La final de mai a avut loc la Cluj o conferinta internationala dedicata unei teme fundamentale: poate fi teologia ortodoxa de azi contextuala? Interogatia trimite la perceptia unora, deloc putini, mai ales din Occident, dar nu numai, a unei Ortodoxii paradoxale: atemporala in teorie si cat se poate de pamanteasca in practica.
Asadar, putem citi Sfintii Parinti si semnele vremii in acelasi timp? Ei bine, da! Din cel putin doua motive. In primul rand, respectul fata de Traditia patristica se vede in maniera constructiva de raportare la aceasta, iar nicidecum in incremenirea idolatra. Nu exista forma mai improprie de a cinsti pe Sfintii Parinti decat refuzul actualizarii Evangheliei exact dupa modelul pe care ei l-au aplicat cu succes in primele secole crestine. Fidelitatea creatoare - aceasta este esenta unei contextualizari autentice.
In al doilea rand, Sfintii Parinti nu au pretins ca istoria teologica a comunitatii de credinta se termina cu ei. Dimpotriva! S-au perceput pe sine mereu ca facand parte dintr-un fluviu al Traditiei care continua sa curga pana la finele lumii. Altfel spus, fiecare generatie are datoria, explicit formulata de Mantuitorul, de a propovadui cuvantul vietii, facandu-l accesibil diferitelor culturi, mentalitati si traditii nemajusculate, dar nu mai putin determinante. Aceasta este, concis formulat, misiunea prin excelenta a Bisericii.
Dialogul dintre Revelatie si istorie, imuabil si muabil, text si context nu poate fi de aceea oprit artificial la perioada patristica. Constienti fiind de propriile noastre slabiciuni si limite, dar si de promisiunea permanenta a sfinteniei, fiecare este chemat, in locul si in timpul care ii sunt date, sa actualizeze prezenta lui Dumnezeu prin participarea la Sfintele Taine si marturisirea Adevarului. O parte consistenta a unei asemenea actualizari rezida in aplecarea asupra temelor pe marginea carora Sfintii Parinti nu aveau cum sa se pronunte, nici macar aluziv sau simbolic.
De la energia atomica la dependenta electronica si de la secularizare la experimentele genetice – Biserica este chemata sa ofere un raspuns, sa aiba o pozitie si sa propuna, de ce nu, o solutie. In contextul actual, marcat de complexitate si noutate, Sfintii Parinti sunt repere obligatorii, dar nu pot substitui propria munca de reflectie si, sa o spunem direct, propria noastra responsabilitate. Tentatia unora de a se refugia in spatele Parintilor, evitand confruntarea cu istoria, reprezinta de aceea o grava boala spirituala. La adapostul monumentalitatii patristice, acesti epigoni isi duc viata sub semnul interdictiei, fricii si refuzului, obiectiilor si formalismelor, subnutritiei intelectuale si bigotismului. Pe scurt: al radicalismului transformat in ridicol. Otravesc apele Ortodoxiei, alungandu-i si pe cei care ar dori sa se adape de la izvoarele ei. Iata de ce, fructificarea trecutului, a mostenirii patristice, nu poate avea loc decat prin valorificarea prezentului. Doar astfel se vadeste ca Hristos „este Acelasi ieri si azi si in veci” (Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Evrei 13, 8).
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
.
Radu Preda
-
Bizantul si Ortodoxia
Publicat in : Editoriale -
Ce este ortodoxia ?
Publicat in : Editoriale -
Ortodoxia, factor de regres?
Publicat in : Editoriale -
Ortodoxia si integrarea europeana
Publicat in : Editoriale -
Ortodoxia nu este invechita
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.