Despre Yoga crestina

• « Inapoi
• Inainte »

Despre "Yoga crestina" - pe marginea ereziilor parintelui Dechanet

"Crestinismul a fost predanisit cu atata limpezime incat nu este dezvinovatire pentru cei care nu il cunosc". Sfantul Ignatie Briancianinov(13; 35)

"Crestinismul este una dintre caile spirituale autentice ale acestei lumi prin care se ajunge la Dumnezeu. De asemenea si sistemul yoga este un sistem spiritual care, urmat cu perseverenta, incredere si dragoste, iti transforma in bine viata interioara si exterioara. (...) Si, deodata, te cuprinde o dragoste si o recunostinta ce te aduce aproape de lacrimi, caci intelegi esenta si sensul vietii. Si, odata ce ai perceput Divinul din tine, il vei purta in minte si in suflet tot timpul. Atunci cum poti spune ca yoga te indeparteaza de crestinism, deci de Dumnezeu? E cea mai mare greseala spusa din ignoranta si necunoastere. E un pacat. Mircea Eliade, in cartea sa India, scrie: «Pe orice drum se ajunge la Dum-nezeu, dar cel mai sigur drum e si cel mai simplu. Omul ignorant a nascocit dificultatea gasirii lui Dumnezeu. De ce sa fie greu sa-L gasesc, daca e in mine, daca e chiar in sufletul meu?... » Deci, orice cale ai alege, important este sa-L simti pe Dumnezeu.

In concluzie, poti sa practici yoga, dar, in acelasi timp, sa fii un bun crestin, caci ambele cai au acelasi scop, comuniunea cu Dumnezeu."

Darmanescu Diana (144)

*

"Este falsa afirmatia care sustine ca cel care frecventeaza cursurile de yoga se rupe de religia crestina. (…) La sarbatorile crestine, yoghinii vin la cursul domnului Gregorian Bivolaru, se intalnesc si se bucura de acele momente deosebite intr-un mod cu totul diferit de acei "crestini" care folosesc aceste ocazii drept niste motive de a manca peste masura si de a se imbata, sau de a discuta probleme marunte, meschine, care mananca omului viata de zi cu zi si care ii abat mereu atentia de la credinta in Dumnezeu."

Lucian Poenaru (143)

*

"La inceputul practicii yoga aveam multe indoieli in ceea ce priveste compatibilitatea dintre yoga si crestinism. Insa pe parcursul practicii yoga oferite la curs am ajuns sa constat ca aceste dubii sunt nefondate si au inceput sa dispara prejudecatile si dogmele inchistatoare. Prin intermediul diverselor materiale, brosuri, carti primite la cursul de yoga, aflam de fiecare data despre felurite curente si practici spirituale si constatam, de fiecare data, ca cele autentice se aseamana foarte mult. O impresie deosebita mi-a facut cartea lui Alexis Carrel, Rugaciunea, in care articolul parintelui Dechanet, "Yoga crestina", mi-a clarificat mult viziunea asupra apropierii de crestinism prin yoga. Atunci se ridica o intrebare fireasca: de ce o multime de asa-zisi "slujitori ai Bisericii" resping cu toata forta chiar simpla idee de inrudire a acestor cai?"

Gherman Sergiu (136)

*

Marturiile de mai sus sunt luate din anexa editiei romanesti a controversatei carti a parintelui Dechanet, Yoga crestina. Ele sunt trei marturii care trebuie luate in serios si care, prin sinceritatea lor, pecetluiesc mesajul parintelui. Ele repeta ideea centrala a cartii, idee foarte raspandita in zilele noastre, si anume ca intre yoga si credinta crestina nu exista o reala contradictie. Diana Darmanescu scria chiar ca, din punctul ei de vedere, e un pacat sa afirmi ca yoga te indeparteaza de Dumnezeu.

Din punct de vedere crestin, aceasta afirmatie este o blasfemie. Scopul practicilor yoga este eliberarea, iesirea din ciclul reincarnarilor. Telul vietii crestine este mantuirea. Yoghinii, care vor sa devina supraoameni, sunt urmasii lui Lucifer care a vrut sa fie mai mare decat Dumnezeu. Crestinii sunt copiii lui Dumnezeu care vor sa mearga pe calea mantuirii pe care le-a aratat-o Insusi Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Yoga inseamna nimicirea persoanei, sufocarea persoanei, uciderea personalitatii in numele unei fantomatice beatitudini mistice, starea de samadhi.

Credinta crestina este udarea florii sufletului cu apa pe care Dumnezeu o trimite drept binecuvantare.

Acest articol nu isi propune o analiza comparativa a celor doua cai spirituale. Scopul lui este de a arata cum se prezinta inselarea drept adevar. Diavolul care l-a inselat pe Adam nu s-a oprit din lucrarea sa. Astazi el foloseste procedee foarte diferite pentru a seduce sufletele.

Una dintre principalele sale arme este aceea de a se folosi de cartile eretice. Porunca Bisericii, porunca prin care vorbeste Dumnezeu, este clara: "Crestinii sa nu citeasca carti eretice!". Dar oamenii nu vor sa tina cont de aceasta porunca. Li se pare ca, daca ar asculta-o, ar fi habotnici. Si, ca sa nu fie habotnici, citesc tot ce li se pare interesant. Dar, afland ceea ce pare a fi interesant, isi pierd sufletele.

Harul lui Dumnezeu se indepartase de un parinte din Pateric numai pentru ca acesta avea in chilie o carte in care apareau niste idei eretice.

Unii crestini nu numai ca tin carti eretice in casa, ci le si citesc. Si chiar se bucura sa vada cate asemanari exista intre credinta crestina si alte credinte. Se bucura de gustarea fructului oprit. Oare de ce Biserica ii impiedica sa citeasca tot ceea ce vor?

Raspunsul este simplu: pentru ca oamenii nu sunt in stare prin propriile puteri sa discearna binele de rau. Pentru ca, primind ceea ce este sau mai degraba pare folositor din aceste carti, primesc si ratacirea.

Oamenii se supun de bunavoie unui examen atunci cand citesc o carte religioasa: cred ca sunt destul de maturi ca sa nu se vateme.

"Biserica a dat porunca sa nu citim carti eretice", spun oamenii, dar nu este deloc asa. Biserica nu este o persoana, nu este un imperator sau un alt dictator. Biserica nu este decat vocea lui Dumnezeu, este casa lui Dumnezeu. Nu Biserica a dat poruncile, ci Dumnezeu. Poruncile Bisericii sunt poruncile lui Dumnezeu. Pentru multi este insa greu sa inteleaga acest lucru.

Dumnezeu vorbeste prin Biserica. Unii primesc acest adevar, iar altii il refuza. Nu vom incerca sa ii convingem pe acestia din urma sa primeasca poruncile Bisericii. Vom incerca insa sa ii ajutam sa inteleaga cel putin perspectiva pe care o propune Biserica: aceea de a-i feri pe credinciosi de a cadea in plasa invataturilor ratacite.

Pentru aceasta vom analiza cartea parintelui Dechanet, Yoga crestina, o carte plina de erezii. Se poate pune intrebarea: "De ce autorul acestui articol a citit cartea pe care vrea sa o combata? Nu ar fi fost mai bine nici sa nu puna mana pe ea? Si in ce calitate combate un laic ideile religioase ale unui preot?"

Raspund pe scurt: am citit cartea tocmai pentru a o combate. Ar fi fost mai bine nu numai sa nu pun mana pe ea, ci chiar sa nu existe aceasta carte. Dar, din moment ce cartea exista si multi oameni se vatama citind-o, e necesar sa existe si un punct de vedere ortodox asupra continutului ei.

Combat ideile parintelui Dechanet pentru ca sunt blasfemii, sunt idei care rastalmacesc invatatura crestina.

Dupa invatatura Sfintilor Parinti nimic nu trebuie sa ne opreasca sa marturisim dreapta-credinta.

Nu in ultimul rand trebuie spus ca parintele Dechanet este catolic, si la catolici "libertatea de gandire" e foarte mare.

Trebuie precizat faptul ca nu combat anumite idei trecatoare ale parintelui Dechanet. Dimpotriva, parintele a studiat cu multa atentie practica yoghina. Totusi, lipsa lui de discernamant iese usor in evidenta:

"Ca preot, dupa ce am inceput sa practic sistematic yoga, mi s-a cerut adesea sa delimitez yoga in raport cu invatatura crestina. De altfel marturisesc ca aceasta a fost si grija mea principala aproape imediat dupa aceea.

Atunci cand eu insumi am descoperit aceasta disciplina si cale spirituala minunata, am vrut aproape spontan sa realizez mai intai sinteza intre codul etic si moral (YAMA si NIYAMA) din yoga si principalele elemente ale ascezei sau, daca acest cuvant va sperie, ale moralei crestine; apoi am urmarit in continuare sa compar cat mai atent metodele yoghine cu practicile traditionale, unanim acceptate, ale spiritualitatii crestine. Si astazi, daca in continuare yoga ma mai intereseaza la fel de mult, aceasta deschidere a mea se manifesta in masura in care asceza, disciplinele pe care ea le implica si, la fel de bine, starea contemplativa la care ea ma face receptiv, sunt de natura sa favorizeze la un crestin plin de fervoare, practica iluminatoare a moralei si cautarea rodnica a lui Dumnezeu". (3)

Daca astfel de idei ar apartine unui istoric al religiilor, ecoul lor nu ar fi la fel de mare ca atunci cand ii apartin unui preot, fie el si catolic.

O idee a parintelui Dechanet, prezentata inca din primele pagini ale cartii, contesta valoarea credintei crestine: "Eu personal am descoperit ca idealul crestin autentic este de fapt aproape identic cu toate intelepciunile" (6).

Altfel spus, Hristos nu a adus lumii nimic nou prin Intruparea Sa. Motivul sincretist al unitatii religiilor cucereste din ce in ce mai multi discipoli in zilele noastre. Nu ma voi opri aici la analizarea acestei forme de neopaganism, ci doar voi afirma ca, potrivit invataturii Sfintelor Scripturi si Sfintei Traditii, sincretismul este slujirea diavolului. Cine recunoaste mai multi dumnezei Il contesta pe Dumnezeul cel Viu, Il contesta pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, contesta mantuirea pe care ne-a adus-o.

Idealul crestin autentic este dobandirea Imparatiei Cerurilor, este salasluirea lui Hristos in inimile crestinilor. In momentul in care consideram ca viata crestina are un alt ideal, asemanator cu cel al credintelor orientale, abandonam esentialul pentru amanunte neimportante, si astfel denaturam adevarul. E adevarat ca si pestii si pasarile au oase, dar comparand cele doua feluri de vietati nu vom trage concluzia ca pestii se aseamana cu pasarile din acest motiv.

In momentul in care parintele Dechanet a ajuns la concluzia ca idealul crestin este "aproape identic" (!!!) cu intelepciunile pagane, si-a parasit credinta crestina. De aceea, din respect pentru cuvantul preot, nu il voi mai considera pe autorul cartii Yoga crestina decat un simplu eretic.

O scriitoare din Anglia ii marturisea acestuia: "Cartea dumneavoastra a fost instrumentul lui Dumnezeu. Yoga m-a apropiat de El si m-a ajut sa-L simt cu adevarat. M-a facut sa-mi traiesc zilele in prezenta Sa..." (79)

Voi incerca sa imi imaginez cam ce intelege un cititor fidel al scrierilor ereticului Dechanet, asa cum este scriitoarea ale carei aprecieri pozitive le-am reprodus mai sus. Se va vedea antiteza dintre pozitia unui astfel de cititor si pozitia autorului acestui articol. Important nu este cine pare mai convingator, cine are mai multe argumente, ci cine are dreptate. O polemica in care nu se tine seama de anumite principii de baza nu este decat o discutie goala, fara sens.

Cred ca se vor gasi crestini care, cazand fara sa isi dea seama in amagirea provocata de spiritualitatea orientala, se vor recunoaste in pozitia acestui imaginar cititor. Si sper ca isi vor da seama cat de lipsita de fundament este pozitia lor.

Patruns de o iluminare indoielnica, "avva" Dechanet isi expune invatatura:

"Scrierile sacre ale Indiei spun ca intr-o zi Creatorul Suprem, vazand neputinta oamenilor si dependenta lor de corpul fizic, a revelat din iubire si compasiune o cale simpla prin care orice om poate sa-si descopere Creatorul, pe Dumnezeu Tatal.

Aceasta cale simpla, dar deosebit de eficienta, care implica o angrenare specifica a corpului, psihicului si mintii, este HATHA YOGA. Acest tip de yoga intareste corpul fizic, psihic si mental, purifica fiinta umana, generand rapid o stare de echilibru, calm launtric, elevare, forta si aspiratie spirituala." (30)

Daca Insusi Dumnezeu Tatal a gasit de cuviinta sa descopere oamenilor practica yoghina, si aceasta din iubire pentru creaturile sale, a face yoga inseamna a implini voia Sa. Nimeni nu poate afirma ca are prea multa forta spirituala. Nimeni nu poate spune ca nu are nevoie de yoga.

Pe cat de ispititoare este oferta ereticului Dechanet, pe atat este de plina de minciuni. Conform invataturii crestine, dupa caderea lui Adam, Dumnezeu S-a descoperit in mod direct numai poporului iudeu, caruia i-a dat Legea Veche. Toate celelalte neamuri idolatre au pastrat, intr-o masura mai mica sau mai mare, crampeie din revelatia primordiala pe care a avut-o Adam in rai. Dumnezeu Tatal nu S-a descoperit nici indienilor, nici aztecilor, nici chinezilor sau altor pagani (chiar daca unii dintre acestia, desi nu primisera legea, din fire faceau cele ale legii - cf. Rom 2, 14).

Orice om care are cunostinte minime de istorie a religiilor stie ca ideea de Dumnezeu personal este straina Orientului panteist. Creatorul universului, Dumnezeu Tatal, nu poate fi identificat in nici un caz cu zeul creator Brahma, care la randul sau s-a nascut din Brahman, principiul impersonal, sufletul universal. Scrierile sacre ale Indiei nu au cum sa faca referire la Dumnezeu Tatal; referinta respectiva este deci falsa.

Dechanet sustine conceptia orientala potrivit careia "oamenii au decazut atat de mult incat ei se considera a fi simple corpuri de carne, neglijandu-si total natura esentiala divina (SINELE ETERN, ATMAN)" (30).

Dupa invatatura orientala, spiritul omenesc, Atman, este o particica din dumnezeire, din sufletul universal, Brahman. Dumnezeu nu este o fiinta, ci este un principiu, energie. Dumnezeu nu a creat universul, el este universul, el se identifica cu universul.

Dupa invatatura crestina, omul nu are natura divina. El este creat de Dumnezeu pentru a se bucura de comuniunea cu Acesta. Omul este chemat sa se sfinteasca, sa se indumnezeiasca. Dar omul indumnezeit nu este de aceeasi natura cu Creatorul sau. Oricat de mult ar urca pe calea desavarsirii, omul ramane om, nu devine identic cu Dumnezeu. (In teologia ortodoxa sintagma de om indumnezeit arata ca omul devine dumnezeu prin har, nu prin natura; creatura ramane creatura, chiar daca se bucura de comuniunea cu Creatorul Sau).

Chiar daca sunt pline de minciuni, nu e de mirare ca scrierile ereticului Dechanet au facut valuri printre oamenii lipsiti de cunostinte elementare de istorie a religiilor.

Vom incerca sa vedem ce "instrumente" ofera acesta celor insetati de cunoastere spirituala. Sa observam cat de viclean este modul in care ereticul Dechanet prezinta oferta sa de yoga crestina: "Daca ma intrebati: «Cum reusesc exercitiile yoga sa faca din adept un om calm, deschis, fericit, intelept?», va voi raspunde: «Faceti yoga si veti vedea! Incepeti sa practicati si cand deja veti simti in voi efectele metodei, va voi explica acest lucru. Acesta si inca multe alte lucruri!»" (20).

E firesc sa vrem sa fim fericiti si intelepti. Cand lumea din jur e plina de atata tulburare, oferta parintelui Dechanet e ca o oaza in pustie. A incerca sa urmam reteta sa e un lucru firesc. Oricum, daca vom ajunge la concluzia ca ceva ar fi in neregula, nimic nu ne-ar impiedica sa parasim practica yoghina.

Cam asa au gandit Adam si Eva in rai, atunci cand diavolul i-a ispitit sa manance din pomul binelui si al raului: "Sa mancam, si ne vom convinge singuri care are dreptate, Dumnezeu sau sarpele…"

Oamenii au de ales intre doua modele: intre modelul lui Adam, care a preferat neascultarea ascultarii de Dumnezeu, si modelul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care S-a lepadat de voia Sa pentru a face voia Parintelui ceresc.

Daca il urmam pe Adam, ne vom impartasi de satisfactia gustarii din fructul interzis, dar ne vom impartasi dupa aceea si de durerea lui Adam atunci cand a fost izgonit din rai.

Daca Il urmam pe Hristos, ne impartasim atat de crucea smereniei, cat si de bucuria Invierii, de dragostea Parintelui Ceresc.

