Asta ne priveşte şi pe noi, adică trebuie să acceptăm, până la urmă. Trebuie să ştim că sunt fii duhovniceşti pentru care am fost folositori doar într-o anumită etapă. Sunt etape, să zicem, poate superioare şi nu le mai suntem de folos. Chiar noi, în anumite împrejurări, cumva ar trebui să preîntâmpinăm sau să ieşim în întâmpina
rea fiului duhovnicesc.
Nu trebuie să ajungă el să-ţi spună lucrul acesta, trebuie ca tu deja să-ti dai seama că este într-o situaţie specială şi că ar fi de folos, chiar dacă nu definitiv, să renunţe la duhovnicul pe care îl are. însă poţi să-l sfătuieşti: „Uite, ar fi bine să te duci şi până la părintele cutare”. Nici n-ar fi bine să-i lăsăm la întâmplare, să plece la duhovnici care nu i-ar folosi... Ar fi bine să le oferim, totuşi, o deschidere: „Uite, sunt trei duhovnici care cred eu că ţi s-ar potrivi!” Nu numai unul, că atunci iar e o problemă, dar din aceştia trei...
Pentru că tu îl cunoşti şi pe fiul duhovnicesc, dar îi cunoşti şi pe duhovnicii respectivi, de-aceea ar fi bine să nu-l laşi să îşi aleagă un duhovnic la întâmplare. Lucrurile acestea noi le simţim şi putem să le preîntâmpinăm, să ieşim în sprijinul, în ajutorul fiului duhovnicesc. Dacă duhovnicul este un încăpăţânat şi un om cu care nu se poate comunica, asta este! Mila Domnului! Ce să facem?! Se poate trece peste! Sunt lucruri mai rare, excepţionale şi trebuie tratate ca atare. Dar se poate schimba duhovnicul.
Şi cred, din experienţa personală, că nu numai fiul duhovnicesc îşi poate schimba duhovnicul, ci şi invers. Sunt situaţii în care duhovnicul trebuie să-i spună fiului duhovnicesc: „îmi pare rău, nu te mai folosesc, trebuie să te duci, neapărat”. Şi sunt probleme chiar mai delicate. In care relaţia părinte - fiu duhovnicesc a depăşit anumite limite. Şi-atunci cred că nu se poate rezolva, dacă rămâne fiul duhovnicesc la acelaşi duhovnic sau invers, procesul este acelaşi!
Trebuie şi noi sa avem neapărat conştiinţa că nu-i mai folosim pe fiii duhovniceşti. Fiecare credincios trebuie tratat personal, special, în funcţie de capacitatea lui intelectuală şi duhovnicească. Nu putem să-i tratăm pe toţi la fel, oamenii sunt de diferite categorii, şi intelectuale, şi sociale. Sigur că trebuie să avem în vedere ceea ce spun Sfinţii Părinţi, anume că nu trebuie să te uiţi la faţa omului, la posibilităţile materiale pe care le are sau la funcţiile, la poziţiile sociale pe care le deţine, e adevărat! Dar, în acelaşi timp, trebuie să-l cântăreşti şi din punctul acesta de vedere, să-l priveşti pe fiecare după starea lui socială, intelectuală, chiar materială. Oamenii sunt foarte diferiţi şi trebuie trataţi ca atare.
De fapt, şi relaţia lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare, este tot aşa, foarte personală şi specială. Dacă noi vorbim despre un Dumnezeu personal, despre persoanele Sfintei Treimi şi suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, atunci trebuie sa înţelegem că şi relaţia lui Dumnezeu cu omul este foarte personală şi specială. Şi, dacă omul este o persoană unică şi irepetabilă, de asemenea trebuie să ştim că fiecare om trebuie tratat în mod unic!
Arhim. Dumitru Cobzaru
Fiule, m'am vrut sa-ti fiu candela de ceas tarziu, Editura Renasterea
Cumpara cartea "Fiule, m'am vrut sa-ti fiu candela de ceas tarziu"
-
Duhovnicul, doctorul sufletului
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul sau psihologul
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul mare si duhovnicul mic
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.