Diferente intre versiunile Scripturii

[Eugen7]

Textele VT existente astăzi

Originalele cărţilor VT (numite şi „autografe”) nu s-au păstrat, ceea ce nu surprinde,
având în vedere că ele au fost scrise pe materiale perisabile (hârtie, papirus, piele) care nu
puteau să reziste mai mult de câteva secole şi se deteriorau prin utilizare. Ceea ce avem astăzi
sunt copii ale originalelor, sau mai exact copii ale copiilor făcute după originale, numite
variante de text. Cele mai vechi manuscrise datează din sec. 2 î. Hr., între ele fiind un papirus
(papirusul Nash) care cuprinde Decalogul şi rugăciunea Şema Israel (Ascultă, Israele...Deut
6,5 ş.u.).

Deasemenea, avem fragmente din toate cărţile VT (cu excepţia cărţii Estir)
descoperite la Qumran, dar, din păcate, doar cartea Isaia în întregime. Evreii obişnuiau să ardă
sau să îngroape manuscrisele care nu mai erau folosite datorită deteriorării în cimitire
speciale, numite „geniza”.
Textul folosit astăzi se numeşte text masoretic şi este rodul muncii învăţaţilor şi
scribilor iudei începând cu sec 1 d Hr. Aceştia au fost numiţi masoreţi (masora=tradiţie),
pentru strădania lor de a păstra tradiţia textului peste generaţii. Forma finală a textului
masoretic definitivat în sec 10 d.Hr. Manuscrisul după care se tipăreşte astăzi Biblia ebraică
datează din sec. 11 d. Hr. (Codex Petrogradensis).
De menţionat că textul masoretic este doar unul din variantele de text ale VT. La Qumran s-au descoperit manuscrise care atestă circulaţia în paralel a două sau chiar mai multe variante ale unuia şi aceluiaşi text biblic, pe care specialiştii le numesc tradiţii textuale: unele, ţin de o tradiţie textuală numită protomasoretică, predecesoare a textului folosit de masoreţi. Alte texte aparţin unei tradiţii textuale mult mai apropiate de LXX (traducerea greacă a VT) decât de textul masoretic şi au constituit probabil textul ebraic după care au fost traduse cărţile acesteia. Alte texte sunt diferite de ambele tradiţii
textuale amintite.


Critica textuală şi ediţiile critice ale Bibliei ebraice

Copierea frecventă a textului a generat în mod inevitabil şi alterări ale lui prin greşelile
care s-au perpetuat dintr-un manuscris în altul.
Exemple de apariţie a greşelilor prin copiere sunt:
- când acelaşi cuvânt apare în rânduri diferite (să zicem 2 şi 4), copistul îl scrie pe cel de pe rândul 2,
dar apoi, din neatenţie, sare la cuvântul din rândul 4. Astfel se pierde textul dintre cele două rânduri.
- Unele litere sunt asemănătoare ca formă în scrierea ebraică şi puteau fi confundate de copişti.
- Un copist a inserat o glosă pe marginea textului, iar următorul care a copiat după acel manuscris a
introdus şi glosa în text, crezând că face parte din acesta.
- Un copist poate avea impresia că textul nu e corect şi încearcă să îl corecteze

Prin perpetuarea aceloraşi greşeli s-au format mai multe tipuri de texte, numite şi familii de
texte. Disciplina biblică care caute să găsească un text cât mai apropiat de cel original se
numeşte critică textuală. Ea se bazează pe studiul comparativ al tuturor variantelor şi
traducerilor cunoscute. Rezultatele criticii textuale se regăsesc în ediţiile critice ale Bibliei
ebraice, care tipăresc textul masoretic, dar la subsol oferă şi alte variante, acolo unde ele
există ( de pildă din LXX, Pentateuhul samaritan, textele de la Qumran, etc.)
Cele mai importante ediţii critice ale bibliei ebraice sunt:

- BHK - Biblia Hebraica Kittel (după numele editorului, Kittel). Apărută la începutul
sec. 20. Reproduce textul masoretic după Codex Petrogradensis. Nu cuprinde textele de la
Qumran (descoperite după 1947).
- BHS - Biblia Hebraica Stuttgartensia (după locul apariţiei, Stuttgart). Apărută în a 2-
a jum. A sec. 20, Reproduce textul masoretic după Codex Petrogradensis şi cuprinde şi
variante textuale de la Qumran
-Biblia Universităţii ebraice din Ierusalim, care se află în curs de apariţie. Reproduce
textul masoretic după un codex descoperit în Aleppo (Siria).

Din compararea variantelor de text existente se poate afirma că varietatea textuală,
chiar când implică deosebiri semnificative între texte, nu afectează integritatea dogmatică sau
învăţătura de credinţă desprinsă din cărţile VT.