Precuvantare

• Inainte »

Paisianismul reprezinta negresit unul din marile momente ale culturii si spiritualitatii romanesti. Fara el ne-ar fi de neinteles evolutia culturala a Romaniei moderne, de ale carei rodnice impliniri nu este straina Biserica noastra stramoseasca.

Este imbucurator pentru noi toti ca multe condeie au consacrat in trecut frumoase pagini acestui glorios moment al paisianismului, iar astazi preocuparea pentru intelegerea sa in toata amploarea este din ce in ce mai puternica. Ea corespunde totodata noului avant innoitor pe care Biserica Ortodoxa Romana il traieste in acesti ani, la temelia carora se afla jertfa tinerilor din decembrie 1989. Totodata corespunde si chemarii acestei Biserici apostolice de a contribui la realizarea unitatii spirituale a Europei, in contextul largului dialog ecumenic si intercrestin, consacrat de sperantele de unire exprimate la cumpana dintre cele doua milenii - cum subliniaza si Prea Cuviosul Parinte arhimandrit Macarie Ciolan in cartea de fata.

Paisianismul nu reprezinta nevoia noastra de a gasi sau de a ni se recunoaste un loc in Europa crestina unita. El este, dimpotriva, justificarea faptului ca romanii au fost si sunt in Europa, careia ii ofera o cultura si o spiritualitate proprie, izvorate din trairea filocalica si patristica, dintru nasterea lor ca crestini prin mirul credintei, primit in mana celui dintai chemat la apostolat, Sf. Andrei.

Consideram aceasta carte ca fiind o binevenita invitatie de a aprofunda si intelege aceasta spiritualitate romaneasca, in expresia ei paisiana. Ea este binevenita pentru oricare fiu al Bisericii noastre, doritor de a intelege unul dintre cele mai semnificative momente ale istoriei, culturii si spiritualitatii noastre, deschise dialogului si imbogatirii reciproce pe plan panortodox dar si intercrestin.

Nu este o carte care sa exceleze prin stilul savant al prezentarii amintitului moment ca si al consecintelor sale bogate pentru dreptslavitoarea credinta ce a inflorit pe aceasta vatra parinteasca, insa este o invitatie de suflet si o chemare din inima pentru a redescoperi - slujitori si credinciosi, oameni de cultura sau simpli inchinatori - nepieritoarele radacini patristice care stau la bazele fiintei spirituale romanesti.

Speram ca dragostea, care l-a facui pe autor sa scrie aceste randuri, sa inflacareze inimile multor insetati de a bea din apa cea limpede a credintei noastre si sa determine pasii multor pelerini spre acest "Ierusalim al Ortodoxiei romanesti" - Manastirea Neamt - de unde s-a ridicat intaiul mitropolit al Moldovei, Iosif I Musat. Aceasta slavita lavra se afla situata in tinutul in care mi-am inceput, dupa anii de ucenicie de la Manastirea Vorona, studiul si aprofundarea intelesurilor teologiei, ca seminarist si student.

Nu cred ca exista teolog sau slujitor al Bisericii noastre, om de cultura sau personalitate a neamului romanesc, care sa nu se simta legat de acest tinut de istorie si legenda, de inchinare si traire ortodoxa, care este tinutul Neamtului - cel mai duhovnicesc dintre toate tinuturile romanesti. Si iata ca Parintele arhimandrit Macarie Ciolan ne propune ca, indiferent de varsta si preocupari, sa incercam un periplu spiritual in acest paradis al pamantului romanesc, daca ar fi sa folosim cuvintele marelui scriitor Mihail Sadoveanu, el insusi legat de marea lavra a Neamtului.

Teoctist, Patriarhul Romaniei

ARGUMENT

Ca fiu duhovnicesc al tinutului Neamtului ma simt legat cu toate firele sufletesti de vetrele de inchinare, care alcatuiesc acea salba de nestemate ale credintei si in mod deosebit de Manastirile Sihastria, Secu si Neamt. Gandurile si meditatiile ce mi le-au prilejuit anii mei de ucenicie la flacara acestor vetre de inchinare strabuna au fost subordonate intelesului de innoire si desavarsire crestina, carora paisianismul, acum mai bine de doua secole si ceva, le-a dat o noua dimensiune, facand din stravechea lavra musatina un adevarat "Ierusalim al Ortodoxiei romanesti".

Aici si-a facut ucenicia primul mitropolit al Moldovei, Iosif I, aici va crea Gavriil Uric acea bijuterie artistica - Evangheliarul; aici au lucrat la copierea unor manuscrise si la tiparirea unor carti de zidire sufleteasca nestiutii monahi, care au contribuit astfel cu "sabia mintii si a inimii" la realizarea peste veacuri a visului de unire implinit pentru o clipa de indraznetul Mihai Viteazul. Aici a inflorit marele si unicul avant paisian care va consolida spiritual Romania moderna si tot aici a fost reaprinsa candela paisianismului inainte si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial de catre Patriarhul Nicodim. Reinnoirea spirituala pe care a produs-o va fi stalpul de rezistenta al manastirilor nemtene si prin el a intregii Biserici strabune in fata tavalugului pustiitor al comunismului ateist. De aceea, nu intamplator Patriarhul Nicodim si o parte din cei treisprezece ierarhi suspendati din Sf. Sinod de autoritatile comuniste isi vor gasi la Manastirea Neamt cetatea de rezistenta in lupta lor pentru neaplecarea Bisericii noastre stramosesti in fata amenintarilor autoritatilor comuniste, care si-au facut un punct forte al programului lor din desfiintarea in intregime a credintei in Hristos. Gestul fericitului intru adormire, Patriarhul Justinian, de a reinfiinta la Manastirea Neamt Seminarul monahal, care avea ca profesori pe ierarhii ce se aflau cu domiciliul fortat in marea lavra nemteana, mi se pare mai mult decat simbolic, in privinta locului pe care Manastirea Neamt il ocupa in viata Bisericii noastre stramosesti.

Gestul sau va capata amploare prin innoirea multor vetrele inchinare, in mod paradoxal, chiar cu ajutorul statului ateu, care-si propusese sa darame bisericile, asa cum de altfel o va si face, din pacate! Si asta prin intelepciunea fericitului intru adormire a Patriarhului Justin, el insusi victima a indraznelii de a intoarce politica ateista a statului comunist in favoarea Bisericii. Nichifor Crainic si Parintele arhimandrit Petroniu Tanase de la Muntele Athos au vazut in acest fapt lucrarea: netagaduita a lui Dumnezeu, Care a ocrotit acest neam pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale sfintilor, care vor fi trait in aceste vetre de credinta de-a lungul veacurilor. Multimea acestora o vor asemana Cuviosii parinti Cleopa de la Sihastrie si Iachint de la Putna cu un nor ocrotitor al acestui neam atat de incercat.

Tuturor acestora, implinirile Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, un iubitor al asezamintelor paisiene din manastirile nemtene si moldovene, s-au adaugat ca o cununa, care a pregatit epoca marilor evenimente, pe care tinutul Neamtului le va cunoaste sub arhipastorirea inalt Prea Sfintitului Mitropolit Daniel. Aniversarile de la Manastirile Neamt, Bistrita, Varatic sau Razboieni, ca si sfintirea noului Centru pastoral-cultural de la Manastirea Durau au adunat, in ultimii ani, pe toti intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe, in frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului.

Or, toate acestea nu ar fi fost posibile fara acel moment hotarator din cultura si spiritualitatea noastra, numit indeobste paisianism. Ele sunt rodiri ale acestuia, fapt care ne arata cat de manos este ogorul credintei noastre romanesti; nici amenintarea comunista - cum spuneau Ionel Teodoreanu si Mihail Sadoveanu - nu i-au putut rapi aceasta frumusete paradisiaca. Consider ca in aceste zile, cand are loc pomenirea Cuviosului Paisie de la Neamt - 15 noiembrie - si aniversarea a 15 ani de la intronizarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, el insusi crescut in atmosfera neoisihasmului paisian ce caracterizeaza viata manastirilor din Moldova si in mod deosebit a celor din tinutul Neamtului - 16 noiembrie -, este cel mai potrivit moment a da o forma concreta gandurilor si preocuparilor mele, ca un modest omagiu adus tuturor celor care si-au inchinat viata si slujirea innoirii credintei si a Bisericii strabune.

Acest modest omagiu l-am intitulat Neoisihasmul paisian - reinduhovnicirea vietii noastre bisericesti, pentru ca fara cunoasterea lui Dumnezeu orice stradanie duhovniceasca nu-si are motivatie si implinire. In spiritul comuniunii liturgice care a caracterizat dintotdeauna unitatea Ortodoxiei romanesti, fie-mi permis a inalta aceasta scurta rugaciune, ca un adevarat motto al cartii: Binecuvanteaza Doamne, pe cei care iubesc podoaba Casei Tale!

Acum poti cumpara carti pentru sufletul tau de pe CrestinOrtodox.ro

• Inainte »