Feminismul-un rau necesar?

[anna21]

În prealabil postat de cristina2012

Sa o asteptam pe Anna sa clarifice lucrurile. Eu nu am inteles ca Anna a zis ca femeia trebuie sa se sacrifice si barbatul sa leneveasca comod, asteptand sa fie slujit... Din mesajele ei, eu am inteles ca fiecare trebuie sa se jertfeasca (cum zici si tu si majoritatea de e forum), dar Anna a mai atras atentia la un lucru esential, de care majoritatea uitam: fiecare sa fie atent la el, la jertfa pe care o are el de facut, asta conteaza pentru mantuire, nu ceea ce are de facut, de jertfit celalalt.

Parerea mea despre purtatul crucii in casnicie: a-ti duce crucea, inseamna a-ti duce crucea... adica totul, dar neaparat sub indrumarea duhovnicului si cu multa rugaciune. Exista situatii in care separarea de celalat intra in aceasta cruce, cum este, spre exemplu, cazul maltratarii, violarii copiiilor, supunerea la perversiuni... Acestea sunt situatii limita si totusi rare, fata de imensitatea numarului de divorturi. In cazuri limita, a te separa de celalat, a nu mai coabita cu el poate fi o solutie, chiar singura solutie de supravietuire, dar asta nu inseamna "a-i da drumul de mana", a nu mai fi legat de el... In suflet si in rugaciune tot trebuie sa-l porti, pentru ca, rau cum e, e al tau...

Cristina a inteles f bine mesajul meu, multumesc pentru clarificari. :).

Fiecare sot ar trebui sa se jertfeasca, desigur..

Dar consider ca este foarte foarte gresit sa cautam scuze pt purtarea noastra in ceea ce face cel de langa noi.
Este o ispita.. nu vede nimeni asta? Este o ispita sa crezi ca daca cel de langa tine nu se comporta ca un crestin, tu ai dreptul sa te abati de la indatoriri familiale. Nu ma refer la cazuri extreme - dar si acelea trebuie dezbatute cu duhovnicul.
Nu am gasit nicaieri sa scrie ca femeia trebuie sa se supuna "daca".. (daca el este atent, afectuos, duce gunoiul si spala copiii). Exista limite ale ascultarii, dar acelea sunt trasate tot de credinta, nu de bunul plac (ex. ascultarea poruncilor lui Hristos sunt mai presus de ascultarea de sot, desigur).
Trebuie sa privim in primul rand catre noi cu ochiul critic.. si catre ceilalti cu dragoste. Nu invers.
Casatoria este o cruce, da. Trebuie sa o purtam. Macar sa incercam sa o purtam inainte de a ne plange ca este grea! Multi o leapada fara a incerca macar sa o poarte! Nu mi se pare firesc. Nu este chiar atat de grea, ca o purtam cu Hristos, nu singuri.
Viata mea nu este exemplu pentru altii, nu stiu cum s-a ajuns la discutarea ei. :). Ba inca sunt contramodel.. da, nu sunt un model pt ca inca sunt crestina mai mult cu numele. Model sunt sfintele crestine casatorite.

Spuneti ca eu caut suferinta.. Nu este adevarat!
Incerc doar sa fiu realista. De aceea am dat date statistice. Majoritatea oamenilor pe aceasta planeta sufera. Si nu putin, nu din umiliri si lipsa de respect. Oamenii mor de foame, din boli, din abuzuri, avorturi..
Si eu sa am pretentia ca merit sa fiu fericita? De ce? Cu ce sunt mai speciala decat restul? Cu ce sunt mai buna decat copilasii care mor de foame prin nu's ce colt de lume.. ca sa cred ca merit ceva? Mi s-au dat foarte multe cu un singur scop: sa-mi lucrez mantuirea! Mie si familiei mele.
(nu vreau sa par ipocrita.. nu sunt o nefericita. Dar cred ca trebuie sa fim recunoscatori pt toate.. bune SI RELE ca in folosul nostru sunt date. Dumnezeu nu este un sadic. Daca noi suntem invatati sa cautam fericirea cu orice pret aici, sa credem ca o meritam, sau ca am merita ceva, orice.. vom plange dincolo).