LUXUL SMINTESTE PE CALUGARITE - 45 Trul.

De vreme ce am aflat ca, in unele manastiri de calugarite, cele ce vor sa se invredniceasca acelui sfant chip (de chipul acela sfant) mai intai se imbraca de catre cei ce le aduc in haina de matase si de toate felurile si chiar cu podoabe impestritate cu aur si cu piatra (pietre scumpe) astfel, apropiindu-se de altar, se dezbraca de vesmantul cel dintru atat de scumpa materie, si indata se savarseste (face) asupra lor binecuvantarea cea pentru schima si le invesmanta cu haina cea neagra, - oranduim (hotaram) ca de acum inainte acest lucru sa nu se mai faca; caci nici nu este cuviincios ca aceea tare, prin propria sa alegere (hotarare), cu voia ei lepadand acum (deja) toata desfatarea vietii si imbratisand petrecerea (vietuirea) cea dupa Dumnezeu, si intarind-o pe aceasta prin cugetari neclatinate, si astfel venind la manastire - sa-i vie din nou aminte printr-o podoaba ca aceasta, stricacioasa si trecatoare, cele pe care le-a si dat uitarii (cele carora le-a si facut uitate), iar din aceasta sa ajunga (devina) nehotarata si sa-si tulbure sufletul asemenea valurilor care napadesc (inunda) si care se intorc incoace si incolo, incat ajunge (se intampla) ca nici macar o lacrima sa nu mai poata varsa, si sa arate prin trup umilinta cea din inima. Dar si de ar scapa, dupa cum este firesc, vreo mica lacrima, ea sa fie socotita de catre cei ce vad ca se intampla acest lucru nu atat pentru inclinarea (aplicarea) catre ascetica nevointa, cat pentru a parasi lumea si cele din lume.