Toate fapturile lui Dumnezeu sunt bune si curate; fiindca Cuvantul lui Dumnezeu n-a facut nimic netrebnic si necurat; caci, dupa Apostol, ai lui Hristos buna mireasma suntem intre cei ce se mantuiesc (II Cor. 2, 15). Dar fiindca sagetile diavolului sunt diferite si de multe feluri, si pe cei mai curati la minte se nevoieste a-i tulbura, si opreste pe frati de la straduintele obisnuite, semanand pe ascuns in ei ganduri necurate si spurcate, vino, ca pe scurt sa alungam amagirile diavolului, prin harul Mantuitorului nostru, si sa intarim mintea celor mai simpli. Toate sunt curate celor curati, iar celor necurati si constiinta si toate le sunt spurcate (Tit 1, 15). Dar ma minunez de viclesugul diavolului, caci, fiind el stricaciune si pieire, starneste ganduri la aparenta curate; iar ceea ce se face este mai curand cursa ori ispitire, caci, precum am zis mai inainte, pentru ca sa retina pe cei straduitori de la zelul obisnuit si mantuitor si pentru ca sa se para ca a invins in aceasta privinta, intrebuinteaza astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viata, ci provoaca intrebari si flecarii, care trebuiesc inlaturate. Caci spune-mi mie, iubite si preucucernice, ce pacat sau necuratie are o scurgere fireasca. Aceasta ar fi tot asa ca si cum cineva ar voi sa aduca invinuire pentru secretia ce se elimina prin nari si pentru scuipatul ce se elimina prin gura; dar avem sa spunem inca mai multe si despre curgerile din pantece, care sunt necesare celui viu pentru viata. Si apoi daca credem ca omul este faptura mainilor lui Dumnezeu, dupa dumnezeiestile Scripturi, cum se putea face din puterea curata un lucru spurcat? Daca suntem neam al lui Dumnezeu , dupa laptele dumnezeiesti ale Apostolilor (17, 28-29), apoi nimic necurat nu avem in noi ; fiindca numai atunci ne spurcam cand faptuim pacatul cel prea puturos. Iar cand se intampla vreo scurgere fireasca involuntara, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe langa celelalte o suferim si pe aceasta. insa fiindca cei ce voiesc sa graiasca impotriva celor ce se numesc drepte sau, mai bine zis, celor facute de Dumnezeu se refera si la cuvantul evanghelic, dupa care nu cele ce intra spurca pe om, ci cele care ies , trebuie sa se mustre si aceasta nesocotinta a lor, ca nu o voi numi intrebare. Fiindca, inainte de toate, nefiind intariti, in nestiinta lor, vatama Scripturile. Iar cuvantul divin este asa Fiindca iarasi unii au asemenea indoiala asupra mancarilor, insusi Domnul, dezlegand nestiinta lor, adica dand in vileag eroarea lor, zice Nu cele ce intra spuca pe om, ci cele ce ies; apoi adauga si de unde ies? Si raspunde din inima; caci se stie ca acolo sunt vistieriile rele ale gandurilor spurcate si ale celorlalte pacate. Iar Apostolul, invatand mai pe scurt despre aceasta, zice Mancarea nu ne va pune pe noi inaintea lui Dumnezeu (I Cor. 8, 18). Si de ar zice cineva acum deslusit ca scurgerea fireasca nu ne va duce spre pacat, se poate ca si doctorii, ca macar de la cei din afara sa se rusineze, in privinta aceasta vor raspunde ca celui ce traieste i s-au dat oarecari iesiri indispensabile, spre a elimina prisosinta scurgerilor care hranesc fiecare madular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii si mucoasele cele ce se elimina din cap, si ale pantecelui ce se leapada; deci cele de prisos ale canidelor de samanta este aceea. Asadar, ce fel de pacat este in fata lui Dumnezeu, o batranule preaiubitor de Dumnezeu, cand insusi Stapanul Cel ce a plasmuit vietatea a voit si a facut aceste madulare, ca sa aiba acest fel de iesiri? Dar, fiindca trebuie a preintampina impotrivirile celor rai (caci ar zice Deci, dar nu este pacat nici adevarata intrebuintare, daca organele s-au plasmuit de 5, 51 ap.; 4,13 Trul.; 4 Dion. Alex.; 12 Tim. Alex. Atoatecreatorul), in privinta aceasta ii vom aduce in tacere prin intrebari, zicand Despre care intrebuintare vorbesti? Despre cea dupa Lege, pe care a ingaduit-o Dumnezeu zicand cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul (Fac. 1, 28), pe care Apostolul o scoate la iveala zicand Cinstita este nunta si patul nespurcat (Evr. 13, 4), sau despre cea obisnuita, dar care se savarseste pe ascuns si eu desfranare? Fiindca si intre celelalte, care se intampla in viata, gasim ci se fac in deosebite feluri precum a ucide nu este ingaduit, dar in razboi a desfiinta pe vrajmas este si legiuit si vrednic de lauda. Astfel ca, intr-adevar, chiar de cinste mai mare se invrednicesc cei ce s-au distins in razboi si acestora li se ridica monumente, care vestesc faptele lor curajoase; astfel, acelasi lucru in unele imprejurari si la anumita vreme nu este ingaduit, iar in alte imprejurari si la vreme potrivita se ingaduie sl se iarta. Deci aceeasi concluzie are valoare si in privinta impreunarii. Fericit este cel ce in tinerete, avand jug liber, a intrebuintat firea spre nastere de copii (Ieremia 3, 27), iar daca a intrebuintat-o spre destrabalari, desfrfanari si adulter, va primi pedeapsa cea aratata de Apostol. Caci, doua fiind caile in viata pentru acestia, una mai moderata si potrivita vietii, vorbesc (adica) de a nuntii, iar cealalta cea ingereasca si de neintrecut, a fecioriei, daca cineva ar alege pe cea lumeasca, adica nunta, nu se va invinui, dar nu va primi atatea haruri; insa va primi, fiindca si el a rodit treizeci; Iar daca cineva ar imbratisa pe cea curata si mai presus de lume, desi calea aceasta este mai aspra decat cea dintai si mai cu anevoie de indeplinit, insa are haruri mai minunate, caci a odraslit rodul cel desavarsit insutit. Drept aceea, necuratele si viclenele lor intrebari au avut dezlegari specifice si au fost dezlegate din vechime de dumnezeiestile Scripturi. Deci, o parinte, sprijineste turmele cele de sub tine, indemnandu-Ie din cele apostolesti, mangaindu-le din cele evanghelicesti, sfatuindu-le din psalmi. Zicand viaza-ma dupa cuvantul tau (Ps. 118, 17); iar cuvantul lui este a-i sluji din inima curata; caci, stiind aceasta, insusi proorocul, ca om pe sinesi talmacindu-se, zice Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, ca sa nu ma tulbure ganduri spurcate (Ps. 50,11). Si iarasi David Si cu Duh stapanitor ma intareste (Ps. 50, 14), ca, daca ma vor si tulbura candva gandurile, sa ma intareasca oarecare putere de la tine, fiindu-mi ca o temelie. Deci insuti acestea si cele ca acestea sfatuind, zic catre cei ce tarziu se pleaca adevarului Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale (Ps, 50,14), si nadajduind in Domnul ca ii vei convinge sa se indeparteze de o rautate ca aceasta, canta Si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce (Ps.