Despre trup
Potrivit invataturii crestine, trupul, este opera sau lucrarea mainilor lui Dumnezeu (Geneza II, 7). Dumnezeu creeaza trupul omului dupa ce universul material a fost terminat, deoarece spun Sfintii Parinti ca nu era potrivit ca acela care avea sa fie stapan sa vina inaintea lucrurilor ce aveau sa-i fie supuse, ci numai dupa pregatirea domeniului asupra caruia avea sa fie stapan.
Trebuie spus ca trupul si sufletul vin deodata la existenta.
In cartile Vechiului Testament trupul este prezentat ca lacas al sufletului (Cartea intelepciunii VII, 20). Ideea ca trupul este lacas al sufletului este pastrata si in Noul Testament. Sfintii Apostoli Petru si Pavel isi compara trupurile cu un "cort pamantesc" (I Cor. V, 1,4, 6; II Petru I, 13, 14). Trupul nu traieste decat prin suflet (Iacov II, 26).
In procesul mantuirii trupul joca un rol efectiv. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a fost rastignit cu trupul pe cruce pentru pacatele oamenilor. Prin eliberare de pacat, am fost eliberati si de servitutea mortii (Romani VIII, 23), caci "daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Iisus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi" (Romani VIII, 11; Cf. Faptele Apostolilor II, 24; I Corinteni IV, 14; Efeseni II, 5). Astfel, trupul starii noastre smerite va fi facut asemenea trupului slavei sale (Filipeni 111,21).
Viata omului se desfasoara in trup. Fiind purtatorul vietii omenesti, trupul este organul de actiune. Sufletul lucreaza prin madularele din care este compus, madulare care formeaza un tot unitar (Gf. Romani XII, 4; I Corinteni XII, 12-26).
Trupul este organul prin care se manifesta conduita noastra morala. Apostolul neamurilor ne indeamna sa aducem trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfanta si placuta lui Dumnezeu (Cf. Romani XII, 1), caci la judecata vom fi judecati dupa faptele pe care le vom savarsi in trup (II Corinteni V, 10). Atunci cand va avea loc invierea universala a mortilor, cand vor invia dreptii si pacatosii (Faptele Apostolilor XXIV, 15) ; acestia vor invia cu trupurile lor in care au trait pe pamant. Dupa cum Iisus Hristos, care este prototipul invierii noastre, a inviat cu acelasi trup cu care a murit, tot asa se va intampla si cu noi ceilalti. Dar trupul care va invia nu va mai fi supus stricaciunii. El nu va mai fi nimicit de boli sau moarte, ci va fi preamarit, asa cum a fost preamarit si trupul Domnului dupa inviere (Filipeni III, 21).
Prin inviere si trupurile noastre vor participa la nemurire (Luca XX, 26), deoarece puterea mortii va fi definitiv zdrobita odata cu invierea generala (I Corinteni XV, 26). Caci dupa cum omul activeaza pe pamant cu trup si suflet, tot asa se cuvine sa fie rasplatit in intreaga , fiintialitate, in trup si suflet.
Prin urmare, in crestinism trupul este recunoscut ca o componenta esentiala a personalitatii umane complete. In iplinatafo fiintei sale omul nu este conceput ca fiinta pur spirituala, ci ca spii intrupat. Instinctele sale naturale nu trebuie considerate ca si cum ar fi fost implatate in om pentru a fi suprimate, ci ca avand un loc bine stabilit in procesul de implinire a scopului pentru care omul a fost creat.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.