Diavolul urăște totul, el a pierdut iubirea, el nu mai poate să iubească ceva din cele create de Dumnezeu, nici omul, nici lumea...
E plin de pizmă pe fericirea iubitorilor de Dumnezeu...
Omul care iubește viața, oamenii, fie ei și păcătoși, chiar și cele din lume, mai are o șansă...S-ar putea ridica prin iubire de la cele de jos la cele înalte...
Omul care s-a lepădat de păcat, dar a rămas în iubire față de frați are o șansă și mai mare...Ar putea trăi virtuos și ar putea atinge chiar desăvârșirea...
Însă, omul frustrat, invidios și dușmănos ascunde în ura lui un demonism și o mândrie luciferică camuflată, uneori, într-o ură față de păcat, chipurile și într-o ură față de oamenii care păcătuiesc, pe de altă parte...
Adevărații sfinți nu sunt cei care au urât doar păcatele lumii, ci sunt cei care au ars în iubirea lor față de Dumnezeu și față de oameni, împlinind desăvârșit cele două porunci din Legea Iubirii...că nu s-a poruncit doar să urăști păcatul, ci să iubești pe aproapele și "să ierți de 70 de ori câte 7 pe cel care a greșit , dacă se căiește..."
Raiul nu e plin cu scârbiți de păcate și cu urâtori de păcătoși...Că nu e mare virtute doar să te îngrețoșezi de mizerabilitatea umană...
Scârba e în iad cu toată putoarea ei...
În Rai au ajuns doar cei care au iubit până la sfârșit, nelepădându-se de iubire, ci doar de păcate...
" Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el... "
Diavolul nu are iubire pentru că "Dumnezeu nu are nimic întru el"...
De aceea, veliar și în iad îi chinuie pe cei care i-au slujit lui ; nu-i răsplătește ca Dumnezeu pe ai Săi în Rai, cu mai mult dar încununați fiind aceia care s-au ostenit mai mult în viața lor pământească și cu mai multă iubire fiind răsplătiți în Cer pentru mai multa iubire jertfită și manifestată de aceștia în viața lor de aici întreolaltă cu oamenii...
Dimpotrivă, vrăjmașul rămâne vrăjmaș și cu ai săi, "răsplătindu-i" cu ceea ce are: ură, scârbă, blestem, dușmănie și pedeapsă...
Ura și scârba îl îndrăcesc pe păcătos prin imitare a vrăjmașului, iar iubirea și iertarea îl îndumnezeiesc pe om prin asemănare cu Dumnezeu...
Prin urmare, nu poți să urci cu scârbă față de om până la Cer, cu scârba de cobori la iad...
Cu iubirea, însă, și omul păcătos a putut să urce și să intre...
Mai rău este atunci când urând păcatul ajungem să urâm și pe păcătos, decât atunci când iubind pe păcătos, putem oarecum greși ajungând să cuprindem în iubirea noastră față de el și slăbiciunile sale...
De aceea, spune Scriptura: " mult a greșit, dar și mult a iubit... Că și celui care puțin i se iartă, puțin și iubește..."
Iubirea ne face "ucenici" ai Celui care o naște "cel dintâi" în sufletele noastre... "Dacă veți avea iubire unii față de alții, vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei..."
" Oare nu este scris că iubirea toate le rabdă, toate le crede, toate le nădăjduiește"?
Iubirea nu osândeste, nu defaimă, nu se laudă, nu se trufeste, iubirea dezleagă, iartă, șterge și acoperă mulțime de păcare...
Iubirea arde păcatele, de aceea iadul arde...Acolo este iubirea lui Dumnezeu rănită, refuzată, lepădată...
Toate vor trece, dar iubirea nu va trece...căci iubirea e chipul și asemănarea cu Dumnezeu...
Apoi trebuie să ne întrebăm fiecare:
Cum a fost Hristos ? Și cum sunt eu?
Cum a poruncit El și cum fac eu?
Cum a zis El, cum a procedat El în atare situație și cum procedez eu în aceiași situație?
În majoritatea cazurilor știm că Domnul a arătat milă...
Cum a făcut Hristos cu femeia păcătoasă, cu cea prinsă în adulter, cu Samarineanca, cu Maria Magdalena, cu tâlharul de-a dreapta, cu Zaheu vameșul, cu vameșul de la Templu și cu mulți alții?
Cui a strigat El: " Vai vouă, pui de năpârci și morminte văruite, că vă arătați într-un fel pe dinafară, dar sunteți plini de oase de morți și de putreziciune, pe dinăuntru "!?
Voi iubiți blestemul, mai mult decât binecuvântarea și urâți mai mult decât iubiți...
Și ceea ce iubești de aia ai parte și aceea moștenești...
"Eu n-am venit să judec lumea" , dar voi o judecati, iar "judecățile Mele nu sunt ca judecățile voastre, nici gândurile Mele nu sunt cum sunt gândurile voastre... "
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Ura devine prietenul nostru
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.