Când a petrecut pe pământ, Fiul omului nu avea unde să-Şi plece capul, şi cărturarului care voia să meargă după El i-a spus că şi păsările au cuiburi, şi vulpile - vizuini, însă Fiul omului nu are unde să-Şi plece capul. De ce a zis aceasta Domnul?

Ca toţi să înţelegem şi să ştim că dacă e să mergem după El vom fi în aceeaşi situaţie ca El: nu vom avea unde să ne plecăm capul, ne vom muta din loc în loc, vom răbda lipsuri, necazuri, vom răbda prigoane, frig şi foame. El ne arată ceea ce spunea mai înainte: calea în împărăţia cerurilor este o cale necăjită, strâmtă, cale a pătimirilor şi a lipsurilor. Lucrul acesta trebuie ştiut de fiecare creştin care vrea să meargă după Hristos: trebuie să ne pregătim pentru toate felurile de lipsuri, pentru toate felurile de necazuri, pentru toate felurile de prigoane.

Despre aceasta vorbeşte în cuvinte uimitoare Iisus, fiul lui Sirah: „Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispită. Incordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii, că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei" (Sirah 2,1-5).

Ei bine, ţineţi minte cuvintele acestea sfinte: oamenii plăcuţi lui Dumnezeu sunt încercaţi în cuptorul smereniei. Ei sunt în lume ca gunoiul, nu seamănă cu toţi oamenii lumeşti, nu merg pe calea pe care merge cea mai mare - de departe cea mai mare - parte a oamenilor.

Ei nu caută ale lor, caută slava lui Dumnezeu, slujesc Lui din toată inima, vor să-L urmeze şi, aşa cum El a răbdat în lume prigoane, lipsuri, şi ei trebuie să fie gata să rabde tot pentru numele Lui cel sfânt.

Iată de ce Domnul i-a răspuns cărturarului aşa: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, Fiul omului nu are însă unde să-Şi plece capul" (Mt. 8, 20; Lc. 9, 58); iar altuia, care voia şi acesta să meargă după El, i-a zis cuvinte care par uimitoare, peste măsură de aspre: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor".

S-ar părea că nu este dorinţă mai firească decât cea de a-ţi îngropa tatăl - însă Domnul Iisus Hristos a răspuns aşa cum nimeni n-ar fi putut vreodată să răspundă, zicând: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor." Ce înseamnă asta? Inseamnă că toate lucrurile moarte, grijile pentru morţi, care şi-au încheiat calea lor şi s-au înfăţişat ochilor lui Dumnezeu, nu trebuie să împovăreze inimile noastre. Grijile pentru ceea ce e mort, pentru toate lucrurile moarte, trebuie să fie străine inimii noastre. Spre viaţă, spre viaţa veşnică, spre viaţa luminoasă şi plină de bucurie trebuie să năzuim. Moartea şi tot ce este legat de ea trebuie să ne fie străin, căci înaintea noastră este nădejdea vieţii veşnice, veşnicei slave.

La moartea veşnică vor fi osândiţi cei ce au lepădat calea lui Hristos, cei ce se îngrijesc de toate lucrurile moarte, de tot ce e legat de moarte; noi însă trebuie să ne gândim numai la viaţa veşnică.

La moarte trebuie să ne gândim: moartea cea de neocolit trebuie să ne aducă aminte că în urma ei ne vom înfăţişa Judecăţii lui Dumnezeu. Moartea trupului trebuie să ne amintească de faptul că numai trupul moare, iar sufletul va trăi veşnic. Moartea trupului nu trebuie să îi sperie pe cei ce merg neabătut pe calea lui Hristos: toţi sfinţii aşteptau moartea liniştiţi, chiar cu bucurie.

Ei bine, din pricină că aşa trebuie să privim moartea, din pricină că nu trebuie să purtăm grija morţii şi a lucrurilor moarte, i-a şi zis Domnul celui care dorea să-I fie ucenic: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor." „Se vor găsi alţii care-l vor îngropa pe tatăl tău, oameni prinşi doar cu cele pământeşti; tu însă vino după Mine." Vedeţi, cuvintele acestea, ce par atât de aspre, nu sunt de fapt aşa: sunt cuvinte sfinte, care ne amintesc de viaţa veşnică, fiindcă acestei vieţi îi suntem meniţi cu toţii. Să lăsăm, dar, grijile pentru lucrurile moarte şi să năzuim din toată inima spre grija pentru dobândirea vieţii veşnice, de care să vă învrednicească pe voi, pe toţi, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

Sfantul Luca al Crimeei

Fragment din cartea "CUVÂNTĂRI DE FOC", Editura Sophia

Cumpara cartea "CUVÂNTĂRI DE FOC"

 

• Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
  Publicat in : Dogma
• Cu moartea pe moarte calcand
  Publicat in : Religie
• Moartea mea intre Dumnezeu si mine
  Publicat in : Editoriale
• Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Rugaciune la moartea unuia din soti
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: