Se intampla multora dintre noi, ca atunci cand ne rugam sa fim cu mintea in alta parte. Ni se cere ca in timp ce ne rugam sa avem grija sa nu ne gandim la nimic altceva, decat la ceea ce rostim. Spun Parintii ca rugaciunea trebuie sa fie asemenea unui cerc, care este o linie continua care nu se sparge nicaieri. Asadar, nu trebuie sa permitem vreunui gand care ne apare in minte, in vreme ce ne rugam, sa salasluiasca in noi. Orice insotire cu astfel de ganduri inseamna a nu mai fi cu luare aminte la rugaciune.
Nu este usor, dar nu e nici cu neputinta sa ne controlam mintea in timpul rugaciunii. Putem sa o facem sa nu plece de la cuvintele pe care le rostim, punand-o sa urmareasca ceea ce spun buzele noastre. Cu timpul, mintea va ajunge sa iubeasca cuvintele pe care le rostim si nu va mai dori sa se instraineze de ele. Pentru inceput nu trebuie sa rostim multe cuvinte, ci pe cele care ne misca sau ne ajuta sa ne simtim aproape de Dumnezeu. Sa le rostim uneori cu voce tare, alteori in soapta, pentru a reusi sa oprim mintea din imprastiere.
Important este ca si in timpul zilei sa ne aducem cat mai des aminte de Dumnezeu. Numai asa vom reusi cu timpul sa avem mintea inchisa in cuvintele rugaciunii. Aducerea aminte de Dumnezeu in cursul zilei este ostenitoare din cauza robiei mintii fata de multe. Din acest motiv este nevoie de multa staruinta. Silinta provoaca lucrarea harului, iar mintea mangaiata de har, primeste putere sa se elibereze de imprastiere. Acest lucru poate sa dureze la unele persoane cateva zile sau luni, iar la altele este nevoie de ani.
Adrian Cocosila
"Sa tineti minte faptul ca rugaciunea nu inseamna vorbe si metanii, ci atintirea mintii si a inimii la Dumnezeu. Se poate sa cititi toate Laudele de peste zi si sa faceti toate metaniile randuite, dar legatura dumneavoastra cu Dumnezeu, sau sa lipseasca cu desavarsire, sau sa fie neinsemnata, avand mintea imprastiata si inima rece. In felul acesta, faceti pravila pe care o aveti, nu insa si rugaciune. O asemenea „rugaciune” este intru pacat. Sa ne fereasca Dumnezeu!
Cu frica si cu cutremur trebuie sa savarsim cele ale lui Dumnezeu - asta sa tinem minte intotdeauna. In orice chip si cu toata puterea dumneavoastra, incercati sa aveti mintea adancita in cuvintele rugaciunii sau, dupa cum spune Cuviosul Ioan Scararul, sa inchideti mintea in cuvintele rugaciunii. In clipa in care veti incepe sa va rugati, trebuie ca intreaga atentie sa fie indreptata spre Dumnezeu si sa nu va indepartati de El..
Uite cum trebuie sa ceri ceva de la Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi ca am nevoie de lucrul cutare sau ca trec prin cutare necaz. Ajuta-ma, dupa cum stii si dupa cum vrei! Faca-se voia Ta…". Cu aceasta stare launtrica sa te rogi mult. Nu o data, chiar si indelungata de ar fi rugaciunea, nu doar o zi, ci saptamani intregi, luni, ani… Sa tot ceri fierbinte, sa strigi: "Doamne, ajuta-ma! Doamne, scapa-ma! Sa nu fie, insa, dupa cum vreau eu, ci dupa cum Tu vrei". Intocmai aceasta spunea si Hristos in Ghetsimani, cand se ruga catre Tatal Sau. Si vaduva din pilda Evangheliei si-a aflat in cele din urma dreptatea, numai si numai pentru faptul ca nu a obosit sa o ceara timp indelungat. Un intelept a spus acest cuvant: "Trebuie sa le devii sacaitor lui Dumnezeu si Sfintilor Sai!". (Sfantul Teofan Zavoratul)
-
Taina mantuirii ce se descopera prin rugaciunea neincetata
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Rugaciunea neincetata, in viata de familie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Rugaciunea neincetata si multumirea
Publicat in : Credinta -
Rugaciunea neincetata
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Sfaturi despre rugaciunea neincetata
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.