Adam, daca a gresit,
Adam, daca a gresit,
Domnul din Rai l-a gonit,
Din Rai si din cel Eden,
Osandit cu greu blestem.
Iar Adam, dac-a vazut,
Ca-n greseala a cazut,
A sezut jos intr-un loc
Plangand cu lacrimi de foc,
Cu jale la rai privind
Si catre dansul graind:
– O, Raiule, loc preasfant,
Ma vezi in ce jale sunt,
Ca sunt cumplit urgisit
Si de la tine gonit!
O, vai!, cum ma bucuram,
In slava ta cand eram,
Iara eu, acum, atat
Sunt jalnic si amarat,
Ca mai mult nu voi gusta
Din sfanta dulceaţa ta!
O, ticalosul de eu
Cum scarbii pe Dumnezeu!
Greu pacat, Evo, de noi,
Ca vom fi tot in nevoi,
Ca tu, Evo, m-ai silit
Si de bine m-ai lipsit!
Ci, o, Doamne!, mila Ta
Coat-o spre zidirea Ta
Si nu ma lasa scarbit
Sa fiu pana la sfarsit!
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.