Rugaciunea este dialogul omului cu Dumnezeu. Nu doar omul vorbeste cu Dumnezeu, ci si Acesta ii graieste tainic omului. Insa, pentru ca omul se roaga doar cu buzele, iar mintea ii este departe de cuvintele rugaciunii, devine incapabil sa auda cuvintele venite din partea lui Dumnezeu.
Cum poate ajunge omul sa auda cuvintele pe care Dumnezeu le rosteste tainic? Rugandu-se cat mai mult. Sfintii Parinti ne marturisesc ca trebuie sa ne rugam cum putem si vom ajunge sa ne rugam si cum trebuie. Pentru cel care se roaga des, rugaciunea ii devine cel mai mare dascal al rugaciunii. Numai rugandu-ne mereu, putem inainta in rugaciune. Asadar, cine renunta la rugaciune renunta la progresul in ea.
Ne rugam din cand in cand, pentru ca nu Il luam in serios pe Dumnezeu, pentru ca El nu este prioritar in viata noastra. Pierdem din vedere ca toate cele graite sau savarsite de noi fara rugaciune, sfarsesc de cele mai multe ori prin a fi gresite sau vatamatoare pentru semeni. Dimpotriva, datorita rugaciunii pleaca din noi catre semeni nu doar puterea fiintei noastre, ci si puterea lui Dumnezeu care este in noi prin rugaciune. De aceea, Sfantul Apostol Iacob spune ca prin rugaciune nu ne vindecam numai pe noi insine, ci si unii pe altii.
Daca atunci cand vorbim cu cineva trebuie sa fim atenti la persoana pe care o avem in fata, sa fim atenti la ce spune ca sa-i raspundem cum trebuie, cu atat mai mult nu trebuie sa ne gandim la altceva atunci cand ne rugam. In rugaciune trebuie sa avem sentimentul ca ne aflam in fata lui Dumnezeu.
Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa nu fim nepasatori in rugaciune.
Adrian Cocosila
-
Cum trebuie sa ne rugam
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Cum trebuie sa ne rugam
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Cum trebuie sa ne rugam. Sfaturi practice
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Rugaciunea
Publicat in : Credinta -
Rugaciunea ca adeverire
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.