Dupa ce reproduce punctul de vedere al unui anumit parinte Reganey ("De-a lungul timpului va fi necesar ca preotii sa intelega si sa aplice tehnicile yoga pentru a fi mai buni crestini, pentru a fi mai sanatosi, mai intelepti, si pentru a avea mai mult har." (14), Dechanet constata ca "preotii, calugarii si calugaritele care practica yoga pot sa se apropie si sa-L cunoasca mult mai usor pe Dumnezeu decat preotii care beau alcool, mananca carne, fumeaza si sunt preocupati de latura materiala a vietii!" (43)

O astfel de observatie este foarte interesanta. Ea dovedeste rolul benefic al practicilor yoghine. Decat sa bea si sa fumeze, mai bine s-ar apuca toti preotii si toti calugarii de yoga…

Depinde din ce unghi privim problema. Daca microscopul nostru este reglat dupa principiile societatii "civilizate", vom ajunge la concluzia ca un preot yoghin este mai bun decat un preot caruia ii place sa bea: yoghinul nu injura, nu este violent, …. Este chiar un model de viata morala.

Daca tinem seama de invatatura Bisericii lui Hristos, trebuie sa intelegem ca nu exista nici o patima mai rea decat erezia.Si un preot caruia ii place sa bea e mult mai bun decat un preot eretic.

Preotul care bea, cu toate pacatele sale, poate savarsi Sfanta Liturghie si celelelalte Sfinte Taine. Pe cand preotul yoghin, ca orice alt preot eretic, nu poate face aceasta. Chiar daca ar trai numai cu paine si cu apa, yoghinul tot eretic ramane.

Nu este un secret pentru nimeni faptul ca sistemul yoga este panteist: nu recunoaste existenta unui Dumnezeu personal, creatia este o manifestare a dumnezeirii, si dumnezeirea se identifica cu creatia. Nu poate fi vorba de nici o legatura intre credinta in Dumnezeul pe care Il marturiseste Biserica si energia impersonala pe care yoghinii o considera fundament al universului.

Acestea fiind spuse, e lesne de inteles de ce un preot care bea este de preferat unui preot yoghin: preotul pacatos, oricat de cazut ar fi, stie ca exista o cale pentru a se ridica din caderea sa, calea pocaintei. Pe cand preotul yoghin se afla intr-un univers fara iesire: el se orienteaza dupa repere false, el cauta iesirea din criza apeland numai la drumuri inchise.

Dechanet reproduce afirmatia lui Carl Gustav Jung: "Occidentul trebuie sa adapteze yoga la crestinism". Sa ne intrebam ce ar castiga Occidentul daca ar face un asemenea pas.

Occidentalii ar fi niste oameni mult mai preocupati de cele spirituale, ar fi niste oameni mai calmi, niste oameni mai sanatosi.

Marea problema este ca in momentul in care credinta crestina ar adapta practicile yoghine atunci ar amesteca lumina cu intunericul. E bine ca oamenii sa fie calmi, sa fie sanatosi. Dar pretul cerut pentru aceasta, al intinarii adevarului, este prea mare.

Oamenii sunt invitati sa combine yoga cu credinta crestina, sa castige lumea aceasta pentru a pierde Imparatia Cerurilor. Dar invatatura Evangheliei ne cere exact contrariul.

Ereticul Dechanet vorbeste despre "… noii crestini a caror sfintenie va inflori pe temelia sanatatii fizice, sufletesti si mentale" (9).

"Numai daca aceste vehicule (corpurile fizic, psihic, mental), ale Sinelui Etern ATMAN sunt desavarsite, fiinta umana poate sa-L descopere pe Dumnezeu" (68).

Dupa invatatura crestina sfintenia este dar de la Dumnezeu, si nu are nevoie de "temelia sanatatii fizice" pentru a inflori. Istoria Bisericii cunoaste nenumarate cazuri de sfinti care, desi ii tamaduisera pe altii prin rugaciune, continuau sa duca plini de rabdare crucea bolii. Dupa parerea lui Dechanet, ei nu puteau sa Il descopere pe Dumnezeu, din moment ce trupurile lor nu erau desavarsite.

Dechanet propune o sfintenie comoda, o sfintenie accesibila omului care nu vrea sa se nevoiasca pentru a dobandi raiul.

Totusi, el este constient de faptul ca trebuie sa imbrace sistemul sau in vesminte spirituale. Mai mult inca, pentru a-i pacali pe nestiutori, el combate formele "materialiste" de yoga:

"Am la indemana: Yoga pentru toti, de Desmond Dunne (Paris, 1957), Yoga pentru sine si pentru ea, de Edonard Long (Paris, 1960), Sanatate si fericire, de Indra Devi (Paris, 1961). Sunt manuale exccelente, dar se inscriu pe linia "americanismului" (filosofie pragmatica care isi propune dezvoltarea omului doar sub actiunea fortelor naturale). Subtitlurile volumelor amintite (Traiti mai bine, Sanatatea, farmecul, bucuria, Descatusati-va de rau) vadesc tendinta aproape materialista a metodelor propuse. Alte manuale se inscriu pe linia esoterismului suspect" (81).

Parintele Dechanet este constient de marele succes pe care il are yoga printre oamenii care vor sa fie cat mai sanatosi, printre oamenii care fac abstractie de aspectul spiritual pe care il implica yoga, considerand-o un simplu sport oriental. El ne atrage atentia asupra pericolului de a sesiza numai coaja practicilor yoga, si de a trece cu vederea miezul.

Totodata, parintele ne previne asupra cartilor yoghine care contin elemente esoterice dubioase.

Diavolul … (aici fac o paranteza: la afirmatiile lui Dechanet nu-mi ramane altceva de facut decat sa observ cum, prin aceste afirmatii, diavolul isi face adepti. Nu este acesta un semn al murdariei din ochiul privitorului? Nu cumva parintele Dechanet este gura lui Dumnezeu, iar eu sunt doar un fanatic aparator al unui adevar pe care nu il cunosc?

Ma intreb aceasta pentru ca stiu ca nu putini oameni, vazand cum unii preoti biciuiesc pacate impotriva firii, considerate de catre societate normale, ii judeca tot pe preoti: "Nu are popa ce face, de aia se tot ia de pacatele altora…". Acesti observatori vor constata cu ironie ca in cateva pasaje revin la analiza lucrarii diavolesti.

Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, in spatele fiecarei erezii sta diavolul. Faptul ca omul contemporan face abstractie de lucrarea diavolului nu micsoreaza deloc aceasta lucrare. Riscul de a fi ridicol, vorbind despre cursele vrajmasului, este in egala masura riscul de a prezenta pozitia ortodoxa. Sunt constient de faptul ca, asa cum unii ignora atacurile diavolesti, tot asa altii, bantuiti de duhuri sectare, vad ispita dracilor in fiecare manifestare, in fiecare frunza care cade la pamant.Trebuie ignorate ambele extreme.

In ceea ce priveste analizarea ereziilor, a nu tine cont de diavol inseamna a pierde din vedere unul din cei mai importanti factori. Revin la comentarea pasajelor despre "yoga materialista".)

Diavolul foloseste des strategia de a arata cu degetul anumite lucruri rele, pentru a prezenta el propria imagine a binelui.

Dupa ce a castigat sute de mii de discipoli care au devenit yoghini pentru a fi mai sanatosi, pentru a avea trupurile mai mladioase, sau pentru a scapa de o anumita boala, diavolul nu s-a saturat. Diavolul sufera de o patima asemanatoare iubirii de arginti. Bogatii lacomi, oricate case, masini si bani ar avea, tot nu se satura. Tot asa si diavolul: oricate suflete ar castiga, tot nu se multumeste, vrea sa mai castige si altele.

Pentru aceasta foloseste strategii diferite de castigare a sufletelor. Proverbul romanesc: "cate bordeie, atatea obiceie", poate fi aplicat si in aceasta privinta: cati oameni, atatea strategii diavolesti de pierdere a sufletelor.

(Nu trebuie pierduta din vedere nici cealalta fata a monedei: asa cum exista nenumarate strategii prin care diavolul incearca sa castige discipoli, tot asa Atotputernicul Dumnezeu are pentru fiecare dintre cei cazuti o cale de indreptare.)

Dupa ce printr-o sumedenie de fachiri diavolul a cautat sa faca reclama practicilor yoghine in fata unui public obsedat de sanatate, prin scrisul lui Dechanet el incearca sa captiveze atentia unei alte categorii de public tinta: este vorba de cei care dispretuiesc mentalitatea materialista americana.

Cu toate acestea, fiind constient de faptul ca omul este foarte sensibil la nuante, Dechanet nu evita sa promoveze yoga folosindu-se de repere comune cu cele ale Indrei Devi sau ale lui Leonard Long:

"Sa va povestesc o zi din viata fratelui meu, inginer la Paris. Sarea din pat la ora 6 fara 20. Trecea rapid prin baie; in cateva minute era gata. Fara a mai avea timp sa manance, alerga la gara, care era la o distanta de 7 minute. Calculase cu grija distanta si era sigur ca in 7 minute prinde trenul. Cu trenul mergea o jumatate de ora; lua o ceasca de cafea in Gara de Est, apoi metroul si, in sfarsit, ajungea la birou. Acolo se ocupa de corespondenta, primiri, socoteli, etc. Pe la ora 10 isi acorda un sfert de ora pauza. Exact timpul in care ajungea la cea mai apropiata cafenea, unde manca repede un corn si bea o alta ceasca de cafea. Revenea la birou, unde era din nou ocupat pana la ora 17. Apoi trebuia sa ia metroul, trenul. In tren citea ziarele, comenta evenimentele cu colegii. De la gara pana acasa, iar cele 7 minute invariabile. Pentru masa de seara isi acorda mai mult timp si parea sa fie mai destins. Dar, cu timpul, am constatat ca este din ce in ce mai obosit, mai stresat, mai nervos. De cate ori aceasta zi incarcata nu mi-a dat impresia unei curse: ceva epuizant, dezordonat.

Sunt sigur ca, daca fratele meu ar fi stiut ca exista yoga si daca s-ar fi straduit sa introduca in programul sau zilnic, spre seara, dupa ce se intorcea de la birou, macar 10-15 minute de exercitii pe care vi le propun si dumneavoastra, viata lui s-ar fi transformat mult. Cursa rapida pana la gara ar fi putut deveni o plimbare placuta, in care ar fi simtit cum natura se trezeste la viata. Seara ar fi invatat sa se lase cuprins de mii si mii de bucurii pe care Dumnezeu ni le-a daruit, dar la care omul obisnuit, neinitiat, nu are acces, datorita ignorantei sau a prejudecatilor sale" (98).

Pe scurt: Vrei sa fii mai linistit si viata ta sa scape de monotonie? Fa yoga!

Sute si mii de carti si de filme au avut ca subiect stresul si banalitatea vietii cotidiene. Omului ii lipseste ceva, si acest ceva poate fi tocmai practica yoga.

Sunt de acord cu faptul ca viata pe care o duc un procent destul de mare de oameni nu este viata. Ritmul alert, haituiala, este un ingredient normal in programul omului contemporan. Omul se risipeste foarte mult, alearga din toate puterile pentru a reusi sa tina pasul cu cei mai dotati, cu cei mai buni. Omul se afla intr-o lupta pentru supravietuire, in care daca nu da tot ce are, moare.

Aceasta alergatura nu il implineste (dorinta de a gusta linistea ii framanta pe oamenii contemporani - si nu este nimic rau in aceasta dorinta cat se poate de fireasca - unii gasind in yoga ceea ce le lipsea; vorbind deci despre banalitatea vietii ne aflam in plina dezbatere despre ideile ereticului Dechanet).

Ce anume ii lipseste omului contemporan? Yoga? Daca Dumnezeu nu ar exista, atunci yoga ar fi o iesire din fundatura banalitatii vietii. Numai ca Dumnezeu exista.

Daca fratele lui Dechanet ar fi fost crestin ortodox, ar fi infruntat viata altfel. Nu am sa dezvolt aici aceasta idee. Voi spune doar ca pe drumul spre serviciu, si la intoarcere, ar fi putut cugeta la cele duhovnicesti, ar fi putut spune psalmi sau rugaciunea lui Iisus (rugaciunea lui Iisus nu este singura cale prin care crestinii pot infrunta banalitatea sau stresul vietii, de altfel, nu acesta este rostul practicarii acestei rugaciuni. Exista crestini care idolatrizeaza rugaciunea lui Iisus, transformand-o intr-o forma de yoga crestina; urmarea este ca mintea lor se vatama, si, daca nu primesc povatuirea unui duhovnic iscusit, risca sa ajunga la spitalul de psihiatrie.)

Viata crestina autentica exclude monotonia. Monotonia tradeaza lipsa preocuparilor spirituale. Dar crestinul adevarat, chiar si atunci cand este bantuit de duhul moleselii - acedia - se afla in plin razboi duhov-nicesc.

Crestinii nu au nevoie sa practice yoga pentru a fi mai calmi sau pentru a se lasa "cuprinsi de bucuriile daruite de Dumnezeu". Iar cei care se simt slabi in credinta lor, trebuie sa se lupte sa devina buni crestini, si atunci isi vor da seama ca yoga nu i-ar fi putut ajuta la nimic. Daca ar incerca sa testeze yoga pe propria piele, s-ar asemana sinucigasilor care testeaza moartea pentru a vedea ce se intampla dupa ultima suflare. Primind povetele ereticului Dechanet s-ar indrepta cu pasi repezi spre prapastie (repet sintagma ereticul Dechanet nu pentru ca as fi vanator de vrajitoare, nu pentru ca incerc sa folosesc strategia lui - aceea de a arata cu degetul ce este in mod vadit rau pentru a propune propriul bine - ci pentru a incerca sa obisnuiesc cititorii cu o delimitare foarte precisa intre cei care sunt vrednici de numele de preoti si cei care sunt eretici. In egala masura ar trebui numiti eretici toti falsii invatatori ai zilelor noastre, pe cei care se plaseaza in afara invataturilor crestine. Biserica ii considera eretici pentru ca ei sunt eretici).

Dintr-un prinos de toleranta, societatea moderna evita sa foloseasca termeni relativ duri precum eretic, erezie. Asistam la o purificare a limbii, la fel de periculoasa din punct de vedere spiritual ca purificarile etnice. Nu stiu daca aceasta afirmatie (care poate fi etichetata drept fundamentalista) are nevoie de comentarii. Ar trebui sa fie evident ca, daca un doctor considera ca ciuma sau lepra nu sunt dusmani ai sanatatii, ci sunt un soi de prieteni, inchizitia societatii l-ar arde pe rugul defaimarilor, al batjocurii si, eventual, al proceselor intentate de pacienti.

Ar trebui ca societatea sa fie la fel de atenta si cu bolile spirituale, cu ereziile, si sa nu le mai treaca in foaia de observatii ca manifestari ale libertatii religioase. (De altfel, un demers similar a avut loc in privinta pacatelor impotriva firii. Sute de ani societatea le-a respins. In momentul in care le-a trecut la rubrica manifestari normale, boala a intrat in organism. Si prea putini doctori mai au puterea sau curajul de a trage alarma.)

Sa nu trecem cu vederea retinerea lui Dechanet fata de manualele yoghine de un "ezoterism suspect". Ar trebui precizat ce anume intelege el printr-un ezoterism curat, demn de incredere.

In cartea sa Yoga crestina, el face doar referinte marginale la Sfanta Scriptura, in timp ce reproduce pagini intregi din celebra Evanghelie a pacii: "Postiti, plini de credinta in Dumnezeu, pana cand Belzebut si toate relele sale pleaca de la voi si toti ingerii Mamei divine a Naturii vin si va slujesc" (36). Un astfel de pasaj nu are cum sa nu trezeasca mirare in randurile crestinilor. Cine este Mama divina?

"Nimeni nu pote ajunge la Tatal divin ceresc decat prin Mama divina, asa cum nici un nou-nascut nu poate intelege pe deplin invataturile tatalui sau, pana cand mama sa nu l-a alaptat, nu l-a scaldat, nu l-a hranit si nu l-a adormit" (40).

Dupa citirea acestui pasaj, un crestin adevarat nu are de ce sa se sfiasca sa recunoasca faptul ca Dechanet este un antihrist. Intreaga propovaduire a Mantuitorului a avut in centru invatatura ca "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14, 6).

Evanghelia pacii, aceasta blasfemiatoare scriere apocrifa, sustine ca nimeni nu ajunge la Dumnezeu Tatal decat prin Mama divina. Aceasta rasturnare a adevarului este facuta din inspiratie diavoleasca.

Primind invataturile Evangheliei pacii, Dechanet primeste invatatura antihrista, "duhul lui antihrist..." (I Ioan 4, 3). Devenind un propovaduitor al acestei false Evanghelii, el devine o trambita a Antihristului. Nu ar trebui sa ne mire ca, neavand discernamantul de a deosebi erezia de adevar, a ajuns sa faca propaganda unor metode spirituale indoielnice.

Iata alta povatuire reprodusa tot din Evanghelia pacii: "Cautati, de aceea, un talv mare, cu tulpina lunga cat inaltimea unui om ( talvul este o planta asemanatoare cu un dovleac). Umpleti-i interiorul cu apa din rau si dupa ce soarele a incalzit-o, agatati-l apoi de ramura unui copac si ingenuncheati pe pamant in fata ingerului apei si permiteti capatului tulpinii talvului sa intre in partile voastre dinapoi, pentru ca apa sa poata curge prin maruntaiele voastre si sa le curete. (...) Apoi, lasati apa sa se scurga complet afara din trupul vostru, ca sa poata scoate din interiorul vostru toate lucrurile necurate si rau mirositoare ale Satanei. (...). Acest botez sfant prin ingerul apei este renasterea voastra intr-o viata noua. Pentru ca prin ea ochii vostri vor vedea de acum incolo cele ascunse si urechile voastre vor auzi cele tainice" (38).

Fara a ne da cu parerea in ce masura este sanatos pentru trup un astfel de tratament, vom afirma insa ca a incarca aceasta baie mai mult sau mai putin placuta cu valente spirituale inseamna a transforma credinta crestina in paganism.

Pretinsul "parinte" Dechanet este un inselat care incearca sa ii atraga si pe altii in inselare. Iata cum denatureaza invatatura Evangheliei despre puterea comuniunii dintre crestini:

"Este bine sa se organizeze, din cand in cand, o sedinta colectiva. Cel mai avansat yoghin conduce sedinta de ASANA-e, urmand o schema dinainte stabilita; ceilalti executanti, intr-o libertate deplina si fiecare pentru el, executa aceleasi exercitii. Dupa relaxarea yoghina completa, se termina cu o meditatie, fiecare asezandu-se in postura care ii este cea mai familiara (VAJRASANA, SUKHASANA). Beneficiul unei asemenea sedinte este dublu: fiecare din participanti se purifica in campul energetic spiritual creat, ca intr-o baie energetica binefacatoare, si isi amplifica aspiratia catre Dumnezeu. Asa cum a spus Iisus: «Acolo unde se aduna doi in numele meu, acolo sunt si eu printre ei»" (19).

Daca aceste cuvinte ar fi fost puse pe usa unei case de toleranta, oamenii ar fi inteles imediat hula. Dar cand sunt puse pe usa unei sali de yoga, hula capata nuante de binecuvantare.

Ereticul Dechanet sparge toate barierele lipsei de buna-cuviinta, si nu se sfieste chiar sa faca reclama maestrilor yoghini: "Un GURU va aduce lumina in intunericul ignorantei noastre. El este mana intinsa de Dumnezeu catre noi, firul de lumina ce ne ajuta sa urcam si sa ne indreptam catre Dumnezeu. El aduce lumina in intunericul din noi, lumina daruita de Dumnezeu atunci cand suntem pregatiti s-o primim, sa mergem catre ea, sa tindem catre ea" (123).

Crestinii nu au nevoie de nici un guru care sa ii lumineze. Crestinii urca pe calea desavarsirii tinuti de mana de catre duhovnicii lor. Iar lumina daruita de Dumnezeu nu este adusa de oameni care se considera pe ei insisi invatatori. Este adusa de Dumnezeu prin cei care au primit harisma indrumarii sufletelor prin hirotonie, adica prin preotii duhovnici.

Facand reclama "profesiei" de guru, Dechanet arata cat de lipsiti de repere religioase sunt crestinii din Occident, carora li se adreseaza in mod special. Prin referinta despre valoarea guru-ului (ca si prin cele despre Evanghelia pacii), el arata ca publicul care ii este familiar este dispus sa accepte o astfel de hrana. Orice orator iscusit isi adapteaza discursul astfel incat sa captiveze cat mai bine atentia ascultatorilor.

Nu cred ca gresesc identificand publicul tinta al ereticului Dechanet in functie de "predica" sa. Dupa ani de zile de perfectionare a acestei "predici", el nu a considerat ca este necesar ca mesajul sau neopagan sa fie mai voalat. Considerandu-se marturisitor al adevarului si al binelui, el a afirmat anumite absurditati ce starnesc zambetul celor care cunosc invatatura Sfintei Scripturi. Afirmand aceste absurditati, el a evidentiat fara sa vrea superficialitatea publicului sau; un public care inghite tot ce i se ofera dovedeste nu numai sete spirituala, ci si superficialitate.

Nu e de mirare ca astazi, cand toleranta religioasa a devenit bolnavicioasa, absurditati identice sau similare cu cele sustinute de catre ereticul Dechanet sunt luate in serios de catre unii crestini.

Pana la un punct, s-ar putea crede ca ideile lui sunt cele ale unui dusman al credintei crestine care incearca cu viclenie sa atraga crestinii de partea sa pentru a-L batjocori pe Hristos. Totusi, suntem de parere ca el este doar un inselat care nu isi da seama in ce mlastina a ajuns. Nu avem insa pretentia de a aprecia cum se cuvine aceasta manifestare a sinceritatii sale. Incercam doar sa evidentiem faptul ca sinceritatea lipsita de discernamant poate fi foarte periculoasa. (Si cate mii de eretici nu au fost convinsi ca se afla in adevar? Cati dintre ei nu au aparat ratacirea cu pretul vietii, atunci cand Inchizitia i-a somat sa renunte la ideile lor?).

"Frumoasa noastra lume este lipsita de crestini pentru ca lipsesc oamenii adevarati. Un yoghin crestin este un adevarat crestin. Ati auzit apelul. Sunteti gata sa-i raspundeti?" (123) - intreaba ereticul Dechanet.

La aceasta intrebare ispititoare nu ma lasa inima sa nu raspund:

"Sunt gata sa raspund, "parinte" Dechanet, dumneavoastra si tuturor celor ca dumneavoastra, pastori inchipuiti care duc lumea in ratacire.

Va raspund cu inima aprinsa de dragoste pentru Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si din dragoste pentru invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti.

Un yoghin crestin nu poate fi un adevarat crestin. Un yoghin nu poate fi crestin, iar daca vreun yoghin se considera crestin, cum va considerati dumneavoastra, sa ia aminte ca ii sta impotriva invatatura Sfintei Biserici a lui Hristos.

