Sfintele Taine

• « Inapoi
• Inainte »

Sfintele Taine

- Ce se poate face pentru familia mea care este baptista; cum se poate mantui?

- Draga, noi nu putem face o cat de mica abdi-care de la adevarul ortodox. Asta e o problema ce priveste pe Dumnezeu; si, daca vreti, Biserica o spune, ei sunt intr-o anatematizare fata de Ortodoxie, dupa cum am mai spus. Venirea lor la Biserica Ortodoxa, ca si a catolicilor, cu atat mai mult a neo-protestantilor, este prin ungerea cu Sfantul Mir, pentru ca au primit deja botezul.

- Botezul trebuie facut prin trei scufundari, ori, baptistii fac doar una.

- Catolicii nu fac nici una. Ei fac botezul prin stropire. Eu vorbeam cu Parintele Cleopa cum sa fa-cem cu cei ce nu au cele trei scufundari; si stiti, eram neinsemnati pentru un raspuns ca acesta, dar ne preocupa problema ca niste oameni ce trebuie sa raspundem. Parintele Cleopa ajunsese la o concluzie: cel ce este botezat si nu are scufundarile, sa faca scufundarile. Dar nu merge. Insa, conteaza foarte mult, desi are mare insemnatate scufundarea care semnifica pogorarea si iesirea din mormant, ultima scufundare - invierea, conteaza foarte mult botezul, dragul meu, botezul in numele Sfintei Treimi, care e lucru mantuitor.

Dovada este ca noi, ni se spune in viata prac-tica bisericeasca, in situatia in care o femeie naste, si poate sa moara copilul, moasa poate sa-l boteze. Il boteaza in numele Sfintei Treimi: "In numele Tatalui. Amin. Si al Fiului. Amin. Si al Sfantului Duh. Amin". Si copilul ramane botezat. Daca traies-te copilul, preotul ii citeste lepadarile. Dar formula botezului nu o mai zice, asa e de mare botezul odata zis - intr-un singur botez, cum zice Crezul. Si nu numai atat, chiar mama, ca poate naste pe undeva pe camp, il boteaza si copilul ramane botezat. Deci nu mai este nevoie de scufundari, el ramane botezat.

Nu mai este un copil nebotezat cum se intampla cu acele crime, avorturile, foarte mari crime. Acesti copii sunt la rau. Nu sunt nici in rai si nici in iad, pentru nebotez si nevinovatie. Asta este. Ei ne vad. Sufletul este de la data zamislirii. Chiar in dreptul roman se spune: "Copilul odata zamislit are drept de cetatean". Copilul este autonom in pantecele mamei. Nu e mama stapana pe el. Vedeti cat de mare este Botezul? Daca il naste si e pus in situatia sa moara, il botezi si el ramane botezat. Ii pomenim si noi intr-un loc la Proscomidie, ca prunci nascuti inainte de vreme, la morti.

- Cand nu stii daca a fost botezat, gresesc daca mai fac o data botezul?

- Cand nu stii daca a fost botezat se zice: "Daca nu a fost botezat..." Ca si la epicleza cand preotul nu este atent se zice: "Daca nu s-au sfintit". Se pot intampla fel de fel de imprejurari in Biserica si preotul sa o faca automat si sa nu-si dea seama.

- Ce ne puteti spune despre Taina Preotiei?

