Inainte de a analiza nevoile umane fundamentale, se cere să lămurim felul în care aceste nevoi ar putea fi împlinite. Punctul de plecare al acestui demers este necesitatea stabilirii de legături cu ceilalţi oameni. Trebuie să aparţinem într-un fel sau altul unei anumite comunităţi care reprezintă un important punct de sprijin. Este necesar ca în viaţa noastră să fie prezenţi anumiţi oameni cărora să le pese de noi şi de care să ne pese şi nouă. Fără prezenţa consistentă a anumitor oameni în viaţa noastră, nu vom fi în stare să dăm satisfacţie nevoilor noastre cele mai importante.

Aceşti oameni providenţiali, în pofida legăturii directe şi esenţiale stabilite cu noi, după modelul mamei şi a copilului ei sau al dascălului cu ucenicul său, nu vor putea şi nu este necesar să fie totdeauna alături de noi - oricât de mare ar fi distanţa care ne-ar putea despărţi în decursul anilor -, cât timp ne va însoţi sentimentul pregnant al existenţei lor, fapt care le va fi şi lor propriu. Trăsătura specifică a celor ce intenţionează să-şi normalizeze existenţa este punerea lor într- un contact nemijlocit cu realitatea şi putinţa de a-şi împlini nevoile în mijlocul acestei lumi. Un om izolat pe o insulă pustie sau închis într-o chilie îşi poate împlini nevoile suficient pentru a supravieţui dacă trăieşte cu sentimentul că cei apropiaţi lui sunt sufleteşte alături de el în orice situaţie. Atunci când un om întemniţat exilat sau ostracizat simte că persoanele importante din viaţa lui şi-au pierdut interesul pentru el, nevoia lui profundă - de dragoste - va rămâne tot mai neîmplinită, pierzând contactul cu realitatea şi putând astfel muri sau înnebuni.

Insă, pentru ca în viaţa unui om să poată exista anumiţi oameni care să contribuie la împlinirea nevoilor lui, este necesar ca şi el să poată şi să vrea să-şi aducă contribuţia la satisfacerea propriilor nevoi. In acest sens, educaţia copilului este de o importanţă uriaşă, căci, pentru a putea să ajute şi el la împlinirea nevoilor altora, trebuie să deprindă acest lucru de mic. Viaţa omului modern este marcată de o infirmitate gravă, întrucât n-a fost învăţat să iasă în întâmpinarea nevoilor celorlalţi, aşteptând doar ca ceilalţi să-i satisfacă propriile nevoi. Infirmitatea sufletească de tipul aceasta are o aşa de mare greutate întrucât scoate practic din calcul posibilitatea existenţei unor astfel de oameni cu ajutorul cărora să-şi poată împlini nevoile, nu doar aşteptând, ci şi dăruind.

In urma unui accident aviatic, o femeie tânără şi un pilot experimentat au reuşit să supravieţuiască 50 de zile, înainte de a fi salvaţi, în condiţii foarte potrivnice, fără să aibă nici măcar hrana trebuitoare. Cei doi, pe lângă starea fizică bună, au reuşit să-şi păstreze foarte bine moralul, întreaga aventură fiind descrisă de aceştia, în ciuda aparenţelor, ca o experienţă fără conotaţii tragice. Printre altele, au ţinut să precizeze felul în care au ştiut să se sprijine unul pe altul, fiind convinşi de salvarea lor finală. Deşi soarta crudă a sudat foarte mult legătura dintre ei, amândoi s-au susţinut şi întărit sufleteşte prin legăturile strânse avute cu oamenii din lume aflaţi departe, fapt care i-a determinat să nu renunţe la luptă. Au supravieţuit, aşadar, păstrând-se în contact cu realitatea pe care o presupunea relaţiile cu ceilalţi şi împlinindu-şi după putere nevoile în condiţiile respective.

Fără prezenţa unor persoane cheie în viaţa noastră, prin mijlocirea cărora să putem dobândi puterea şi curajul de a ne confrunta cu realitatea, vom încerca, fără sorţi de izbândă, să ne împlinim nevoile prin diverse mijloace care mai de care mai nerealiste. Când ajungem în această situaţie, căutările şi încercările noastre ne plasează pe câmpul foarte vast al problemelor psihiatrice, variind de la neliniştea simplă a pruncului până la deplina negare a realităţii. Acesta este motivul pentru care comunitatea (sub diverse forme) apare ca o necesitate pentru a ne putea împlini nevoile fundamentale, căci cu membrii ei vom avea legături esenţiale din momentul în care ne-am născut până când vom muri. Ceea ce numim demenţă sau psihoză senilă nu este nimic altceva decât o reacţie a persoanelor bătrâne la singurătate. Cei în vârstă pot fi înconjuraţi de mulţi oameni, însă cel mai adesea nimeni nu se leagă cu adevărat de ei.

Pe măsură ce anii trec, persoanele familiare dispar una câte una, încât vor fi înconjuraţi tot mai mult de străini. Mama mea, care se apropia de o sută de ani, a avut permanent, în ultimii patru-cinci ani din viaţă, simptome accentuate de demenţă, făcând referire la tatăl şi mama ei ca şi cum ar mai fi trăit. Eu însă încercam să o ţin în contact cu realitatea, amintindu-i că tatăl ei murise cu 40 de ani înainte, iar mama ei acum 30 de ani. Odată, în timp ce îi reaminteam faptul respectiv, m-a privit adânc îndurerată şi mi-a spus: „Nu vreau să mai aud aşa ceva". Era evident că demenţa era o reacţie sau o modalitate prin care făcea faţă durerii de nesuportat pe care un om presupun că o are atunci când rămâne singur într-o lume cu totul străină pentru el.

Dacă cineva preocupat de un om în vârstă cu simptome de demenţă va încerca să-l pună în contact din nou cu realitatea, poate constata deseori apariţia unor schimbări importante în viaţa celui în cauză. De regulă, însă, un astfel de interes pentru bătrâni nu prea există, întrucât este necesar ca el să fie constant şi perseverent.

Câtă vreme un om tulburat psihic nu o să aibă alături de el pe cineva având un mod diferit de acela cu care a avut de-a face anterior, nu va putea să-şi împlinească nevoile sale. Oricât ar fi de bine intenţionate sfaturile, nu aduc nici un rezultat. Sunt cel puţin naivi cei ce cred că, doar semnalând unui om tulburat realitatea, îl vor ajuta să-şi regăsească în acest fel calea, fără a pune bazele în prealabil unei anumite relaţii sufleteşti, fără a cultiva un interes real pentru el şi pentru viata lui.

Parintele Filothei Faros

Mitul bolii psihice, Editura Egumenita

• Mantuire si comuniune
  Publicat in : Dogma
• Adevar si comuniune - Adrian Lemeni
  Publicat in : Religie
• Parintele Benedict Ghius - Despre insingurare si comuniune
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Treime si comuniune
  Publicat in : Dogma
• Comuniune fara Impartasire
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: