Despre patimile dezordonate

A.- Cercetaza-ti starea patimilor, adica miscarile dezordonate ale simturilor, care pricinuiesc sufletului tot felul de rele, dupa cum neranduiala sucurilor pricinuieste bolile trupesti. 1). - Vezi ce patimi te stapanesc si cata putere au; 2). - Cerceteaza daca este vreuna care te stapaneste mai tare si in ce masura te stapaneste; 3). - Cerceteaza la ce pacate te impinge acea patima precum si celelalte; 4).- Cerceteaza cum te impotrivesti si duci razboiul impotriva-le si ce parere ai despre biruirea lor. Incordeaza-ti toata vointa si toata truda impotriva ei ca s-o biruiesti cu ajutorul Harului dumnezeiesc, mai ales patima care te lupta mai tare si te stapaneste; 5). - Vezi daca te temi de raul si de pieirea pe care pot sa ti le pricinuiasca patimile si mai ales daca te temi ca si o singura patima este in stare sa te duca la pieire, cum s-a intamplat cu Iuda, care a pierit numai din pricina iubirii de argint.

B.- Cerceteaza-te pe tine cu privire la patimile pe care le ai in parte: 1). - Despre cele privitoare la partea cugetatoare a sufletului, care de obicei par mai nevinovate si de aceea si se cultiva mai mult. Cerceteaza-te daca te pornesti usor la manie. 2). - Daca si pentru pricini cu totul neinsemnate te manii si te tulburi inlauntru si in ce masura. 3). - Daca tii multa vreme mania si nu uiti nedreptatile ce ti s-au facut si daca la manie spui lucruri necuviincioase. 4). - Daca faci vreun rau ca sa te razbuni, netinand seama ca. cel mai mare rau de-l faci cu aceasta, tie insuti ti-l faci. Intrucat Dumnezeu uraste pe cel ce uraste pe aproapele sau si nu iarta - pe cel ce nu iarta pe fratele sau, cum El insusi zice: "Daca nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru cel din Ceruri nu va ierta gresalele voastre" (Matei 6,15). 5). - Cerceteaza daca esti mic la suflet cand e vorba de facut binele pentru orice impotrivire mica sau si de frica de a nu te invinui lumea si nu ti seama ca la Sfantul Botez te-ai lepadat de lume si de stapanitorul lumii acesteia.

C.- Cerceteaza-te cu privire la patimile partii poftitoare. 1). – Cu privire la dragostea dezordonata a maririi, care se mai numeste si semetie, adica daca te mandresti pentru binele pe care-l ai ca si cum nu l-ai fi primit de la Dumnezeu. 2). - Daca crezi ca ai mai mult decat ai. 3). - Daca te falesti cu lucruri care in sine sunt rele ca si cum pacatele te-ar impodobi si nu te-ar face urat ca un drac. 4). - Daca doresti sa placi oamenilor sau sa fi laudat de dansii sau sa stapanesti pe altii si pe toate acestea le pretuiesti ca pe un mare bine si toate la faci cu acest scop. 5). - Daca te socotesti ca esti mare lucru. 6). - Daca ti se pare lucru bun, socotindu-ti relele tale cu o frumusete prefacuta(?). 7). - Daca esti incapatanat in parerea ta nevrand sa asculti de altii, mai ales de cei mari. 8). - Daca dispretuiesti pe altii, fie mai mici, fie de-o seama cu tine, fie chiar si mai mari decat tine. 9). - Daca in toate aceste neranduieli te temi putin si nu ti seama ca Dumnezeu n-a rabdat mandria nici a ingerilor celor din cer si ca cu atat mai mult nu o va rabda la tine, care esti un vierme pe fata pamantului (169).

D.- Cerceteaza-te cum stai cu dragostea peste masura de bogatie, adica, cu iubirea de argint. 1). - Daca doresti sa ai ceea ce altii au pe nedrept, ceea ce este potrivnic poruncii a zecea a lui Dumnezeu, care spune: "Sa nu doresti nimic din cele ale aproapelui tau " (Exod 8,17); sau si fara nedreptate, care cu mare dorinta. 1acandu-ti in minte un idol din aurul dupa care nazuiesti. 2). - Daca faci fapte bune in vederea unui castig. 3). - Daca socotesti foarte fericit pe cel ce are bani multi si este bogat in bunuri trecatoare, impotriva carui lucru zice Domnul in Evanghelie: "Vai voua, celor bogati"(Luca 6.24).

