Postul

• « Inapoi
• Inainte »

- Ce trebuie sa insemne Postului Craciunului in viata crestinului?

- Nu conteaza ca este Postul Craciunului sau Postul Pastelui, importanta postului este cea care conteaza.

Postul Craciunului este pus mai mult pentru evenimentul acesta mare al Nasterii Mantuitorului, chenoza, eveniment extraordinar. Va dati dumnea-voastra seama ce se petrece pe pamant cand se naste un Dumnezeu in chip omenesc?

Destinul intregii omeniri atarna de cuvintele Maicii Domnului catre inger: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau (Luca 1, 38). Si, in clipa aceea s-a zamislit, prin Duhul Sfant, Mantuitorul.

Deci, soarta lumii, destinul lumii, e cu totul altul. Si, pentru evenimentul asta mare, este bine sa ne pregatim sa-l intampinam si noi la Nastere cu oarecare post - ca m-ati intrebat de Postul Craciunului.

Postul in sine este foarte vechi, este deodata cu omul. Pentru ca Dumnezeu i-a spus lui Adam in rai: "Sa mananci de peste tot, afara de aici!" - El l-a pus la post, adica la o retinere.

Sigur ca se practica si cu amanunte chiar, de catre Biserica, de catre credinciosi, pentru ca sa mai moaie vlaga asta trupeasca. Pentru ca atunci cand esti mai retinut, mai dezumflat de bauturi si de mancaruri, esti mai inspirat, esti mai capabil de a crea. Deci, nu ne intereseaza numai infranarea de la mancare, dar, ca sa se influenteze starea de spirit a fiintei noastre - avem nevoie de postul trupesc. Dar nu are nici o valoare aceasta sfrijire a trupului, usca-ciune, pentru ca e postitor, daca nu e iubitor, daca nu e iertator. Pentru ca, de fapt, asta ne-ar interesa.

Vedeti, a lasat Dumnezeu putinta omului sa se ridice prin har pana la El. Si, cum spun marii traito-ri: "Cand ajung acolo sunt mare ca si Tine, Doamne! Si Tu te cobori la mine si esti mic ca si mine!"

Vedeti, postul joaca un rol de mare importanta in fenomenul acesta extraordinar al relatiei noastre cu Hristos si ne ajuta a urca prin traire la Dumnezeu.

Dar postul este mult mai apasat pe o traire duhovniceasca, pe o traire crestina, decat numaidecat pe o mancare "asa" sau "asa". Pentru ca noi asa consideram: pe cel care vorbeste de rau pe altul, il incadram canonic la crima, crima morala. Ca spune Sfantul Grigorie de Nazianz: "De orice cuvant vom da raspuns, cu atat mai mult de orice cuvant rusi-nos!" Si zic eu acum: cu atat mai mult pentru cuvant ucigator! Si atunci, postul tau nu mai are nici o valoare daca tu vorbesti de rau.

Am spus de foarte multe ori, nu ma jenez ca spun inca o data: sunt convins ca cei mai multi in iad sunt cei care vorbesc de rau. Pentru ca zic ca nu-i nimic lucrul acesta, si se scuza zicand: "Da’ ce, nu-i adevarat?" "Da’ ce, numai eu fac?"

Intr-un fel, este mare greseala vorbirea de rau. Este ucidere! Pentru ca conceptul de mantuire si criteriul de judecata va fi iubirea.

Tu, nu numai ca nu ai iubit pe cel cu care stateai, ca o necesitate mantuitoare ca sa comunici cu el, sa te incununezi, sau ca sa nu te simti singur in lume. Ne-a asortat Dumnezeu cu multi, sa stam im-preuna multi. Sa ne simtim foarte bine, adica usurati. Ca un fel de baza este cel de langa mine, si tu il impungi…

Doi rusi au injunghiat un om. Si dupa ce au terminat crima au plecat mai incolo sa manance, si aveau numai sunca. Zice: "Nu mancam sunca ca-i vineri!"

Asta este, vorbim de rau! Dar in schimb mancam numai paine uscata, sau nu mancam deloc, sau numai apa cu pesmeti.

Deci, postul este o traire duhovniceasca con-tinua. Nu are nici un folos postul numai trupesc, daca nu-ti revii sa intri in iubire.

Deci, despre post, spun toti Sfintii Parinti, ca este un lucru necesar, foarte necesar si e vorba si de o terapie trupeasca: te scapa de o serie intreaga de boli, de ceea ce de fapt doctorii vor sa elimine cu orice pret din organism, toxinele. Postul e foarte bun.

Deci, lupta cea mare, dragii mei, este ca sa te poti cu orice chip forma duhovniceste. Adica, vezi, trupul are si el nevoie de hrana. I-o dam. Insa, ince-pe sa fie pretentios, daca nu-l stapanim. Deci trebuie sa-i punem oarecare paza: ii dam cat vrem noi, nu cat vrea el. Pentru ca este nevoie ca noi sa ne indumnezeim. Adica sa ne pierdem ca sa ne putem gasi. Renuntam la personalitatea pamanteasca si ne instalam in personalitatea ingereasca. Inseamna ca atunci am intrat intr-ale noastre. Si in legatura cu ce spuneam mai devreme, ca e nevoie de relatii, omul nu este facut de Dumnezeu numai pentru el, ci este facut pentru toata comunitatea. Pentru ca as putea sa spun, cum spun marii traitori: tragedia umanitatii o traim si noi pentru blestematiile noastre. Pentru ca, gresind noi, greseste intreaga creatie, adica sufera intreaga creatie. Tragedia umanitatii o traim noi prin propria noastra cadere. Si atunci, sigur, va dati seama cat e de necesar cel care este langa mine.

Un alt exemplu, v-as spune: stie toata lumea ca Sfantul Macarie cel Mare a gasit o capatana de mort in padure. Si i-a dat cu piciorul. Si ii zice: "Ce ai fost tu?" "Popa idolesc!" "Si unde te afli?" "In iad!" "Si aveti vreo usurare?" "Avem cand te rogi tu pentru Egipt!" "Si ce usurare aveti?" "Ne mai vedem unul cu altul!" Auzi!

Nimeni nu ar fi putut sa inteleaga, si eu, care citeam de tanar Patericul, fiind in inchisoare, odata, legat la ochi, ma duceau pe coridoare, pe acolo, in nenorocirile acelea ale securitatii, cu niste ochelari cu tabla neagra si deasupra geam. Dar, printr-o in-tamplare, un ochi al meu nu avea tabla aia. Eu n-am spus ca nu o am, pentru ca ma omorau, ca ziceau ca eu am dat-o jos. Si am tacut asa, si ma uitam mai in jos, asa. Si mergand, ducandu-ma ei de brat, am vazut inaintea mea, il ducea pe altul, ca si pe mine.

Ei, nu va dati seama cat de bucuros am fost ca am vazut si eu pe cineva de-al meu!

Chinurile iadurilor, dragul meu, nu ne dau posibilitatea sa mai traim in comuniune, esti izolat complet! Arzi, fara discutie!

Asa ca, asta ar putea fi un aspect esential al postului: dragoste fata de toata lumea posibila, ru-gaciune cat ne sta in putinta, in sfarsit, pentru umanitate si, mai ales, ca tu sa ai o viata de traire sincera, si nu numaidecat ca sa fii iertat, ci pentru ca sa te despatimesti. Pentru ca iertarea vine de la sine daca esti despatimit. Dumnezeu asta iti cere: "Doamne, da-mi!"

Ca a intrebat pe Maica Domnului o fetita: "Maica Domnului, arata-te a-mi fi mama!" Si Maica Domnului a raspuns: "Arata-te a-mi fi fiica!" adica te obliga, ca harul vine numai daca miscam noi spre o fapta buna. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »