26 martie: In ziua imediat urmatoare praznicului Bunei Vestiri, cand este randuit de Biserica si Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil, se face si pomenirea preotului daco-roman Montanus din Singidunum (Belgradul de astazi) si a credincioasei sale sotii, Maxima, a caror istorie muceniceasca, petrecuta la inceputul secolului 4, se pastreaza in Actele Martirice. Nu numai Montanus ramane o pilda de tarie marturisitoare, dar si sotia sa, care l-a urmat fara nici o slabiciune, luand cununa muceniciei deodata cu el si uluindu-i chiar si pe prigonitori. Darzenia si devotamentul femeii crestine au cunoscut in ea o intruchipare exemplara, urmata de multe mucenite dunarene de mai tarziu.
Dar iata cum s-au petrecut faptele. Montanus, fire blanda si smerita, dar aprig si plin de ravna in apararea credintei crestine, a fost somat de paganul Probus, guvernatorul roman al locului, sa se lepede de Hristos si sa-i indemne la lepadare si pe credinciosii pe care-i pastorea.
Traditia spune ca, atunci cand a primit moartea muceniceasca, parintele nostru Montanus asa se ruga, cu glas mare ca de proroc:
«Doamne Iisuse Hristoase, Care ai patimit pentru mantuirea lumii, primeste sufletele robilor Tai Montanus si Maxima, care patimesc acum pentru numele Tau. Creste, Doamne Dumnezeule, si apara turma cea credincioasa a Bisericii Tale din Singidunum de prin toate vaile Dunarii. Cu ochii mintii vad, Doamne, cum in aceasta latura de pamant se ridica un popor nou, care in limba romana cheama numele Tau cel sfant (in ligua romana clamat nomen Tuum sanctum)».
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.