Adevarata intelepciune consta in cunoasterea voii sfinte a lui Dumnezeu si in urmarea acesteia. Din nefericire, noi ne amagim cu anumite cunostinte si credem ca ele sunt dumnezeiesti si astfel ii amagim si pe altii, daruindu-le ceva omenesc si nu dumnezeiesc.
Cand ajungem sa cunoastem cate ceva, exista pericolul sa dispara din noi constiinta neputintei si a slabiciunilor. Si acest lucru ne face sa nu ne mai dam seama ca nu putem savarsi nimic cu adevar bun fara ajutorul lui Dumnezeu.
Omul intelept le priveste pe toate cu ochiul lui Dumnezeu. Fara Dumnezeu, intelepciunea este o nebunie, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. De cele mai multe ori, intelepciunea castigata numai prin truda personala duce la mandrie si la indepartarea de Dumnezeu. Adevaratul intelept este smerit si atribuie faptele sale lucrarii lui Dumnezeu si multumeste pentru ele. El stie ca numai implinind poruncile lui Dumnezeu ajunge sa creasca in cunostinta lucrurilor.
Asadar, adevarata intelepciune este data de cresterea duhovniceasca in cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoasterea tainelor lui Dumnezeu o primim in dar si creste pe masura deschiderii noastre fata de acest dar.
Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca: "Cel ce se socoteste invatat in stiinta, nu se va invrednici vreodata sa priveasca si sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, pana ce nu va voi intai sa se smereasca si sa se faca nebun, lepadand odata cu parerea de sine si cunostinta pe care a adunat-o. Si calauzit si luminat de Duhul dumnezeiesc, vede si invata cele ce nici unul dintre ceilalti oameni nu le-a vazut si nu le poate vedea si afla vreodata. Atunci ajunge sa fie invatat de Dumnezeu." Parasirea logicii lumii cazute se impune ca un fapt firesc in fata persoanei care vrea sa se apropie de Dumnezeu.
Cautati sa va deschideti inima lui Dumnezeu si o sa dobanditi intelepciunea Sa. Rugati-va ca fiecare om sa ajunga sa-L cunoasca pe Dumnezeu, Izvorul adevaratei intelepciuni.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.