Bisericile ortodoxe nu sunt pictate pentru a fi admirate, ci pentru a ne apropia de Dumnezeu prin ele. nu descopera lumea din afara ei, ci lumea creata transfigurata. Imaginile din ea nu au menirea de a-l lasa pe om inradacinat in grijile acestei lumi. Ele ii graiesc omului de ceva care a depasit pe ieri si pe astazi, pe aici si pe acolo, pe al meu si pe al tau. In iconografie evenimentele mantuirii nu se interpreteaza istoric, ci ne introduc in lucrarea lor tainic, se intrupeaza liturgic. Asa vom intelege ca “Cina cea de taina” nu s-a terminat, ca nu a trecut “vuietul Cincizecimii”...

Icoanele nu sunt numai o reprezentare vazuta a planului nevazut. Cei zugraviti in ele devin o prezenta in locasul bisericesc. Intalnirea tainica cu persoanele reprezentate in icoane este un fel de pregatire spre intalnirea mai deplina cu Hristos. Asa putem intelege de ce nu se poate savarsi Liturghia fara icoane. Chiar si atunci cand Sfanta Liturghie se savarseste in afara bisericii, trebuie sa fie cel putin un antimis (pe care este zugravita punerea Mantuitorului in mormant), o icoana a lui Hristos la dreapta si una a Maicii Domnului, la stanga.

Bisericile ortodoxe nu sunt zugravite la intamplare. Exista o randuiala in acest sens. Ea este inscrisa in Erminii. Astfel, reperezentarile de pe peretii bisericii au un loc bine definit. In sfantul altar sunt zugraviti Maica Domnului si Sfintii Ierarhi, autori ai celor trei liturghii ortodoxe. Maica Domnului are in dreapta si in stanga sa pe sfintii arhangheli Mihail si Gavriil. In altar mai intalnim scena impartasirii Apostolilor, Liturghia ingereasca, Sfintii Trei Ierarhi, Heruvimi si Serafimi.

In proscomidiar sunt pictate scene in legatura cu Nasterea si Patimile Domnului. Tot aici este reprezentat Iisus in potir, iar in cazul in care nu este spatiu, sunt pictate instrumentele de la rastignire: trestia, buretele, piroanele, crucea. Potrivit regulamentului Sfantului Sinod pentru zugravirea bisericilor (art.9, alin.d/1912) la proscomidiar se picteaza pestera din Betleem si Pogorarea de pe Cruce de catre Iosif si Nicodim. Proscomidiarul este locul in care figureaza pomelnicele ctitorilor si binefacatorilor bisericii. In vesmantar, cealalta incapere din sfantul altar, este reprezentata o scena din Vechiul Testament legata de altar.

Pe iconostas, peretele despartitor dintre altar si naos, sunt prezente mai multe randuri de icoane. Pe primul rand, incepand de jos in sus, sunt icoanele numite imparatesti, ale Mantuitorului si Maicii Domnului. In stanga icoanei Mantuitorului, este icoana hramului bisericii. In dreapta icoanei Maicii Domnului se afla icoana unuia dintre sfintii care se bucura de o cinstire deosebita in zona respectiva. Pe usile diaconesti sunt reprezentati sfintii arhangheli Mihail si Gavriil sau sfinti militari. Pe usile imparatesti se picteaza scena Bunei Vestiri. Sub icoanele imparatesti, se zugravesc scene din Vechiul Testament.

In al doilea rand de icoane sunt pictate 12 praznice imparatesti, in cinstea Mantuitorului Hristos si a Maicii Domnului, avand in centru Cina cea de Taina.

In al treilea rand sunt reprezentati cei 12 Sfinti Apostoli. Pe urmatorul rand de icoane sunt infatisati prorocii Vechiului Testament. Deasupra registrului cu prorocii se afla sfanta cruce, pe care este infatisat Mantuitorul rastignit. In partea dreapta a crucii este prezenta icoana Maicii Domnului, iar in partea stanga este icoana Sfantului Ioan Evanghelistul.
Pe bolta din naos este zugravita icoana Pantocratorului. In urmatoarele registre sunt reprezentate cetele ingereresti, sfinti proroci ai Vechiului Testament si Apostolii. In unghiurile care leaga turla de naos se zugravesc cei patru evanghelisti. Sunt si situatii cand cei patru evanghelisti sunt infatisati cu simbolurile lor: Matei cu un inger, Marcu cu un leu, Luca cu vitelul si Ioan cu un vultur. In absidele din naos se picteaza la sud Nasterea Domnului si la nord Invierea.

Restul spatiului din naos prezinta diferite momente din viata Mantuitorului, minunile si pildele sale, sfintii militari si martiri.

In cazul in care spatiul din naos este mai mare, putem intalni si zugravirea Sfintei Treimi si a altor praznice imparatesti: Schimbarea la Fata, Cincizecimea, etc.

Pronaosul este dedicat Maicii Domnului Oranta (rugatoarea), care are pe Hristos in medalion la piept. Tinand seama ca deasupra pronaosului exista cafasul, locul de unde se canta, sunt pictati si sfinti melozi. Aici se zugraveste Sinaxarul (Mineele) – scene din viata si patimirea mucenicilor din calendar. In pronaos sunt zugraviti cei mai cunoscuti sfinti (ex. in Moldova – Sfinta Cuv. Parascheva, in Oltenia - Sf. Nicodim de la Tismana, etc). In celelalte registre intalnim chipurile sihastrilor, cuviosilor si pustinicilor. In zilele noastre, in pronaos, sunt pictati si sfintii canonizati de Biserica Ortodoxa Romana. Exista obiceiul ca in pronaos sa fie zugraviti si ctitorii bisericii.
In pridvor se picteaza Judecata de Apoi sau A doua venire a Domnului.

In concluzie, icoana din biserica nu are rostul de a ne impresiona, ci de a ne descoperi tainic chipul omului mostenitor al raiului.

Adrian Cocosila
 

• Icoana, deosebirea intre ea si idol
  Publicat in : Dogma

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: