Tu scrii precum se cuvine fiului iubitor catre tatal, deci si eu, apropiin-du-le prin scrisoare, Rufiniene, te imbratisez, ca pe cel ce-mi esti mai presus de toti dorit. Dar si cu, putand sa-ti scriu ca unui fiu si la inceput si la mijloc si la sfarsit, am luat aminte ca nu din scrisori sa se cunoasca comuniunea si marturia; caci tu-mi esti epistola dupa cea scrisa, cunoscuta si citita in inima. Deci crede ca asa ma aflu, crede intr-adevar, te indemn, si te rog sami scrrii; caci nu putin, ci mult ma inveselesc facand aceasta. Si fiindca cu iubire si bisericeste (caci aceasta iarasi se cuvine cucerniciei tale) ai intrebat in privinta celor ce cu forta au fost tarati, dar nu s-au stricat, in credinta cea rea, si au voit ca sa-ti scriu cele hotarate in privinta lor in sinoade si pretutindeni, sa stii, stapane al meu prcndorlt, ca la inceput, dupa ce a incetat violenta ce se lacea, s-a tinut sinod, llind de latii episeopi din partile dinafara; dar s-a tinut sinod si la impreuna slujitorii cei ce locuiesc in Elada, tot asa cu nimic mai putin la cei din Spania sl Galia, si s-a hotarat ceea ce aici si pretutindeni s-a lucrat, ca celor ce au cazut si au aparat nelegiuirea pocaindu-se sa li se dea iertare, dar sa nu II se dea lor loc in cler; iar celor ce nu si-au insusit nelegiuirea, ci s-au tarat de sila si prin forta, s-a hotarat nu numai sa li se dea iertare, ci sa aiba si loc in cler, mai ales ca au adus aparare vrednica de crezamant, si s-a parut ca aceasta s-a facut cu oarecare iscusinta; deci au dovedit ca nu s-au convertit Ia nelegiuire. Dar, ca sa nu se puna oarecare nelegiuit sa strice bisericile, au preferat sa accepte calea violentei si sa poarte greutatea decat sa se piarda popoarele. Si zicand ei aceasta, ni s-a parut ca ne spun in chip demn de crezut si cu scopul ca sa se si dezvinovateasca ca Aron, fratele lui Moise, in pustiu a acceptat pacatuirea poporului, si astfel sa se justifice, ca nu cumva intorcandu-se poporul in Egipt, sa ramana in idolatrie. Dar se si parea a fi probabil ca, daca ar fi ramas in pustie, puteau sa se retina de la nelegiuire, iar mergand in Egipt, s-ar fi intetit nelegiuirea in ei; din cauza aceasta li s-a admis acestora sa fie in cler; iar celor care au fost amagiti si au suferit violente sa li se dea iertare. Acestea le face cunoscut si evlaviei tale, nadajduind ca si cucernicia ta va primi cele hotarate si nu va osandi slabiciunea celor ce s-au invoit astfel. Binevoieste dar a citi acestea preotimii si poporului supus tie, ca, cunoscandu-le si ei, sa nu te invinuiasca pentru aceasta atitudine a ta fata de unii ca acestia; caci nu se cuvine sa-ti scriu, daca si cucernicia ta poate sa le expuna conceptia noastra in privinta acestora, si sa plineasca toate ce lipsesc. Lauda fie Domnului, care te-a desavarsit in tot cuvantul si in toata cunostinta. Deci cei ce se caiesc cu adevarat sa anatematiseasca in special credinta cea desarta a lui Eudoxiu si Euzoriu; deoarece ei, hulind pe Fiul lui Dumnezeu a fi creatura, s-au inscris drept aparatori ai eresului arian; si sa marturiseasca credinta marturisita de Parintii de la Niceea, si sa nu prefere nici un alt sinod fata de acesta. Saluta fratimea cea de pe langa tine, iar cea de pe langa mine te saluta in Domnul.