat toti, desi cu cuvinte amagitoare o indemnau sa se plece la un gand cu ei si sa aduca jertfa Artemizei, zeita lor cea mare.

Sfanta fecioara se arata ca si cum s-ar fi invoit cu sfatul lor si o dusera cu slava in templul Artemizei; dar diavolul cel ce locuia in idolul acesta, intelegand venirea Tatianei, cu glas mare a strigat: "Vai mie! Vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tau, Dumnezeule al cerului, pentru ca foc din cele patru unghiuri ale templului ma izgonesc".

Cand s-a apropiat sfanta de templu, a facut semnul Sfintei Cruci si, ridicandu-si ochii in sus, s-a rugat lui Dumnezeu, si indata s-au facut fulgere si un tunet infricosat, apoi cazand foc din cer, a ars templul si idolul impreuna cu slujitorii; iar jertfele le-au prefacut in cenusa si multi din popor au cazut morti, fiind loviti de trasnet. Pentru aceasta, au dus-o in divan si acolo au spanzurat-o, si cu unghii de fier au insangerat-o; atunci si sanii ei au fost rupti cu acele fiare. Apoi, aruncand-o din nou in temnita, ingerii lui Dumnezeu cu lumina cereasca au venit iarasi la dansa si, tamaduind-o de rane, au facut-o sanatoasa, fericindu-i patimirea ei cea barbateasca.

A doua zi a fost data spre mancare unui leu infricosat, in priveliste, care, vazand-o, a inceput a se gudura si a-i mangiia picioarele. Cand l-au luat pe leu din priveliste si-l duceau la locul sau, s-a repezit pe neasteptate la un boier cinstit, anume Eumenie, si l-a ucis pe loc. Apoi iarasi au spanzurat pe Sfanta Tatiana si mai cumplit au zgariat-o; iar chinuitorii ei erau loviti si omoriti de ingeri nevazuti. Dupa aceea, aruncand-o in foc, focul nu ardea, pentru ca isi potolea puterea sa arzatoare, cinstind pe roaba lui Hristos. Toate aceste preamarite minuni se socoteau de pagani nu ca puteri ale lui Hristos, ci ca vrajitorie. Deci, i-au tuns parul capului ei, pentru ca ziceau ca in perii sai are farmece, care o apara de orice vatamare.

Dupa taierea parului, au inchis-o in templul lui Jupiter, pentru ca li se parea ca de acum nu mai poate sa faca nici un rau idolului lor, de vreme ce, odata cu parul s-au luat de la dansa si vrajile. Sfanta a petrecut in acea inchisoare doua zile, cu lumina cea obisnuita ce venea din cer stralucind, mangiindu-se de ingeri. A treia zi au venit slujitorii cu poporul, vrand sa aduca jertfa zeului Jupiter. Cand au deschis templul, au vazut pe idolul lor cazut la pamant si sfaramat ca praful; iar sfanta se veselea in Hristos, Dumnezeul sau.

Atunci au dus-o iarasi la divan si, nestiind judecatorul ce sa-i mai faca, a pedepsit-o cu moartea si i-a taiat sfantul cap, impreuna cu al tatalui sau, pentru ca l-au dovedit ca este crestin, dupa ce mai intai l-au scos din dregatoria sa si i-au luat averile; apoi, osandindu-l la moarte prin taiere, a murit pentru Hristos, impreuna cu sfanta sa fiica.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: