Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
1. CAUTAREA
De ce studiaza cineva religia? Multe dintre motive sunt intamplatoare, dar daca persoana este serioasa cu adevarat, exista un singur motiv: intr-un cuvant, pentru a intra in contact cu realitatea cotidiana, atat de repede schimbatoare, aflata in continua degradare, care nu lasa nimic in urma si nu aduce in sufletul omului nici o fericire care sa dainuie. Orice religie, daca este sincera, incearca sa descopere contactul cu aceasta realitate. Astazi as dori sa spun cateva cuvinte despre modul in care Crestinatatea ortodoxa incearca sa faca acest lucru - adica sa-l initieze in realitatea spirituala pe cautatorul in domeniul religiei.
Cautarea realitatii este o sarcina periculoasa. Probabil ca ati auzit cu totii relatari despre tineri ai vremurilor noastre, de cautatori care "s-au distrus" incercand sa gaseasca realitatea, au murit prematur sau au fost tarati intr-o existenta intunecoasa, ramanand doar cu o farama din potentialul mintii si al sufletului lor. Eu insumi imi amintesc de un prieten din zilele propriei mele cautari de acum douazeci si cinci de ani, cand Aldous Huxley tocmai descoperise presupusa valoare "spirituala" a LSD si-i influentase pe multi sa-l urmeze. Acest tanar, un cautator tipic in domeniul religiei, care poate ca ar fi audiat un astfel de curs, mi-a spus odata: "Indiferent ce ai spune despre pericolul drogurilor, trebuie sa admiti ca orice altceva este mai bun decat viata americana cotidiana care, din punct de vedere spiritual, este moarta". Eu n-am fost de acord deoarece, inca de pe atunci, incepusem sa intrezaresc ca viata spirituala presupune doua directii: ea poate sa conduca spre o viata mai inalta decat cea corupta cotidiana, dar poate sa duca si spre una inferioara si sa produca, literalmente, atat moartea spirituala cat si pe cea fizica. El si-a urmat calea si, inainte de a implini treizeci de ani, era o epava de om, imbatranit, mintea ii era ruinata si abandonase orice cautare a adevarului.
Exemple similare pot fi gasite in randul celor care cauta diferite forme de experienta psihica, experimentarea starilor "in afara trupului", intalnirea cu O.Z.N. - uri si altele de felul acesta. (Experienta sinuciderii in masa din anul 1980, in Jonestown, este indeajuns pentru a ne reaminti de pericolele inerente in cautarea religioasa). De aproape doua mii de ani, literatura ortodoxa ofera destule exemple instructive de acest gen. Voi cita aici doar unul, din viata Sfantului Nichita, care a trait acum aproape o mie de ani in Lavra Kievului (Pecerska) din Rusia:
Impins de ravna, Nichita i-a cerut Egumenului sau binecuvantarea pentru a trai in singuratate. Egumenul (care, pe atunci, era Sfantul Nicon) i-a interzis, zicand: "Fiule! Nu e bine pentru tine, care esti tanar, sa fii singur. Mai de folos iti este sa traiesti impreuna cu fratii caci, slujindu-i pe ei, nu te vei lipsi de plata. Singur ai vazut cum a fost amagit Isaac de demoni in singuratate. El ar fi pierdut daca nu l-ar fi scapat harul lui Dumnezeu, dat lui pentru rugaciunile cuviosilor nostri parinti, Antonie si Teodosie".
"Parinte, a raspuns Nichita, eu nu ma voi lasa niciodata amagit de felul acesta, ci voi sta drept impotriva inselaciunilor demonilor si il voi ruga pe Dumnezeu sa-mi dea darul facerii de minuni, ca lui Isaac Zavoratul, care savarseste multe minuni si in ziua de astazi."
"Dorinta ta e mai presus de puterile tale, i-a raspuns egumenul. Pazeste-te, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi. Eu, dimpotriva, iti poruncesc sa slujesti fratilor si vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta."
Nichita, impins de cea mai mare ravna spre viata de singuratate, n-a avut nici cea mai mica dorinta sa asculte de ceea ce i-a spus egumenul si a facut ce-si pusese el in minte. S-a inchis in chilie si a continuat sa se roage fara a mai iesi. Dupa o vreme, in timp ce se ruga, a auzit o voce rugandu-se impreuna cu el si a simtit o mireasma extraordinara. Amagit astfel, si-a zis: "Daca acesta n-ar fi fost ingerul Domnului, nu s-ar fi rugat impreuna cu mine si nu s-ar fi simtit mireasma Duhului Sfant". Nichita a inceput sa se roage si mai staruitor, spunand: "Doamne, arata-mi-Te deslusit, ca se Te pot vedea!".
Atunci, s-a auzit o voce care i-a spus: "Nu ma voi arata tie pentru ca esti prea tanar si, inaltandu-te, sa nu cazi". Zavoratul a raspuns cu lacrimi: "Doamne, nu ma voi amagi, deoarece egumenul meu m-a invatat sa nu iau seama la inselaciunile demonilor si voi face tot ceea ce imi vei porunci".