Un yoghin crestin este un fals crestin, "parinte" Dechanet. Nu poti sluji la doi domni, si lui Dumnezeu si diavolului. Nu poti crede in Dumnezeul care S-a descoperit oamenilor in timp ce faci yoga, practica al carei scop este iesirea din ciclul reincarnarilor, identificarea omului cu dumnezeirea impersonala, cu idolul Oriental. Nu poti crede ca omul este o farama de dumnezeire daca primesti adevarul ca intreaga lume este creata de Dumnezeu, ca fiecare suflet este creat.

Citind cartea dumneavoastra - Yoga crestina, am inteles cuvintele lui Nietzsche din Antihristul "Ma uit imprejurul meu: n-a mai ramas nici macat un cuvant despre ceea ce, odinioara, s-a numit adevar, noi nu mai suportam ca un preot sa-si puna nici macar in gura cuvantul adevar. Astazi, chiar si cu cea mai modesta pretentie de dreptate, trebuie sa se stie ca un teolog, un preot, un popa, cu fiecare propozitie pe care o rosteste, nu numai ca greseste, dar si minte - ca, mai mult inca, nu-i este permis sa minta din nevinovatie, din necunostinta de cauza. Chiar si preotul stie, la fel de bine ca oricare altul, ca nu mai exista nici Dumnezeu, nici pacatos, nici Mantuitor, ca libertatea vointei, ordinea morala universala sunt minciuni: seriozitatea, adanca victorie a spiritului asupra sa insusi nu-i mai permit nimanui sa ignore asta... Toate conceptele Bisericii sunt cunoscute ca ceea ce sunt, ca cea mai rau intentionata falsificare de moneda din cate exista, in scopul de a devaloriza natura, valorile naturale; preotul insusi este recunoscut drept ceea ce este, ca cel mai periculos fel de parazit, ca adevaratul paianjen otravitor al vietii" (41; 51).

Citind cartea dumneavoastra, "parinte" Dechanet, am inteles de ce Occidentul a imbratisat ratacirea. Din cauza unor pastori ca dumneavoastra, din cauza unor pastori care nu cunosteau invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, din cauza unor pastori care rastalmaceau credinta crestina, oamenii s-au indepartat de Biserica. Din cauza unor pastori ca dumneavoastra, Apusul s-a indepartat, si mai apoi s-a rupt de Biserica Rasaritului cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca; iar urmarile acestei indepartari au fost dezastruoase.

Nu Nietzsche a fost de vina observand fatarnicia preotilor pe care i-a criticat. Ideile sale demonice au fost determinate in mare masura de catre comportamentul si gandirea unor confrati ai dumneavoastra.

Demonicul Nietzche a renegat ceea ce ar fi renegat si Sfintii Parinti, si Sfintii Apostoli si Insusi Mantuitorul Hristos, Cel care nu S-a sfiit sa foloseasca biciul pentru a-i izgoni din Templu pe cei care vroiau sa transforme Casa Domnului in pestera de talhari.

Vina lui Nietzsche a fost ca s-a multumit sa arate cu degetul greselile altora, in loc sa caute drumul spre Cer. Daca l-ar fi cautat cu frangere de inima, atunci Dumnezeu i-ar fi iesit in intampinare. Dar Nietzsche nu a cautat acest drum. Fusese prea puternic marcat de "sfintenia" unor pastori asemanatori cu dumneavoastra. Asta l-a dus la nebunie.

Ma intrebam odata cum de a putut ajunge el sa sustina atatea blasfemii. Citind cartea dumneavoastra si amintindu-mi cuvintele lui despre preoti, l-am inteles. Chiar daca nu i-am dat dreptate.

Voi, pastorii nevrednici, sunteti principalii vinovati pentru indepartarea oamenilor de Biserica, pentru indepartarea oamenilor de Dumnezeu. Asupra voastra sta vina pentru apostazia sutelor si miilor de crestini.

Nu scriu ca sa judec. Ci scriu nadajduind ca macar unul dintre acesti pastori cazuti in erezie sa isi dea seama de gravitatea pacatului sau si de urmarile sale.

"Parinte" Dechanet, sper ca oamenii vor avea puterea de a respinge paganismul cu care ii ispititi.

Fie ca Atotputernicul Dumnezeu sa dea putere oamenilor sa nu cada in inselarea pe care le-ati pregatit-o!

Nu stiu daca ar mai fi ceva de spus despre cartea ereticului Dechanet. Imi aduc aminte de rugaciunea pe care a facut-o Sfantul Ioan de Kronstadt intristat fiind de misionarismul pe care il facea Tolstoi:

"Doamne, daca eu sunt preot al Tau si in Numele Tau trambitez cu glasul meu de-atatia ani impotriva marelui eretic Tolstoi, a acestui zid inalt al Ierihonului, atunci sa cada acest zid al trufiei spre minunarea tuturor celor ce cred in tine si Te cinstesc pe Tine, Singurul Domn al slavei, batjocorit de acest eretic intre eretici. Pana cand, Doamne, necredinciosii se vor fali? (Ps. 93, 3) Pana cand se va fali hula si necredinta? Tot pamantul s-a umplut de hula impotriva lui Dumnezeu" (33; 41).

Neavand nici credinta, nici indrazneala si nici ravna Sfantului Ioan de Kronstadt, si neavand nici harul preotiei, nu pot repeta rugaciunea sa. Dar, insufletit de ruga sa, imi indrept, cu inima indurerata, ochii spre Dumnezeu:

"Doamne, pentru rugaciunile Sfantului Ioan de Kronstadt, pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli, ale Sfintilor Mucenici si ale Sfintilor Parinti care au marturisit cu jertfelnicie dreapta-credinta, starpeste lucrarea diavoleasca, stavileste ereziile si indrepteaza-i pe cei rataciti spre lumina Bisericii Tale, ca sa Te slaveasca impreuna cu toti ingerii si sfintii, in vecii vecilor. Amin."

• « Inapoi
• Inainte »