Marele Mir - Sfintirea Marelui Mir

In Biserica Ortodoxa, Marele Mir este sfintit pentru a fi intrebunitat, in special, in cadrul Tainei Mirungerii. El reprezinta semnul vizibil al transmiterii darurilor Sfantului Duh acelora care se boteaza.

Marele Mir in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie

Inca din Legea Veche intalnim ungerea cu untdelemn sfintit, ca o prefigurare despre ungerea crestinilor, in Legea Darului, a Noului Testament. In acest sens din Sfanta Scriptura, aflam: "Si a grait Domnul catre Moise, zicand: Vei lua mirodenii: cinci sute de sicli de smirna aleasa; pe jumatate, adica doua sute cincizeci de sicli, scortisoara binemirositoare; doua sute cincizeci de sicli, trestie binemirositoare; casie, cinci sute de sicli - socotiti dupa siclul sfant - precum si un hin de untdelemn de masline. Din ele vei face untdelemn pentru ungere sfanta, mir inmiresmat dupa mestesugul facatorilor de aromate; acesta va fi untdelemn pentru ungere sfanta. " (Iesire 30;22-25)

Inca din primii ani ai crestinismului, transmiterea darurilor Sfantului Duh, celor care au primit Botezul, era data de catre Apostoli prin "punerea mainilor”. Despre ea aflam din Noul Testament:  "apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborand, s'au rugat pentru ei ca sa primeasca Duh Sfant; ca nu se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus. Atunci isi puneau mainile peste ei, si ei luau Duh Sfant. "(Fapte 8:14-17)

Cand crestinii s-au raspandit in intreaga lume si numarul celor botezati a crescut simtitor, era imposibil de a mai continua practica din Samaria. In consecinta, Apostolii au introdus semnul Sfantului Mir. Sfantul si Marele Mir era sfintit de catre Apostoli, iar practica a dusa mai departe de episcopi, prin succesiune apostolica. "Punerea mainilor” in Taina Mirungerii, a fost complet inlocuita de catre Sfantul Mir pentru a transmite darurile Sfantului Duh. Practica punerii mainilor s-a mai pastrat doar in cadrul Tainei  Hirotoniei care, in vechime se mai chema si "punerea mainilor preotiei" (I Tim. 4, 14).

De-a lungul anilor, Sfantul Mir a fost cunoscut sub nume felurite, precum: "untdelemn”, "untdelemnul multumirii ”, "untdelemnul bucuriei", "mir” ,  "marele mir” si "sfantul si marele mir” etc.

Sfantul si Marele Mir este preparat din ulei si alte ingrediente aromate, care simbolizeaza multimea si varietatea darurilor Duhului Sfant pe care crestinii le primesc prin taina Mirungerii.

Cea mai veche referinta  la cum era sfintit Marele Mir este Traditia Apostolica a lui Ipolit. Mai tarziu, se pare ca practica sfintirii marelui Mir a fost inclusa in Marea Carte de Rugaciuni (Evhologhiul Mare) si Evhologhiul lui Iacob Goar. Cea mai veche lista cu ingrediente si cu modul in care se prepara Marele Mir, care inca se mai foloseste astazi, dateaza din secolul al VIII-lea.

Constantinopolul inca pastreaza aceasta reteta in prepararea Marelui Mir. In timpul secolului XIX si la inceputul sec. al XX-lea, Patriarhia Ecumenica a depus un efort special pentru a revizui cu atentie cartea de rugaciuni ce contine randuiala prepararii si sfintirii Marelui Mir. Noi editii revizuite au fost publicate in acest sens in anii 1890, 1912 si 1960.

Marele Mir - pregatirea si sfintirea Marelui Mir in Patriarhia Ecumenica

Pregatirea si sfintirea Marelui Mir in Patriarhia Ecumenica are loc potrivit urmatoarelor etape:

In Duminica Floriilor, dupa doxologie, Patriarhul binecuvinteaza Arhontele Mirului care, impreuna cu alti Arhonti, lucreaza impreuna cu el la prepararea Marelui Mir. Ei poarta un vesmant alb, lung pana la pamant.

In ziua urmatoare, in Sfanta si marea Luni, dupa Sfanta Liturghie a Darurilor mai Inainte Sfintite, Patriarhul intra in Biserica Patriarhala Sfantul Gheorghe, unde se gasesc toate cele necesare prepararii Marelui Mir.

Patriarhul binecuvinteaza apoi inceputul pregatirii mirului printr-o slujba speciala. Dupa binecuvantare, acesta stropeste cu aghiasma vasele si uneltele ce urmeaza a fi folosite. Apoi, aprinde cu o lumanare fiecare fierbator-plita.

Patriarhul incepe sa citeasca dupa aceasta capitole din Sfintele Evanghelii. Citirea pericopelor evenghelice este continuata de catre cei prezenti, ierarhi, preoti, diaconi. Citirea din Evanghelii continua in Lunea Mare, Martea Mare si Miercurea Mare, in tot timpul prepararii Marelui Mir.

In Sfanta si Marea Marti, dupa Sfanta Liturghie, un canon al Maicii Domnului este citit in locul unde este preparat Mirul. Rugaciunile sunt facute pentru toti cei care au contribuit, intr-un fel sau altul, la prepararea Sfantului Mir.

In Sfanta si Marea Miercuri, dupa Sfanta Liturghie a Darurilor mai Inainte Sfintite, Patriarhul, va merge din nou la locul pregatit si, dupa o scurta slujba, pune in vase ulei si alte uleiuri aromate. In aceasta zi,  prepararea Mirului este finalizata.

In Sfanta si Marea Joi, dupa Utrenie, la Capela Patriarhala Sfantul Andrei, dupa invesmantarea Patriarhilor si a celorlalti ierarhi, incepe procesiunea din Palatul Patriarhal catre Biserica Patriarhala. Clopotele rasuna in timpul intregii procesiuni. In timpul procesiunii, Patriarhul tine un mic miruitor. Primul ierarh, in ordinea dipticelor, tine un alabastru cu Sfantul si Marele Mir. Cel de-al doilea ierarh, tine un vas ce contine Mir inca nesfintit. Ceilalti ierarhi tin mici vase din argint continand mir  ce urmeaza a fi sfintit sfintit. Douazecisipatru de arhimandriti tin (de o parte si de alta) douasprezece vase ce contin mir pentru a fi sfintit. Dupa cantarea “Din ospatul Stapanului”, Patriarhul sfinteste Marele Mir potrivit randuielii. La sfarsitul Liturghiei, Sfantul si Marele Mir este transferat din biserica in locul special amenajat unde va fi pastrat.

Cine sfinteste, potrivit canoanelor, Marele Mir?

Inca din timpul primelor secole ale crestinismului, exista o traditie ferma potrivit careia Marele Mir este sfintit numai de catre episcopii Bisericii si nu de catre preoti. La acea vreme nu exista diferenta intre episcopi, cea care avea sa-i imparta pe episcopi potrivit randuielii administrative. Cu timpul, acest drept comun al tuturor episcopilor a fost transerat episcopilor cu un statut mai important, Mitropolitilor si Patriarhilor.

Cu alte cuvinte, chiar daca fiecare episcop are dreptul de a sfinti Marele Mir potrivit statutului sau haric, nu ii este permis de catre legea canonica sa o faca.

Semnificatia canonica a sfintirii Sfantului si Marelui Mir pentru conslujirea arhiereasca consta in faptul ca Biserica Autocefala isi exprima cu acest prilej indatorirea dar si dreptul canonic de a sfinti materia necesara administrarii Tainei Mirungerii prin co-liturghisirea tuturor ierarhilor ei, intr-o zi de maxima intensitate spirituala a Saptamanii Mari.

In Biserica Ortodoxa, Marele Mir, pe langa Patriarhia Ecumenica, mai este sfintit in Patriarhia Rusa, Sarba si cea Romana.

Cand este folosit Sfantul si Marele Mir?

Sfantul si Marele Mir este folosit in cadrul Tainei Mirungerii, care are loc imediat dupa Botez. Prin Taina Mirungerii, cel botezat primeste darurile Sfantului Duh. Aceasta sfanta Taina a "pecetii Duhului Sfant", sau ungerea cu Sfantul mir, se administreaza indata dupa sfantul botez, de catre episcop sau preot, noului botezat. Aceasta "ungere" cu untdelemn sfintit a noului botezat a fost profetita prin Iacov, patriarhul. Pe cand acesta dormea cu capul pe o piatra, noaptea i S-a aratat Dumnezeu in vis deasupra unei scari ce ajungea pana la cer si pe care se suiau si se pogorau ingerii Lui. Si desteptandu-se Iacov din somn, a zis: "Cat de infricosat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! Si Iacov s-a sculat dimineata si a luat piatra pe care o pusese capatai si a pus-o stalp de aducere aminte si a turnat untdelemn pe varful ei" (Fac., 28, 11-18). Ungerea pietrei cu untdelemn inchipuie ungerea crestinului cu untdelemn sfintit sub pecetea Sfantului Duh, caci zice Sfanta Scriptura: "Si voi (crestinii) ca niste pietre vii sunteti ziditi ca sa fiti casa duhovniceasca" (I Petru, 2, 5; Evr., 3, 6). "Pietre vii" sunt numiti crestinii, si ungerea pietrei, de catre Iacov, cu untdelemn a insemnat ungerea pietrelor celor vii (a crestinilor) - prin Duhul Sfant - cu untdelemn sfintit.

Sfantul si Marele Mir mai este folosit, de asemenea, la mirungerea eterodocsilor care vin la Ortodoxie, si a celor care au cazut din dreapta credinta si care se intorc la Biserica Ortodoxa.  Sfantul si Marele Mir mai este folosit la sfintirea bisericilor, sfintei mese si sfantului antimis. In secolele trecute, era de asemenea folosit la ungerea Imparatilor ortodocsi cu ocazia incoronarii.

Sursa: CrestinOrtodox.ro