Castigand astfel putere asupra lui, sarpele cel distrugator de suflete a zis: "Nu este cu putinta omului, in trup fiind, sa ma vada. Dar, iata, iti trimit ingerul meu ca sa ramana cu tine. Sa faci voia lui".
La aceste cuvinte, un demon cu chip de inger i-a aparut zavoratului. Nichita i-a cazut la picioare si i s-a inchinat ca unui inger. Demonul i-a zis: "De acum sa nu te mai rogi, ci sa citesti carti. In acest fel vei intra in dialog neintrerupt cu Dumnezeu si vei primi puterea sa dai cuvant folositor celor ce vor veni la tine si eu ma voi ruga neincetat Ziditorului a toate pentru mantuirea ta".
Zavoratul a crezut acestor cuvinte si a fost inselat si mai rau. A incetat sa se mai roage si se ocupa doar cu cititul. Vazandu-l pe demon rugandu-se neincetat, se bucura, crezand ca un inger se roaga pentru el. Apoi a inceput sa vorbeasca din Scriptura celor ce veneau la el si sa prooroceasca asemenea zavoratului din Palestina.
S-a raspandit vestea despre el si a ajuns pana la curtea unui mare cneaz. De fapt, el nu proorocea, dar spunea celor ce veneau la el unde fusesera puse lucrurile furate sau ce se intampla intr-un loc indepartat, obtinand aceste informatii de la demonul care-l asista. Astfel, el i-a spus marelui cneaz Izeaslav despre uciderea printului Gleb al Novgorodului si l-a sfatuit sa-si trimita fiul sa preia tronul si sa conduca in locul aceluia. Aceasta a fost suficient pentru ca oamenii lumesti sa-l cinsteasca pe zavorat ca pe un prooroc. E fapt dovedit ca oamenii lumesti si chiar monahii fara discernamant duhovnicesc sunt mai intotdeauna atrasi de mincinosi, impostori, ipocriti si de toti cei care sunt inselati de demoni, considerandu-i sfinti sau slujitori sinceri ai lui Dumnezeu.
In ceea ce priveste cunoasterea Vechiului Testament, nimeni nu se putea compara cu Nichita. Dar nu putea sa sufere Noul Testament, nu-si lua subiectele din Evanghelii sau Epistolele Apostolilor si nu le ingaduia vizitatorilor sai sa mentioneze ceva din Noul Testament. Din aceasta atitudine ciudata in invatatura sa, parintii Lavrei au inteles ca este inselat de un demon. Pe atunci se aflau in manastire multi calugari cuviosi inzestrati cu daruri duhovnicesti si har. Ei au alungat demonul de la Nichita prin rugaciunile lor si Nichita nu l-a mai vazut. Parintii l-au scos pe Nichita din locul sau retras si i-au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament. Dar el a spus sub juramant ca n-a citit niciodata cartile pe care inainte le stia pe de rost. S-a dovedit ca uitase chiar si sa citeasca, atat de mare fusese influenta inselaciunii satanice. Numai cu greutate a invatat iarasi sa citeasca. Prin rugaciunile cuviosilor parinti, el si-a venit in sine, si-a recunoscut si marturisit pacatul, s-a pocait cu lacrimi amare si a ajuns la un mare grad de sfintenie si la darul facerii de minuni printr-o viata smerita intre frati. In cele din urma, Sfantul Nichita a fost hirotonit Episcop al Novgorodului. 1
Astazi, aceasta istorisire starneste in noi urmatoarea intrebare: cum poate un cautator in domeniul religiei sa evite capcanele si inselaciunile pe care le intalneste in cautarea sa? La aceasta intrebare exista un singur raspuns: o persoana nu trebuie sa porneasca in cautarea religioasa de dragul experientelor religioase, care pot sa insele, ci de dragul adevarului. Oricine studiaza religia in mod serios ajunge la aceasta problema care este, cu adevarat, o problema de viata si de moarte.
Credinta noastra crestina ortodoxa, in comparatie cu cea a confesiunilor apusene, este numita adesea "mistica" deoarece, fiind in contact cu o realitate spirituala, are rezultate care sunt numite in mod obisnuit "supranaturale" - adica se afla dincolo de orice logica sau experienta pamanteasca. Nu e nevoie sa cercetezi vechea literatura ca sa gasesti exemple, pentru ca si viata unui facator de minuni din zilele noastre este plina de elemente mistice. Arhiepiscopul Ioan Maximovici, care a murit doar in urma cu cincisprezece ani si a trait in aceasta parte a Californiei ca Arhiepsiscop de San Francisco, a fost vazut stralucind de lumina, inaltandu-se de la pamant in timpul rugaciunii, a fost clarvazator, a savarsit vindecari miraculoase... totusi, nici una dintre acestea nu este importanta in sine; oricare din ele poate fi imitate de falsii facatori de minuni. Atunci, cum vom sti noi daca este cineva in adevar?
