Spovedania este una dintre Tainele Bisericii. Prin marturisirea cu parere de rau (pocainta) a pacatelor, inaintea preotului duhovnic, Iisus Hristos Insusi ne iarta pacatele si ne da harul Sfantului Sau Duh, spre tamaduire si spre mantuire.
Spovedania nu se face numai pentru impartasirea cu Sfintele Taine, ci si pentru cunoasterea de sine, pentru primirea dezlegarii de sub osanda pacatelor savarsite, pentru slabirea patimilor care ne inrobesc si pentru intarirea nadejdii de mantuire.
Cum se marturisesc pacatele ?
Sfantul Nicodim Aghioritul defineste marturisirea pacatelor astfel: "Spovedania este destainuirea rostita a faptelor, a cuvintelor si a gandurilor viclene (deplinate), facuta de buna voie (libertate), cu frangerea inimii (pocainta), cu osandire de sine (smerenie), limpede, fara rusine, cu hotarare, catre un duhovnic randuit canonic."
Prima putere a Spovedaniei: Cunoasterea de sine !
Cunoasterea de sine este cheia catre viata cea adevarata. Oricare alta cunoastere si putere este inferioara acesteia, drept pentru care, Sfintii Parinti spun: "Acela care isi vede pacatele este mai mare decat acela care invie mortii."
Cartile duhovnicesti si Sfanta Scriptura, precum si "Indreptarul de Spovedanie", ne ajuta sa ne cunoastem tot mai bine. Apoi, in cadrul Spovedaniei, preotul ne ajuta sa gasim in adancul nostru si ceea ce nu reusim sa vedem inca.
Atentie! Chiar daca preotul este si un bun psiholog, el ajungand sa cunoasca din ce in ce mai bine sufletul uman si nevoile acestuia, Spovedania nu trebuie transformata intr-o discutie psihologica, asemenea celei avute intr-un cabinet medical.
A doua putere a Spovedaniei: Dezlegarea pacatelor !
Pacatele sunt asemenea unor pietre pe care sufletul nostru le care in spate.
Mantuitorul s-a intrupat pentru a dezlega lumea (de pacat, de neputinte si de moarte), pentru a o indrepta si pentru a o invata sa dea slava Tatalui cel ceresc, care atat de mult a iubit-o. Aceasta istorie sfanta este rezumata de urmatoarea minune: "Si invata Iisus intr-una din sinagogi, sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea, indata, s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu" (Luca 13, 10-13).
Cand i-a trimis la propovaduire pe Apostoli, Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18); "Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 23).
La randul lor, Apostolii au randuit episcopi si preoti, asemenea lor, avand puterea de a lega si de a dezlega pacatele. In slujba Tainei Hirotoniei, episcopul il investeste pe preot cu harul Duhului Sfant. Acest har, primit de la Mantuitorul Iisus Hristos, prin urmasii Apostolilor (episcopii), da putere preotului sa lege si sa dezlege pacatele credinciosilor.
Dezlegarea pacatelor usureaza sufletul, dand la o parte greutatea faptelor rele.
A treia putere a Spovedaniei: Slabirea patimilor !
Pacatele sunt fiicele unor duhuri necurate. Cand savarsim, in mod repetat, acelasi pacat, noi ne aflam inrobiti de catre un anumit diavol (duh necurat, patima). Scapam din robia unei anumite patimi in masura in care ne recunoastem slabiciunea (smerenie) si scoatem la lumina (spovedim) duhul necurat care ne pandeste cu ura, spre a ne surpa in fapte rele. Pocainta ne vindeca trecutul, iar dorinta de indreptare ne lumineaza prezentul.
Spovedania implica marturisirea faptelor, a cuvintele si a gandurile straine de Dumnezeu. Marturisirea tuturor gandurilor este vitala pentru sanatatea sufleteasca a celui care se spovedeste, caci gandurile sunt semintele care fac sa incolteasca viitoarele fapte. In acest sens, Cuviosul Porfirie spune: "Sa ne spovedim nu numai pacatele, ci si gandurile, gandurile de teama, de tristete, de bucurie sau de suparare, prilejuite de diverse evenimente, ca cutremurele de pamant, moartea celor dragi, casatoriile, indoielile etc."
A patra putere a Spovedaniei: Intarirea nadejdii de mantuire !
Marturisindu-ne cat mai des pacatele, primim de la Dumnezeu o tot mai mare nadejde de mantuire. Chiar fara sa ne dam seama, unele pacate vor inceta sa mai apara pe lista noastra de spovedit.
Sa alergam cat mai des la Spovedanie, iar nu doar in cazul savarsirii unui pacat grav. Facand astfel, obiceiurile cele rele nu se intaresc si mai mult, patimile sunt urmarite mai usor, uitarea nu le poate acoperi de fel, harul se redobandeste mai repede, iar lucrarile satanice se arata neputincioase.
*
Impartasirea cu Sfintele Taine, adica primirea Trupului si Sangelui dumnezeiesc, este cununa marturisirii pacatelor cu pocainta. Dar, precum am cautat sa arat, chiar si in cazurile in care credinciosul nu primeste dezlegarea de a se impartasi, el primeste in sine patru mari puteri: cunoasterea de sine, dezlegarea pacatelor, slabirea patimilor si intarirea nadejdii.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.