- Preotia este o foarte mare lucrare la Dum-nezeu, nespus de mare. Preotul tine locul lui Dumnezeu pe pamant. Dumnezeu a creat doua lucruri extraordinare care nu mai pot fi depasite la o eventuala creatie: a creat o femeie distinsa care a nascut pe Dumnezeu; si a creat Preotia, care Il co-boara pe Dumnezeu din Cer si Il naste pe Dumnezeu pe Sfanta Masa. Ce ziceti de lucrul acesta? Va dati seama? Sfantul Agnet pe Sfanta Masa atunci cand facem Sfanta Liturghie! Altarul este plin de ingeri, caci Hristos este acolo! Spun chiar rugaciunile: "Doamne, si ingerii sa intre cu noi sa facem Liturghia, ca sunt impreuna lucratori si ei". Este o rugaciune care spune asa: "Doamne, ca tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primesti, Cel ce Te imparti". M-a intrebat un student: "Bine, parinte, dar preotul ce-i?" Raspunde Hristos: "Fara tine, pre-otule, nu pot sa fac lucrurile acestea". Preotul e axa principala a Creatiei, a Re-Creatiei, adica a nasterii lui Dumnezeu din paine si vin. Va dati seama ce inseamna pentru un popor ca are Liturghie? Ce inseamna pentru un popor ca are Ortodoxie?

- Cum sa ne pregatim in vederea primirii Sfintei Impartasanii?

- Impartasania te desavarseste, nu-ti iarta paca-tele. Daca te spovedesti, Dumnezeu te dezleaga prin duhovnic si la impartasit. Dar sa te dezlege de pacate mai intai. De faptul ca ai o ura pe cineva - te-a jignit cineva si ai zis: "Treaba lui, ce daca m-a jignit!" Nu! Trebuie sa-l inconjori, sa faci o legatura sufle-teasca, ori sa-ti recunosti greseala, ori, in sfarsit, sa nu-l lasi sa aiba o apasare sufleteasca asupra ta. Sa nu zici: "Nu mai am nimic cu el!", ca e tot un fel de a-l dispretui si a te vedea pe tine mai presus de el. Pastreaza o legatura masurata, care se potriveste cu armonia. Vorbeste cu el, ca sa vada ca esti cald, nu respingator. Ura isi face loc imediat. N-ai nimic cu el, dar nu-i dai buna-ziua. N-ai tu chiar nimic cu el? Sau te saluti cu toata lumea, dar cu amaraciune si cu noduri. Asta nu e bine. Fratiile voastre trebuie sa stiti ca a iubi pe vrajmasi este o porunca. Dar pe nevrajmasi? Dar pe unul care ti-a nazarit: "Uite si ala cum e, fistichiu!" Trebuie sa fiti seriosi in ce priveste relatia muta cu lumea, nu relatia ma-nifestata. Trebuie, ori sa-l compatimesti, ori sa-l fericesti in inima ta.

Eram la inchisoare si era acolo un om rau, foarte rau. Nu puteai sa ai o relatie cu el. Si am zis in inima mea asa: "Mai, asta are si el o mama si mama-sa il iubeste. Noi nu-l iubim. O, ce bine ca il iubeste si pe asta cineva!" Nu trebuie sa ne complicam judecand.

Si te marturisesti incomplet cu cate din astea faci: judeci, vorbesti de rau, si ele se inregistreaza toate. E usor sa spui: "Uite ce a facut!", dar tu nu stii de ce a facut si nici nu-i cunosti intoarcerea lui cu lacrimi. Si nu auziti ca-i mai iubit de Dumnezeu, daca se intoarce, decat cel care nu a cazut? Si ce te faci tu? Pentru ca s-a creat un obicei, si asta-i prost, sa se vorbeasca cu usurinta de rau de altul: "Da’ ce, numai eu vorbesc? Da’ ce, nu merita? Da’ ce, nu vad eu ce face?"

Fratilor, nu exista in creatia lui Dumnezeu nimic, fir de iarba, sa nu stie Dumnezeu de el. Au doar de iarba se intereseaza mai mult Dumnezeu de-cat de oameni? Si atunci, sigur ca suntem urmariti. Si noua ni se cere daruirea. Vreti sa biruiti: smeriti-va si nu judecati pe nimeni. Pentru ca in felul acesta veti fi liberi. Altfel nu. Iti duci viata in functie de pacatele celelalte, ca nu te astamperi sa-l judeci pe el. Iei lucruri prin comparatie. "Eu nu sunt asa!" Si te iei in comparatie cu un om pe care tu il numesti ticalos. De ce nu te iei in comparatie cu Sfantul Apostol Petru, sau Pavel, sau Sfantul Siluan Ato-nitul? De ce nu te iei in comparatie cu diferiti Parinti cunoscuti, care duc o viata aleasa? Mantuitorul spune: Iubiti pe vrajmasi, pe cel care-ti face rau. Cum e vorba: "Mi-a zis, si i-am zis, si am sa-i zic!" Nu numai ca nu-l ierti, dar te gandesti la o razbunare fata de el. Vreti razbunare? Va invat eu: sa-l iubiti si sa-l pomeniti la rugaciune. Pentru ca daca te raz-buni, ramai dator la Dumnezeu. Daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine, si e mai bine asa, ca spune si Scriptura: Razbunarea e a Mea.

Pentru ca tu nu esti acela despre care zici ca esti mai mult sau mai putin. Tu esti acela care esti in fata lui Dumnezeu. Dumnezeu stie toate aceste lucruri. Numai la lucrul acesta daca sunteti atenti, sunteti oameni cu nume duhovnicesc: sa nu mai judeci pe nimeni. Pentru ca, vrand-nevrand, iti fuge mintea: ca sunt fistichii, ca lumea nu e pregatita de o viata crestineasca - "Ce, domnule, ma opresti de la viata?" Nu te opresc de la viata: tocmai, ca vreau sa te duc la Viata. In cazul in care nu primeste sfatul, trebuie sa ne rugam pentru el, nu sa stam nepasatori. "Pentru ca tot atatea suflete ucidem cate din vina noastra lasam sa se osandeasca" (Sfantul Grigorie de Nazianz).

- Cat de des ne putem impartasi? Ce criteriu sa avem pentru apropierea de Sfintele Taine?

- Nu timpul decide. Ca poti sa postesti o sap-tamana intreaga sau doua, in schimb esti plin de rautate cu unul si altul: judeci, vorbesti de rau - asta te opreste de la impartasit. Cine este pregatit, se poate impartasi foarte des. Foarte des, dar sa i se dea si un timp de pocainta, sau sa i se dea un timp de postire. Biserica a fixat posturi ca sa scapam de umflatura asta sufleteasca, gatul asta gros, intins si inaltat: mandria. Va puteti impartasi o data pe luna, pana la 11-12 ori pe an. Dar lucrul acesta il discutati cu duhovnicul. Pentru ca el stie viata voastra si ra-dacinile vietii faptelor voastre.

Acum sarbatorile mari fac sa se depaseasca luna. "Am sa ma impartasesc atunci, si asa e praznic..." - considerente de felul acesta.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca ne putem impartasi in fiecare zi, daca suntem pregatiti. Dar cine este pregatit? De exemplu, daca ati postit ieri ca era vineri, si postiti si azi, va impartasiti Duminica. Dar intrebarea se pune din partea duhovnicului: "Esti pregatit sau nu?"

- Daca ma impartasesc intr-o Duminica, dupa ce m-am spovedit, pot sa ma imparta-sesc a doua Duminica cu aceeasi spovedanie?

- Nu. Ai putea sa te impartasesti daca nu ai gresi. Dar, care-i acela care sa nu fi gresit timp de o saptamana? A vorbit de rau, nu s-a rugat suficient si permanent... Mai intai de toate, cine poate sa faca un bine si nu face, savarseste un pacat. Cat bine puteai sa faci intr-o saptamana si nu ai facut?! Si, iata, ai savarsit pacatele lipsirii... Nu prea vad la spovedanie: "... ca puteam sa fac un bine si n-am facut". Si apoi, sa te impartasesti la o saptamana e cam des.

Unii neglijeaza Taina Spovedaniei si o folosesc doar ca un pretext pentru a se impartasi. Dezlegarea de pacate e valabila. Insa era bine sa o faca de dragul curateniei si a iertarii care o primesc, nu de dragul unui act care urmeaza.

• « Inapoi
• Inainte »