Nomocanoanele
Nomocanoanele sunt colectii mixte de legi bisericesti si legi de stat referitoare la treburi bisericesti si aplicate in viata bisericeasca.
Principalele nomocanoane :
1. Nomocanonul in 50 titluri sau Nomocanonul lui Ioan Scholasticul. Alcatuit dupa 550, cand loan a devenit patriarh de Constantinopol (566-567).
2. Nomocanonul in 14 titluri, alcatuit probabil de Serghie patriarhul Constantinopolului (610-638).
3. Nomocanonul lui Fotie (883) - cunoscut si sub denumirea de Sintagma lui Fotie.
Limba nomocanoanelor a fost cea greceasca. Au aparut apoi traduceri in limba slavona, chiar numeroase. S-au tradus nomocanoane si in limba romana.
Dintre nomocanoanele mai noi amintim:
- Nomocanonul lui Grigorie Doxapatriul, sec. XII
- Nomocanonul lui Arsenie Antorian din Atos (patriarh din 1255).
- Nomocanonul lui Matei Vlastare de la 1335 sau Sintagma alfabetica : el cuprinde 28 capitole mari, fiecare cu subcapitole, ajungand la cifra de 303. A circulat mult in lumea slava si la noi.
- Nomocanonul duhovnicesc - alcatuit in limba greaca, sec. XIV-XV.
- Nomocanonul lui Cotelerius - sec. XV . A servit ca izvor Pravilei celei mici de la Govora, tiparita in anii 1640-1641.
- Nomocanonul lui Manuil Malaxos - a fost alcatuit pe la 1561 si a servit drept baza la alcatuirea Pravilei de Pravilei celei Mari (Tirgoviste 1652).
- Carja arhiereilor - Nomocanon alcatuit de monahul Iacob de Ianina.
- Nomocanonul lui Gheorghe de Trapezunt - a fost scris la 1730.
-Carte folositoare de suflet - dateaza de la sfarsitul secolului XVIII (1790-1794).
-
Valabilitatea canoanelor
Publicat in : Drept bisericesc
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.