Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[Cucubau]

1.Cum descrie Sfanta Scriptura procesul care are loc cu ocazia mortii?

Pentru aceasta, as vrea sa ne indreptam privirea catre Sfanta Scriptura, mai precis catre cartea Psalmilor Cap. 145 cu versetul 4:
"Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=145).

Tot in aceeasi carte a Psalmilor, la cap. 103 cu versetul 30 gasim scris asa:
"Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=103).

Iar daca aruncam o privire si asupra a ce ne spune Ecclesiastul in Cap 12 cu versetul 7 gasim urmatoarele:
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=12).

Deci prin urmare omul viu este un rezultat al unirii elementelor ce il compun, deci moartea pentru el este un proces de descompunere a elementelor constitutive. Cele doua parti componente care stau la baza fiintei si a entitatii sale, trupul si suflarea de viata, se descompun, iar omul, ca rezultat, inceteaza sa mai existe.

Daca ne imaginam ca suflarea de viata retrasa de la om in clipa mortii este o suflare constienta de sine, care are capacitatea de a se inchipui pe sine in timp si in spatiu, in care constiinta propriului sau "eu" uman poate subzista mai departe in moarte, independent de trup, atunci trebuie sa admitem ca aceasta suflare a avut aceeasi capacitate si inainte de constituirea ca om. in acest caz ar trebui admisa ideea existentei noastre din veci, cu implicatii divinizante ale fiintei noastre ajungand la concluzii pagane, la superstitii orientale ciudate.

2.Cum descrie Sfanta Scriptura starea omului in moarte?

Pentru aceasta v-as indemna sa ne indreptam privirile asupra a ce ne spune Ecclesiastul in Cap. 3 cu versetele 19, 20 si 21:
"19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?"
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=3)

Iar in Cap. 9 cu versetele 5, 6 si 10 Ecclesiastul ne spune urmatoarele:
"5. Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.
6. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
10. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=9)

Cum este numita moartea in Noul Testament?

Ioan in Cap. 11 versetele 11, 12, 13 si 14 aminteste cand Iisus asemana moartea cu un somn:
"11. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=11)

In 1 Tesaloniceni in Cap. 4 cu versetele 13, 14 si 15 gasim scrise urmatoarele:
"13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde,
14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi"
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4)

Somnul este acea "stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fiintelor, caracterizata prin incetarea totala sau partiala a functionarii constientei, prin relaxarea musculara, prin incetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise".

Deoarece orice stare de inconstienta dupa care urmeaza o trezire, o numim somn, tot astfel si moartea, fiindca va fi urmata de trezirea Invierii, Sfanta Scriptura o numeste "somnul mortii".

Doctrina constientei in moarte se bazeaza pe eroarea fundamentala a nemuririi naturale. Este o doctrina care, asemenea celei despre chinurile vesnice, contrazice invatatura Scripturilor, indemnul ratiunii si sentimentul nostru omenesc.