Pe cei ce se indeletnicesc cu vrajitorie si farmece, dumnezeiescul Vasile, in canonul al 65-lea, ii supune pedepsei ucigasilor, care dureaza timp de douazeci de ani; iar pe cei ce se dedau ghicitorilor de noroc sau numai inclina sa creada ca acestia, in al saptezeci si doilea canon. Grigorie de Nyssa insa, in canonul al doilea facand iarasi impartirea pacatelor, porunceste ca celor ce trec de partea acelor vrajitori intru lepadarea credintei noastre sa li se dea si lor rastimpul de pedeapsa al apostatilor; iar in privinta celor care din constrangere si din micime de suflet au trecut la acestia, porunceste sa se observe masura pedepsei celor care pacatuiesc in desfranare. Iar canonul sasezeci si unu al sinodului al saptelea ii osandeste pe cei din urma la pedeapsa de sase ani. Apoi canonul al douazeci si patrulea de la Ancira ii supune pe acestia unei epitimii nu mai lungi de cinci ani. Sa se citeasca si canonul al treizeci si saselea al sinodului de la Laodiceea, care face deosebire exacta in privinta acestora.
Iar Ioan Ajunatorul, in privinta celor ce se indeletnicesc cu vrajitorie sau farmece, scurteaza la trei ani timpul lor de penitenta, daca se straduiesc a posti zilnic, cat mai mult timp, si daca dupa ceasul al noualea gusta mancare uscata si seaca, si sa traiasca cat mai desavarsit; dar sa faca si 250 de metanii, atingand cu evlavie pamantul cu fruntea. Cu aceleasi pedepse pedepseste si pe femeile care confectioneaza amulete si se indeletnicesc cu ghicire de noroc.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.