Se pare ca, noi oamenii am fost si suntem o specie ciudata; fiecare dintre noi poate fi o fiinta in care locuiesc simultan sau pe rand: un demon, un inger, un animal sau un om. Autentici si reali, toti deodata sau unul cate unul, care se lupta intre ei sau cu ceilalti, care vrea sa domine sau care se lasa biruit...
Vai, de cate ori am fost demoni, care au viclenit si au mintit, care s-au trufit si au cazut ranind...
Am fost cateodata si ingeri buni, cu aripi de lumina, zburand cu gandul, plutind cu fapta si cuvantul, in Cer si pe Pamant, trimisi de Glasul Constiintei pentru a sluji oamenilor si lui Dumnezeu...
Apoi, de multe ori animalul instinctelor ne-a rapit din lumina tarandu-ne prin pofte si patimi intunecate...
Bine ca ingerul din noi ne-a inaltat de fiecare data pe aripa lui franta spre zarea senina si cu atingerea lui de mir si de har a domesticit firea, fiara...
Ingere al meu, iti multumesc ca m-ai scapat din stransoarea omului vechi...din robie spre libertatea ascultarii de Cuvant...
Ce bine este sa ai un Stapan care mereu te elibereaza pentru a te face prizonierul fericirii Sale, care te face sluga cu imparatie peste multe si rob cu stapanire bogata!
Am invatat apoi sa fiu om, alt om, tot eu, dar nou... A fost tare greu!
De multe ori m-am zdrobit de pamantul care mi-a fost prieten... Am ars apoi, in vapaie de foc, unde mi-am pierdut pacatele din madulare, facute scrum de paie.
Cat timp mi-au clocotit rarunchii, mintea si inima s-au infierbantat in rugaciune de iertare ...
Am cerut si am primit iertare si in dar - iubirea Domnului...
Am vazut dara lasata de un porumbel in vazduhul inimii...
A mijlocit pentru mine, Fecioara, de care m-am indragostit. O caut prin lume, in icoane, in chipuri, dar ea s-a ascuns in inimi, unde-l naste pe Iisus...
M-am adapostit sub al ei Acoperamant unde ranile sufletului meu au fost unse cu mirul lacrimilor....Cata frumusete a virtutilor! Ce balsam al privirii din Chip!
Daruri mari pentru nenascutii oameni, cata mila pentru fiii rataciti!
Multumesc, Doamne si Doamna!
Pe urma, m-au stins apele involburate ale vietii... Am simtit maini care mi-au strans lutul cu putere intre degete "nemiloase" pe roata Olarului...Am plans de durere! De mai multe ori am trecut prin apa, prin foc, prin urcusuri si coborasuri ametitoare...
Ooo, Doamne, prin ce adancimi si inaltimi m-au purtat smereniile si mandriile mele!
Am vazut lumea de sus ca un vultur; m-am rostogolit apoi ingereste in vartejuri fiintiale devenind iarasi om... unul real si firesc...
Cred ca am gasit ceea ce cautam: pe mine...
Am domesticit ceea ce era de domesticit...
Am legat fiara, am inchis gura demonului si am slobozit Omul...
Simt ca ingerul meu este aproape; am invatat de la el sa zbor si multe altele...
De exemplu, m-a dus unde erau Adam si Eva, foarte aproape, cred...si i-am vazut, si inainte, si dupa cadere...Desigur, Eva a gresit; si pe mine m-a dezamagit... dar si Adam din mine a gresit...
M-am iertat in Hristos...Iertati-va si voi!
Acum stiu cararile, si ale raiului, si ale iadului!
Incerc sa ma bucur de viata - iubind aici - impreuna cu Dumnezeu si cu oamenii, spre un Dincolo de nori...
Chiar daca, inca sunt un pacatos oarecare, sper sa ajung acolo unde sunt orisicare dintre sfinti...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.