Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de cotoracia

E clar ca Fani (pe care nu vreau sa o jignesc, doar sa-i prezint abordarea sanatoasa a problemei, indiferent daca ea o accepta ori nu, si daca ii convine ori nu) nu vrea in ruptul capului sa inteleaga ca postul este calea care ne ajuta sa ne lepadam de patimi, si interpreteaza cum ii convine cuvintele Sf.Ap.Pavel, prefacandu-se sa inteleaga ca de dragul dragostei fata de un sot neinfranat, poate incalca infranarea pe care o cere postul. Se pare, dupa argumentatia ei, ca e convenabil sa ai un asemenea sot, tu care vrei sa te infranezi, dar ca sa nu-l supere pe sot, esti dispusa, chiar daca nu ai vrea, sa intrerupi infranarea, sustinand ca nu ai intrerupe si postul. Pai tocmai de aceea e randuit postul, sa ne infranam total in aceasta perioada, si trupului fiindu-i necesara o asemenea regenerare.
Dar multora le-ar conveni aceasta situatie, chiar daca aparent vor sa dea impresia unor crestini adevarati. Adica suntem practicanti ai virtutii (si infanarea e o virtue), dar numai din cand in cand luam cate o "pauza" scurta dupa care continuam "asceza" ! Sa nu fie cu suparare, dar ati vazut cum interepreteaza cuvintele pe Sf.Ap.Pavel. Aceasta situatie e preferata din pacate de foarte multi "crestini", caci se amagesc cu o mantuire ieftina, de tip protestant, unde nu se cere asceza personala, post, doar "sa crezi" si sa "iubesti".
Pacat ca nu vrem sa intelegem ca e falsa o asemenea abordare. Intrebati orice preot despre acest subiect, adica INFRANAREA TOTALA IN POST, daca e asa cum zice Fani si cei carora le place aceasta abordare sau asa cum ne arata Parintele Arsenie, pe care ea il contrazice, ca asa ii convine !
Cei care se lasa amagiti de o asemenea "ortodoxie", ar putea verifica ce va spun, citind "Cararea Imparatiei", a Parintelui Arsenie, sa vada acolo argumentare explicita, inclusiv genetica. Cititi si apoi mai discutati, ca altfel vorbiti aiurea.
Nu am nimic personal cu Fani, insa as vrea ca nimeni sa nu o ia pe cai gresite de intelgere, nici ea, nici cei carora le convine ceea ce invoca ea. Insa din pacate NU E ADEVARAT acest punct de vedere. Si asta in ciuda efortului sau de a ne demonstra prin orice argumente aceasta idee fixa pe care si-a creat-o.
Cand nu vrei sa te infranezi, gasesti orice interpretare in favoarea neinfranarii. Atentie insa ce duh iti inspira acest gand, omule !

Or fi ele gresite spusele mele, insa si Sfantul Ioan Gura de Aur pare sa aiba aceeasi interpertare 'gresita' a sfantului Pavel in prima epistola catre Corinteni, 7,6. Oare pentru ca asa ii convenea?

Din Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 189-190

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

CĂSĂTORIA (împreunarea trupească)

„Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui.
Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de aşa ceva, când nu erau supuşi nici nevoilor trupeşti?” (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, în col. PSB, vol. 21, p. 213)

,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă curvesc, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală.

Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.

Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină?

Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”