4). - Daca te dedai mai mult decat trebuie la negutatorii, ocupandu-ti cu aceasta aproape tot timpul, pana si sarbatorile si uitand din pricina lor, de suflet si de adevaratul castig pe care-1 poti avea in viata vesnica. 5). - Daca pentru castig spui minciuni, juri stramb, dispretuind numele lui Dumnezeu, asupresti pe saraci, te lupti si te inversunezi cu cele nedrepte, te dusmanesti chiar si cu rudele si prietenii si cazi si in alte greseli, ale caror radacini este iubirea de argint, dupa cuvantul Apostolului: "Radacina tuturor rautatilor este iubirea de argint" (I Timotei 6,10). 6). - Daca te intristezi tare cand pierzi ceva din avere si cand te lupti si te certi aproape si cu Dumnezeu pentru ea. 7). - Cand amani vremea ca sa intorci lucrul strain ce se atla la tine si stii ca nu-i pacat daca-l vei da mai tarziu; pe cand Dumnezeu nu numai ca opreste sa iei lucru strain, dar nu ingaduie nici sa-l pastrezi: "Sa nu nedreptatesti pe aproapele tau si nicisa-ljefuiesti; sa nu stea plata lucratorului la tine pana dimineata (Levitic 19.13) 8). -Daca nu cumva. pentru a-ti inmultii banii nu dai milostenie cum se cuvine si cat cere nevoia, pe cand dragostea de aproapele iti porunceste sa dai cat mai mult si sa nu te sustragi netinand seama ca Dumnezeu inchide afara de imparatia Cerurilor, nu numai pe hoti, ci si pe sgarciti. adica nu numai pe cei cei ce rapesc lucruri straine, ci si pe cei ce pastreaza cele ale lor cu zgacenie si milostenie si nemilostivire (170).

E. - Cerceteaza-te pentru dragostea prea mare pentru placerile trupesti. Dar sa stii ca faptele rusinoase ale trupului n-au nevoie de cercetare, ci de pocainta. Pentru ca este vadit cat sunt de urate dupa putoarea lor, deci si numai amintirea lor este pagubitoare. Deci cercetandu-te cu privire la pofta ta de a te deda la lux si imbuibare (171) si petreceri, care cateodata se arata scuzabile, dar inmultindu-se sfarsesc aproape totdeauna cu pacate mari. Deci trebuie imputinate cat mai mult cu putinta, aducandu-ti aminte de cuvantul Domnului: "Vai voua celor ce sunteti acum satui, ca vetiflamanzi" (Luca 6,25). Mustele care numai gusta mierea in treacat, nu sufar nici o paguba, dar cele care innoata in ea, se afunda si-si pierd viata. Tot asa si cei ce satura si se imbuibeaza, nu se pagubesc asa de mult, pe cat isi fac rau cei ce umbla numai dupa aceasta. De aceea si Solomon mustrandu-i zice: "Ale cui sunt vaietele? Ale cui tulburarile?" (Prov. 23,30). De aceea, in lacomia de mancare si de bautura este foarte greu sa se stapaneasca cineva, numai in hotarul pacatelor usoare si sa nu treaca si la pacatul de moarte. Afara de aceasta a-si cheltui cineva viata in banchete, cantece si glume este semn de pierzare, dupa cum spune Domnul: "Vai voua celor ce radeti acum ca veti plange" (Luca 6,26). In adevar, este o grozava neranduiala sa cautam fericirea vesnica si totodata sa dorim alta, grijindu-ne prea mult de trup, vrajmasul cel mai mare al nostru si sa nu avem alta grija si gand decat ai desfatarilor trupesti, care ne pun in primejdie mantuirea, pentru ca aceasta ne face sa devenim nelegiuiti fata de Domnul nostru Iisus Hristos, care si-a petrecut viata postind, intristandu-se si cu multa seriozitate (?), care este pilda tuturor celor mai inainte hotarati: "Pe care mai inainte i-a hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau" (Rom. 8.29).

Cunoaste-ti deci si tu, frate din cercetarea aceasta toate patimile, care te stapanesc si uraste-le din iot sufletul si sileste-te luptand impotriva-le ca sa le inabusi: cele ce provin din manie, cu dragostea catre aproapele; cele ce provin din pofta, cu post si in franare neincetata si nemasurata (172), iar patima iubirii de slava si a mandriei s-o ucizi cu smerenie; patima iubirii de argint cu saracie si tu multumindu-te cu putin. Sa stii ca tot crestinul e dator sa rastigneasca si sa-si biruie toate patimile si poftele trupului. Numai asa si tu esti crestin adevarat, dupa cuvantul dumnezeiescului Pavel; "Iar cei ai lui Hristos si-au rastignit trupul cu patimile si poftele" (Galat. 5.27), pentru ca cel ce a biruit si a omorat lumea si patimile a fost numai Iisus Hristos prin Crucea si moartea Sa: "In lume necazuri veti avea; indrazniti Eu am biruit lumea" (loan 16.3."). Cugeta deci, frate, in fiecare zi la El si la Crucea Lui si roaga-I. sa-ti vindece patimile cu patimirile lui si cu puterea Crucii Lui, trupul si patimile tale, ca sa poti zice si tu cu indrazneala ceea ce a zis Pavel: "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care mie s-a rastignit lumea si eu lumii" (Galateni 6.18).

Nicodim Aghioritul

• Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
  Publicat in : Dogma
• Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
  Publicat in : Editoriale
• Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
  Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: