Intr-o cuvantare tinuta acum cateva zile, un diriguitor bisericesc isi prezenta de Dumnezeu incredintata episcopie. Ceea ce putea trece neobservat s-a transformat prin internet intr-un savuros moment. Macar si pentru faptul ca aflam lucruri noi. De pilda, ca in anumite parti ale patriei au trait dinozauri. Pitici.La urma urmelor, multe realitati autohtone sunt dinozauriene. Insa pitice. Crezul estetic al lui Conu’ Nae este mai actual decat oricand: "Simt enorm si vaz monstruos!“ Astfel, politicianul nostru este pe cat de vocal pe plan local, pe atat de stingher la intalnirile internationale, percepute doar ca oportunitati turistice. Laudaros in mediile pe care le controleaza, falos si tantos, personajul se chirceste in fata complexitatii lumii. Este pur si simplu depasit. In lipsa unei minime culturi politice si a instrumentelor de comunicare, ministrul sau parlamentarul roman presteaza prost, improvizat, ridicol. Nu poate fi luat in serios. O buna parte a inadecvarii postglaciare a actorilor vietii noastre sociale se datoreaza asadar autismului pe care il practica. Multi dintre cei care ne influenteaza viata sunt absenti mental la evenimentele unde se schimba idei, se verifica ipoteze si se ia pulsul dinamicii de maine. Cu alte cuvinte, nu contribuie la dezbatere, nu conteaza.
Osciland schizofrenic intre servilism si grandomanie, cei care ne conduc probeaza zilnic un enorm si greu de recuperat deficit de caracter. Au dat din coate sa ajunga sefi. Acum, in functie si salariu, se simt limitati, paralizati. De unde si tendinta larg raspandita a abuzului de autoritate ca paravan al incompetentei. In acelasi registru greoi, dar minor, se misca directorul de institutii publice de la noi. Manuitor inabil al limbii romane, guraliv sau, dupa caz, invaluit in mantia tacerii cu talc, incredintat de propria lui valoare, potolindu-si cu greu pornirea de a reface lumea de la zero, nimeni si nimic dinaintea lui nefiind in regula, omul nostru este o calamitate. Pus din ratiuni strict politice, atent de aceea doar la jocul de putere, un asemenea sef nu va urmari arhitectura institutionala, nu va preveni blocajele si nici nu va incuraja performanta. Acestor "specialisti“ le datoram, in fapt, perpetuarea paradoxului de a nu cheltui cu folos banii dati de Europa. Inclusiv in ambianta eclesiala dam peste dinozauri pitici. Ii recunosti dupa modul in care le este trasa masina scumpa la scara, slugarnicia anturajului, obsesia confortului, dupa dispretul fata de saraci si ura fata de intelectuali, dupa complicitatea cu politica de orice fel si din toate timpurile, dupa lipsa transparentei, cultul personalitatii, izolarea de "rest“, dupa aroganta. Pe scurt: dupa cat de mica le este credinta si cat de mare tupeul. Ei nu realizeaza ca trecem printr-o epoca a relativismului agresiv in care trebuie sa depunem marturie. Sa scandalizam, in sens paulin, prin trairea nemijlocita a Evangheliei lui Hristos, iar nu prin inghetarea si muzeificarea acesteia.
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
Radu Preda
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.