Harul necreat si doctrina indumnezeirii

 

Doctrina despre dumnezeiescul Har ramane, pe langa celelalte deosebiri esentiale dintre confesiunile crestine, una dintre cele mai controversate probleme. Daca la noi palamismul a cucerit aproape cu autoritate de dogma spi­ritul si mai ales viata ortodoxa, in apus el a devenit centrul unor preocupari - teo­retice. Ceea ce apu­senii nu vor sa inteleaga, e ca doctrina despre dumnezeiescul Har necreat, in rasarit nu e o "teorie" pe care poti s-o primesti sau sa n-o primesti, sau care e in functie de o anumita logica, si care ar putea fi rasturnata printr-o logica mai exacta, mai rigu­roasa. Dumnezeiescul Har necreat e o realitate, un fapt, care lucreaza, care lasa urme, urme care sunt de domeniul experientei. Nu vrem sa spunem prin aceasta ca doctrina in cauza nu s-ar incadra in canoanele logicii teologice cele mai riguroase. Dimpotriva. Si nici nu poate fi decat asa, pentru ca ceea ce e real, prin insusi faptul ca e real, isi va indreptati logic recunoasterea existentei, si se va prezenta ca atare.

 

Doctrina dumnezeiescului Har in rasarit e in stransa legatura, logic si de fapt vorbind, cu scopul intruparii si cu destinul ultim al creaturii, cu indumnezeirea. Indumnezeirea rezolva criza, marea criza in care omul ar ramane pe vecii vecilor neconsolat si neimplinit, si care ar face din Dumnezeu insusi responsabilul unei situatii ontologic gresit concepute.

 

Indumnezeirea nu poate fi conceputa decat ca participare prin Harul necreat la Dumnezeire. O energie creata nu poate conferi o participare la ceva necreat. Participarea la dumnezeire nu inseamna o copartasie la esenta. In esenta Sa, Dumnezeu ramane incomunicabil.  Omul nu se absoarbe in esenta, deci nu devine Dumnezeu in sine, ceea ce ar prezenta pericolul politeismului sau panteismului. El participa la energiile necreate ale lui Dumnezeu, energii in care desi Dumnezeu este intreg. Aceste energii indumnezeiesc in Har.

 

Occidentul romano-oatolic a ramas la un intelectualism care ii inchide orice perspectiva de reconsiderare in sensul unei spiritualitati autentice si lucratoare. Conceptia despre Harul creat este pe cat de saraca, pe atat si de inutila, pentru ca in fond nu rezolva nimic. Harul nu poate fi doar un efect creat rezultat din lucrarea lui Dumnezeu asupra omului. Intre "Har" si "creat" e o incompatibilitate notionala. Nu pot sta alaturi.

 

• Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
  Publicat in : Dogma
• Sfintenia in ortodoxie
  Publicat in : Dogma
• Sfantul Duh in viata Bisericii
  Publicat in : Dogma
• Creatie si restaurare in dogmatica ortodoxa
  Publicat in : Dogma
• Sursa atributelor divine
  Publicat in : Atributele